INTERVIU EXCLUSIV | DULCE PONTES: „Mai bine mor decât să fiu obligată să reiau același setlist seară de seară” (17.11.2015)

decembrie 1, 2015

443

Interviu realizat de Andrei Partoș
Joi, 17 noiembrie, a fost o zi specială! Am mers la Radio pentru a înregistra un interviu cu artista portugheză, Dulce Pontes. Organizatorii, Project Events, au propus această întlnire pentru a promova concertul care va avea loc la Sala Palatului pe 2 decembrie. La ora 19.45, Dulce Pontes a venit la Radio însoţită de manager şi de Adina de la Project Events. A fost o discuţie relaxată de aproape 40 de minute. La final, Dulce Pontes a promis că va trimite două piese în primă audiţie pentru a le difuza după interviu. Din păcate, am primit de la Adina doar CD-ul Momentos, lansat în urmă cu 5 ani. Nicio piesă nouă! Aşa că Andrei a fost nevoit să difuzeze două piese de pe acel album. Interviul l-aţi putut asculta în ediţia trecută, din 28 noiembrie. Mai jos aveţi varianta scrisă și adaptată.
Andrei Partoș: Bun revenit în România, Dulce Pontes!
Dulce Pontes: Mulțumesc foarte mult! Mă bucur să fiu aici!
Andrei Partoș: Data trecută m-ai învățat cum se pronunță numele tău, Dulce Pontes…
Dulce Pontes: Perfect ai spus!
Andrei Partoș: Serios?
Dulce Pontes: Da, ai spus perfect! Absolut perfect!
Andrei Partoș: Data trecută nu știai sigur de câte ori ai fost în România, ai aflat între timp?
Dulce Pontes: Nu… cred că am fost de 3 ori…
Andrei Partoș: Deci acum ai venit a 4-a oară?
Dulce Pontes: Nu știu… (râde)
Andrei Partoș: Tot nu știi… nu-i nimic. Nu contează!
Dulce Pontes: Unele lucruri nu se schimbă niciodată! (râde)
Andrei Partoș: Este important să revii pentru că oamenii te iubesc foarte mult.
Dulce Pontes: Îmi place să vin aici! Îmi place orașul București, iar publicul este cu adevărat vibrant. De fiecare dată mă simt bine aici.

Andrei Partoș: Ai fost surprinsă de reacția publicului după primul concert în România?
Dulce Pontes: Este mereu o surpriză pentru mine. Nu am în spate o casă mare de discuri, am decis să merg pe drumul meu și să fiu independentă. Din 2002 nu mai lucrez cu Universal. Am propria casă de discuri, una mică, fac contracte de licență cu alte case de discuri mici. Am ales acest drum pentru că am vrut să-mi păstrez libertatea artistică. Așa că pentru mine reacția publicului cu care mă întâlnesc prima dată este mereu surprinzătoare. Tot ce fac eu este să „plantez” niște „semințe” care cresc în timp, nu știu cum… Recent am mers în Cuba pentru prima dată și nu am avut parte de promovare, dar sala a fosr plină, iar publicul mă aștepta cu nerăbdare, cu căldură. Și știau piesele.

„Pentru mine muzica reprezintă exercițiul spiritului”

Andrei Partoș: Poate ți-au difuzat piesele la radio…
Dulce Pontes: Poate le știau de la radio… Știu că a fost și un coregraf faimos care a inclus în show-ul lui două piese de-ale mele. Dar nu poți să știi niciodată dacă vei avea succes sau nu. Este o surpriză pentru mine pentru că eu nu mă bucur de sprijinul de care se bucură în mod normal un artist.
Andrei Partoș: Te referi la promovare adevărată, la TV, la radio…
Dulce Pontes: Sigur! Și asta se întâmplă pentru că eu nu sunt solistă pop. Pentru mine muzica reprezintă exercițiul spiritului, este un dar să poți urca pe scenă și să împărtășești emoțiile cu oamenii din fața ta, să-i atingi pe oameni și să fii atins la rândul tău.

