TOTO CUTUGNO LA SALA PALATULUI (3.11.2013)

(Povestea continuă)

…Îmi tremurau picioarele când am ieșit din culise. M-am oprit pentru o secundă pe scenă și am privit sala. Imaginea m-a împietrit. Aproximativ 4.000 de oameni se foiau în fața mea. Oare cum îi poate domina omul acela timid, sensibil cu care tocmai stătusem de vorbă? Pășeam nesigur… mi-am dat seama de acest lucru în momentul în care un gardian s-a oferit să-mi dea mâna să mă ajute să cobor cele trei trepte în sală (o fi zis că vin în cap dacă mă lasă singură!). Îmi venea să râd… mi-am amintit de concertul lui Toto din 2012 când m-a uitat Dumnezeu în fața scenei, în genunchi, pentru a face fotografii. După 45 de minute, timp în care am făcut vreo 500 de poze, mi-am deplasat rotula și abia am reușit să mă târăsc pe un scaun. Acum aveam emoții atât de mari încât nici nu-mi mai aminteam ce mi-a spus în cadrul interviului… M-am grăbit să îmi caut un loc în sală.
Concertul a început puțin după ora 20.00. Spectatorii l-au primit cu aplauze. Pe scenă, Toto Cutugno este un alt om. Domină sala, cucerește, dirijează oamenii (fie că este vorba despre colegii lui de trupă, fie că este vorba despre spectatori). Comunică foarte bine cu publicul (poate puțin prea mult)! Povestește despre piese, despre carieră, dar și despre viața lui. Oferă autografe, primește multe buchete de flori dar și mulți „pupici” (a repetat de câteva ori cuvântul în limba română pe parcursul show-ului).
Partea umoristică a show-ului a fost asigurată, de această dată, de Ramona Bădescu. Ea avea o misiune simplă și clară: să traducă ceea ce spune Toto. Ei bine, dacă anul trecut, traducătoarea „l-a violat pe Toto la Gara de Nord” (în prezentarea piesei Ninannao), în 2013 Ramona a vrut să bată orice record așa că ne-a oferit perle după perle. Culmea, și ea a reușit să strice același moment emoționat în care artistul vorbea despre soarta copiilor abandonați, despre ceea ce a văzut în România, în Bangladesh, lucruri care l-au inspirat să scrie piesa Ninannao. Sala râdea cu lacrimi deși ceea ce povestea Toto era înduioșător, trist, dureros. Dar… cum să nu râzi când auzi că fetele trebuie să se „prostituiască”, sau când afli că „porca miseria” înseamnă exact „porca miseria” în limba română?! Sau când ți se vorbește despre „muziciști”, „femei fedele” și muuuulte altele! În aceste condiții, nu-l condamn pe Toto pentru că a cedat nervos la un moment dat și s-a repezit spre locul unde stătea Ramona, întrebând-o exasperat: „Ma che cazzo dici????”. I-a stricat toate momentele. În locul lui aș fi renunțat pe loc la traducător. Nu cred că era vreo persoană în sală care să nu înțeleagă italiana. Dar m-a enervat la culme răspunsul Ramonei: „Eu le traduc ce le spui tu”. Cu alte cuvinte, noi râdeam ca proștii degeaba. Nici pomeneală, Ramona! Au fost situații în care nu ai nimerit nici măcar din greșeală sensul frazei, de exemplu în prezentarea piesei Clandestino: Toto nu vorbea despre „succesul” lui la Lampedusa, ci despre ce s-a întâmplat acolo… În fine, poate data viitoare când va veni, Toto va renunța la traducător sau va găsi unul care știe și italiana și româna. Sunt absolut sigură că există!
Dar, destul cu detaliile tehnice! Duminică ne-am bucurat de un concert de excepție. A fost structurat în două părți: primele 10 piese au fost interpretate alături de trupa lui, iar următoarele 15 au fost interpretate alături de Orchestra Simfonică București, condusă de Maestrul Alterisio Paoletti (el colaborează cu Albano și a făcut aranjamentele pieselor pentru concertul acesta). A fost și o pauză de 20 de minute.
 

M-a impresionat foarte mult gestul lui Toto de a invitat 50 de persoane care suferă de boli incurabile (și nu „terminale” așa cum a tradus Ramona). Mi-a plăcut și momentul cu Alex Pîrvu, un băiețel nevăzător, în vârstă de 10 ani, care a urcat pe scenă și a interpretat Beethoven la pian. Pe Alex îl văzusem și la emisiunea „Next Star”, unde a impresionat pe toată lumea cântând „My Way” a lui Frank Sinatra. „El vede cu sufletul, nu cu ochii”, a spus Toto atunci când l-a invitat pe scenă. Se vede că iubește foarte mult copilașii. Cât timp a cântat Alex, Toto l-a privit cu mult drag, iar la final i-a promis că îl va lua cu el în Italia pentru că este foarte talentat.
Regret că n-am stat până la final. Am văzut prima parte și m-am bucurat să ascult Donna, donna mia, Figli, Salut, Stasera, che sera. Înainte de a interpreta Il Tempo Se Ne Va, a întrebat dacă există în sală o domnișoară de 13-14 ani. A urcat pe scenă Adina care venise la concert cu mama. „Și tata unde este?”, a întrebat Toto. „Acasă”. ”De ce nu a venit și el?”. După un moment de ezitare, Adina i-a spus că nu știe. Toto i-a dedicat piesa, care a fost inspirată de Rosita, fiica lui Celentano.
După pauză am mai zăbovit puțin. Vroiam să aud măcar o piesă interpretată cu orchestră. La Mia Musica este una dintre preferatele mele, așa că bucuria a fost dublă. Alterisio Paoletti a făcut o treabă excepțională! Felicitări!
Am plecat spre casă fără prea mare tragere de inimă.
Mă bucur că am avut șansa să-l revăd pe Toto! De fiecare dată când îi ascult piesele mă întorc cumva în timp. Îmi revin în minte o grămadă de amintiri pe care le credeam uitate. Îmi place energia pozitivă pe care o transmite Toto Cutugno! Sper să revină și în 2014!
Mai jos aveți setlistul concertului.
1. Stasera, che sera
2. Donna, donna mia
3. Amore Mio
4. Clandestino
5. Figli
6. Il Tempo Se Ne Va
7. Innamorati
8. Ninannao
9. Un Po’ Artista, Un Po’ No
10. Salut (Joe Dassin)
11. La Mia Musica
12. Serenata
13. Emozioni
14. Et Si Tu N’existais Pas
15. C’est Venice
16. Come Noi Nessuno Al Mondo ( + Cecilia)
17. Gli Amori ( + Cecilia)
18. Insieme
19. Aeroplani
20. L’italiano
21. Solo Noi
22. Soli
23. L’été Indien (Joe Dassin)
24. Reginella ( Ramona Badescu)
25. Ciobanas Cu Trei Sute De Oi ( + Ramona Badescu, + Cecilia )