Articol de Brândușa Balan
Undeva prin mica Pietricica, la baza turnului lui Stefan m-am intersectat absolut intamplator cu o buna cunostiinta ce se indrepta „sageata” albastra catre agentia de bilete de la teatru.
„Buna, buna, ce faci?!” mi-au fost primele cuvinte si Oana brusc mi-a taiat vorba prin „ma grabesc … vine Iures in Piatra!”. Oricum in ziua respectiva procesam informatiile noi in reluare, insa ma intrebam ce-i drept ce iures se mai napusteste asupra noastra. Pana am legat substantivul de numele propriu, Oana a completat ” joaca in Vanilla …Sky? Skype?” ceva de genul… aaa si mai vine si Vasluianu si cum ii mai spune Manole … si cu Medeea”. Am cascat ochii cat cepele intrebandu-ma daca eu aud bine, pentru ca in targ era pentru prima oara cand auzeam ca s-ar intampla asa ceva pe la teatru. E drept ca am tot trecut prin fata teatrului dar nici urma de afis cu Vanilla nu stiu cum …
M-am tinut „scaY” de Oana pana la agentie. Cu zambetul pe buze doamna/domnisoara de la agentie ne-a intrebat cate bilete … si din repezeala sunetelor am auzit numarul magic 10! Pentru arta? teatru si cultura! Sau 10 intamplari ciudate si a 11-a e minunea din poveste?! – Pentru a doua oara in mai putin de 10 minute am cascat ochii la Oana intrebandu-ma ce face cu atatea bilete?!?! Ca doar nu vrea sa vada spectacolul singura. Am uitat ca in lumea asta mare exista oameni care se gandesc la posibilii prieteni care sa fie interesati de acest spectacol, asa ca s-a asigurat ca ia pe sus prietenii cu tot cu bilet. Din povestea „cine nu-i gata il iau cu lopata …!”. Stiu ca replica mea a fost absolut geniala ” falimentezi teatrul? ce faci cu atatea bilete? ca doar de un scaun ai nevoie …”. Si asa am ajuns la o concluzie despre mine… egocentrismul meu lasa loc si celor din jur cu cel putin alte 69 de bilete puse in vanzare. (Sincer nu stiu numarul biletelor puse in vanzare dar stiu ca au fost tare putine…). Intre timp gasisem rapuns la intrebarea de ce nu a fost promovat spectacolul pana in acea zi de 27 august, pentru ca abia se anuntase pe facebook ca o sa se joace spectacolul si in Piatra Neamt si urmau sa ajunga si afisele pentru a raspandi “iuresul” cu iz artistic. E drept ca pentru un oras atat de mic cum e Piatra Neamtul, astfel de intalniri artistice sunt de mare sarbatoare! E sete mare de cultura si arta in oras din cate am observat in scurtele mele vizite de acasa (scurte insemnand uneori si o luna si doua luni de colindat prin oras si imprejurimi). Si uite asa am auzit de aceasta intalnire la Teatru, un loc al copilariei mele – Teatrul Tineretului. Reprezentatiile erau anuntate pentru 7 septembrie incepand cu ora 17.00 si apoi 20:30. Un maraton pentru actorii din acest spectacol care tine in jur de doua ore.
Oana falimentase agentia de bilete insa eu nu apucasem nici bilet sa imi iau si oricum nu puteam pentru ca eram eu in plin boom pe buget, dar in mine ramasese dorinta sa vad cu ochii mei aceasta distributie cu nume foarte MARI! actori foarte prieceputi atat in teatru cat si in lumea filmului. Eu daca merg sa vad ceva mai aparte si pentru suflet imi “leg” in minte sa si surprind in cateva imagini mai artistice mesajul unui spectacol. Insa la teatru sau la evenimentele mari nu poti intra cu aparatul foto daca nu esti acreditat sau cu “bilet de voie” . Simteam in ultimile doua zile cum ardea dorinta in mine sa vad totusi acest spectacol si prin lentilele aparatului meu si m-am pus pe scris “Cererea de acreditare” direct catre acest spectacol. Mare mi-a fost bucuria cand am primit si un feedback foarte politicos si multumitor , care mi-a oferit ce-i drept freepass-ul aparatului foto. Asa ca o mica parte din ce s-a intamplat pe scena puteti vedea in albumul deja postat pe online motionARThoughts https://www.facebook.com/motionarthought/photos/?tab=album&album_id=1425380404144328 .
“Vanilla Skype” are la baza povestea … povestea naratorului ce se pierde in naratiune. E cat se poate de pe bune aceasta descriere pe care o continui prin comunicatul de presa oficial al spectacolului. Vanilla Skype e o poveste-mozaic despre uriașa putere a narațiunii, și despre completa neputință a naratorului. O neputință care, paradoxal, poate fi o mare bucurie. Patru actori stau de vorbă, via Internet, cu psihoterapeutul lor, plecat la un congres. Doi muncitori sunt într-o eternă pauză, joacă table și cărți, mănâncă, beau bere, desfăcând în bucățele “gramatica” lumii și a existenței. Un detectiv din filmele anilor ’40 nu mai înțelege nimic, deși totul părea clar de la bun început. Patru actori merg la un casting. “Realitățile” tuturor se topesc, povestea spusă se amestecă lent cu cea gîndită, în așa fel încît personajele aproape că nu mai contează. Din ele izvorăsc povești care plecă în lume, fiecare cu viața și puterile sale nebănuite.
Această producție reunește 3 generații de actori și aduce în peisajul cultural bucureștean o distribuție care se bucură de participarea unora dintre cei mai importanți actori de pe scena teatrală autohtonă – Marcel Iures, Marius Manole, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu și Vlad Zamfirescu cărora li se alătură mai tinerii Alexandru Ion, Mircea Postelnicu și Vladimir Purdel.
Textul spectacolului, scris de Cătălin Ștefanescu, este gândit special pentru actorii din distribuție, marcând astfel un aspect neglijat în cultura teatrală românească din prezent – stransa colaborare dintre dramaturg și actori.
Echipa spectacolului dă astfel o formă artistică unei colaborări începută în urmă cu aproape 10 ani – în cadrul Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis, festival ce a găzduit la cea de-a X-a ediție premiera absolută a spectacolului Vanilla Skype, în fața unui public de peste 500 de spectatori.
În atmosfera teatrală din România, Vanilla Skype e un proiect care reunește, din punct de vedere estetic, două direcții aparent incompatibile. Pe de o parte, caracterul viu, experimental, al teatrului independent, pe de altă parte, experiența și valoarea actorilor care joacă și pe scena teatrelor de repertoriu. – http://www.teatrulact.ro/index.php/vanilla-skype/ Si v-am spus povestea asa si am incalecat spre o alta poveste …
- Despre trupa FiRMA, anulare de concerte, „cenzură”, Calin Georgescu (Pacientul) - februarie 28, 2025
- LANSARE PSIHOLOGICĂ (25.02) - februarie 25, 2025
- Sanremo, un festival socialist? - februarie 18, 2025