Andrei Partoș: Este un feedback bun pentru energia ta.
Dulce Pontes: La final, este energia NOASTRĂ. La începuturi, oamenii își exersau spiritualitatea prin muzică, nu era doar entertainment.
Andrei Partoș: Cine este prima persoană care ți-a descoperit talentul?
Dulce Pontes: Mama… (râde) Mie mi-era atât de rușine când vorbea despre talentul meu.
Andrei Partoș: Serios?
Dulce Pontes: Da! Vorbea despra mine cu toată lumea: cu vecinii, cu rudele. Am început să cânt după ureche, aveam un mic xilofon. Și eram foarte frustrată pentru că acel xilofon nu avea semi-tonuri și încercam să când „Happy Birthday” și în mod evident lipsea mereu câte o notă și aveam impresia că este vina mea că nu o găseam. Apoi mi-am dat seama că nu era așa. Mereu am simțit nevoia să comunic. Nu mi-am propus niciodată că într-o zi o să fac asta sau altceva. Dar de când eram mică mi-am petrecut multe ore ascultând muzică, de toate genurile, dansând, interpretând diverse roluri, scriind. Așa că am simțit mereu nevoia să comunic. Dar nu-mi plăcea să fiu în centrul atenției. Mama mă punea să cânt, mă îndemna să cânt, iar eu tăceam. Nu mi-am dorit niciodată să fiu celebră pentru că după un anumit punct cred că începi să-ți pierzi identitatea. Dar mi-a plăcut să mă dezvolt ca artist, să învăț alături de muzicienii mei… Mai întâi am învățat alături de profesori de pian, de dans, apoi am luat lecții de canto la 18 ani.

Andrei Partoș: De ce la 18 ani? Cântai foarte bine și până atunci…
Dulce Pontes: Da… dar până atunci nu m-am gândit că voi avea o carieră în muzică. Atunci am avut șansa să cânt într-un teatru. Am participat la un casting, se căutau fete între 18 și 24 de ani, care puteau cânta și dansa. Văzusem anunțul într-un ziar. Tatăl meu s-a opus ideii de a merge la casting, dar eu am insistat, așa că a mers cu mine. De atunci viața mea s-a schimbat complet. Brusc am apărut pe scena unui teatru și nu aveam tehnica vocală necesară, așa că am luat lecții de la o profesoară excepțională. Ea era soprană lirică și m-a învățat toate noțiunile de bază. Apoi am învățat și de la alți muzicieni, dar și de oameni care nu au nicio legătură cu muzica. Pentru mine nu-i o profesie…

„Amalia Rodriguez a fost la același nivel cu Edith Piaf sau Frank Sinatra”

Andrei Partoș: Data trecută ne-ai spus că nu își place să fii numită „Regina muzicii fado”…
Dulce Pontes: Fără monarhie.
Andrei Partoș: Am înțeles că nu îți plac concursurile în general, dar ai participat la Eurovision…
Dulce Pontes: Eurovisionul a fost în 1991. Eu nu am înregistrat doar muzică fado. În 1993, am înregistrat primul album de fado adevărat, nu conținea doar piese fado, dar erau multe piese tradiționale vechi, o bună parte din repertoriul Amaliei Rodriguez. dar am abordat diferit, foarte diferit acele piese, am avut chitară electrică și multe alte nebunii. Dar n-am vrut niciodată să fiu încorsetată într-un singur gen muzical. Nu mi-am propus niciodată să cânt doar fado. Îmi place să cânt fado, dar la fel de mult îmi place să abordez și alte genuri muzicale. Folclorul portughez este extraordinar. În plus, am în repertoriu și piese proprii. Ar fi fost simplu să mă limitez la fado, dar există o singură Regină a Fado-ului și aceea este Amalia Rodriguez
Andrei Partoș: Ești drăguță că spui asta…
Dulce Pontes: Nu este adevărat! Amalia Rodriguez a fost la același nivel cu Edith Piaf sau Frank Sinatra, chiar dacă era portugheză, a fost acolo printre cei mari. Tot ce a cântat a fost fado.

Andrei Partoș: Îți amintești cum a fost întâlnirea cu Elvis Costello?
Dulce Pontes: Da, îmi amintesc. A fost la un show tv. A fost o mare empatie între noi. După câteva luni am fost în studioul lui pentru a înregistra un album, se numește O Primeiro Canto, nu știu dacă îl ai. Am lucrat atunci cu muzicieni extraordinari. A fost un vis devenit realitate. El locuiește undeva în sudul Angliei, la țară, și ne-am simțit foarte bine!

Andrei Partoș: Îți place să înregistrezi live în studio?
Dulce Pontes: Da, îmi place să înregistrez live. Nu-mi place să am o înregistrare și să trag vocea peste. Prefer să fie muzicienii lângă mine.
Andrei Partoș: Este adevărat că ai o relație specială și cu publicul italian? Ai și cântat în duet cu Andrea Bocelli…
Dulce Pontes: Da, așa este! Am înregistrat în duet piesa O mare tu, compusă de Enzo Gragnaniello. Este o piesă foarte puternică. Iar colaborarea noastră a luat naștere în urma mai multor coincidențe. Eram în Olanda unde înregistram un album, și i-am auzit vocea la radio. Am întrebat cine cântă și mi s-a spus: Andrea Bocelli. Mi s-a părut minunat. Iar după vreo lună, am primit invitația de a cânta cu el.
Andrei Partoș: Ai avut o premoniție… poate ești clarvăzătoare… (râde) Doar te gândești la cineva și…
Dulce Pontes: Nu, nu, nu (râde) În niciun caz, Dumnezeule! Dar atunci când credem cu adevărat în ceva, atunci lucrurile se întâmplă în mod natural. Totul e să nu devenim avari. Mi s-a întâmplat de multe ori.

„Prefer să cânt în spații mai mici, în teatre sau săli pentru că astfel mă pot deschide mai ușor”

Andrei Partoș: Ai avut ocazia să cânți în fața a 30.000 de oameni, cred că a fost un sentiment special.
Dulce Pontes: Cred că la Viena am avut chiar un public mai numeros, la un show TV. A avut loc în aer liber, într-o piață mare din centrul orașului. Cât vedeam cu ochii era o mare de oameni în fața mea. Prima piesa am cântat-o acompaniindu-mă la pian și am fost bucuroasă să constat că oamenii au fost atenți. Energia, sentimentele sunt diferite cânt ai în față un public numeros și cânți în aer liber. Trebuie să pui mai multă energie în interpretare ca să poți ajunge la toți. Sentimentul este cu totul diferit. Prefer să cânt în spații mai mici, în teatre sau săli pentru că astfel mă pot deschide mai ușor. În plus, prefer să susțin un concert, nu să particip la o emisiune TV. Într-o emisiune TV poți cânta două sau trei piese și gata. Nu ai timp să spui o poveste întreagă. Nu ai cum să-i duci pe oameni într-o călătorie interioară. Îmi doresc să „zbor” alături de publicul meu printre diferitele sonorități.

Andrei Partoș: Pe George Dalaras cum l-ai cunoscut? Și Grecia este o țară care iubește muzica.
Dulce Pontes: Îmi place foarte mult să merg acolo. Mi-am făcut mulți prieteni acolo. Dalaras este un talent uriaș, este foarte calm, îmi place să lucrez cu el. Anul trecut am susținut un concert alături e Dalaras și Noah, a fost un spectacol în trio. În urmă cu doi ani am participat la un proiect care îi aducea un omagiu lui Mikis Theodorakis. Am fost invitată să cânt toate piesele în limba greacă.
Andrei Partoș: Și ai învățat ușor?
Dulce Pontes: Da, am fost nevoită. După ce am început repetițiile a fost un moment în care m-am întrebat de ce m-au chemat pe mine. (râde) În Grecia sunt atâtea soliste extraordinare! Habar n-aveam să pronunț cuvintele, aproape îmi scrântisem limba, dar până la urmă a fost frumos. L-am cunoscut pe Mikis. Mai întâi am aflat că el se află în public și m-am emoționat pentru că sunt cuvinte în limba greacă pe care dacă nu le pronunți cum trebuie, le schimbi sensul. Și-mi amintesc cum repetam cuvintele, de fiecare dată când rosteam cuvântul aveam impresia că-l pronunț diferit. Am crezut că o să mor. Dar până la urmă a fost o experiență plăcută, care m-a solicitat foarte mult.
Andrei Partoș: Există pe DVD?
Dulce Pontes: Nu, nu există.
Andrei Partoș: Țin minte că anul trecut ai spus că urmează să apară un DVD. A fost lansat?
Dulce Pontes: Nu, încă nu. Proiectul se numește Pilgrimage și conține un DVD și un dublu CD. Pe DVD sunt înregistrări de la Roma, din Budapesta, Buenos Aires, tocmai pentru a evidenția ideea de călătorie și de a întâlni mulți oameni.
Andrei Partoș: Așadar, tot acest material va fi pe DVD. Când va fi lansat?
Dulce Pontes: Sper să îl lansez la începutul anului viitor.

Andrei Partoș: Ai stabilit cu cei mici când le sărbătorești zilele de naștere și în ce ordine?
Dulce Pontes: Acum Maria știe deja (râde) pentru că are 6 ani și a înțeles când este ziua ei. Dar vreau să-ți spun ceva. În urmă cu un an, Maria era foarte tristă. Am întrebat-o ce se întâmplă și ea a zis: „De ce ai ales să-l ai mai întâi pe fratele meu?”
Andrei Partoș: Este o întrebare extraordinară.
Dulce Pontes: De parcă aș fi putut să aleg (râde). Deși este o fire foarte puternică, Maria este și extrem de sensibilă. Plângea. I-am spus: „Dragostea mea, când vei crește mare și îți vei dori să devii mamă, vei înțelege că nu poți alege. Dar eu am visat întotdeauna că te voi avea pe tine, că voi avea o Maria frumoasă, așa cum ești tu”. Deja mi-e dor de copiii mei.
Andrei Partoș: Sunt convins că așa este. Dar a acceptat până la urmă?
Dulce Pontes: Da, absolut! Petrecem foarte mult timp împreună. Este incredibil ce lucruri le pot trece prin cap unor copii, nu-i așa?

„Concertele mele au propria viață, scapă de sub controlul meu, sunt mereu diferite”

Andrei Partoș: Știu, așa este! Concertul de la București va fi diferit de cel precedent?
Dulce Pontes: Întotdeauna schimb ceva. Sunt într-o permanentă schimbare.
Andrei Partoș: Ai alături aceeași muzicieni?
Dulce Pontes: Unii dintre ei sunt aceeași, dar sunt și nume noi, cum ar fi Dani Alcazarez, un chitarist de flamenco excepțional. Albumul acesta care urmează să apară s-a născut pe drum. În mod normal, artiștii lansează un album și apoi pornesc în turneu, eu am făcut invers. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mulțumesc publicului care-mi permite să fac acest lucru. Concertele mele au propria viață, scapă de sub controlul meu, sunt mereu diferite.
Andrei Partoș: Dar simți ce-și dorește publicul într-un anumit moment.
Dulce Pontes: Există niște puncte cheie ale concertului și îmi dau seama de direcția pe care o va lua concertul. Pot include diverse piese și le pot lega între ele. Este un coșmar pentru că uneori schimb setlistul chiar și cu 20 de minute înainte de aurca pe scenă. Dar am o echipă tehnică bună, am muzicieni de excepție care sunt obișnuiți cu stilul meu. Pentru mine nu există ideea de a cânta piesă după piesă, ele trebuie să fie legate între ele, trebuie să spună o poveste, trebuie să îi ducă pe spectatori într-o călătorie prin sonorități diferite, să îi facă să se deschidă.
Andrei Partoș: Există o mare diferență între ceea ce faci tu și ce face un star pop pe scenă… Ei au un setlist pe care nu-l pot schimba.
Dulce Pontes: Uneori mă gândesc la asta… trebuie să fie atât de greu… Cum te poți dezvolta ca artist dacă interpretezi mereu aceleași piese?! OK, te poți dezvolta prin repetiție, dar cum rămâne cu sensibilitatea și restul?!

Andrei Partoș: De asta te-am întrebat pentru că îmi dau seama de diferențele dintre ceea ce fac ei și ceea ce faci tu…
Dulce Pontes: Aș prefera să mor decât să fiu obligată să reiau același setlist seară de seară! (râde)
Andrei Partoș: Piesele tale au fost incluse pe coloana sonoră a unor filme. Mai ești interesată să compui muzică de film?
Dulce Pontes: De ce nu? Am compus muzică pentru un film documentar. A fost o experiență plăcută să urmăresc imaginile și apoi să fac muzica, dar este o operațiune care necesită mult timp. Este foarte diferit față de ceea ce fac eu pentru că trebuie să măsori totul ca să iasă bine.
Andrei Partoș: Dar dacă cineva te întreabă dacă îți poate folosi piesele într-un film, accepți?
Dulce Pontes: Depinde de film. De exemplu, am primit o invitație să particip ca actriță într-un film care era despre Camino de Santiago, dar trebuia să joc un personaj foarte ciudat, un fel de femeie divină care zboară. Și am refuzat.
Andrei Partoș: Dar îți este ușor să fii actriță… Îți place actoria?
Dulce Pontes: Am devenit actriță și am jucat teatru fiind ajutată de intuiție la început. Apoi am luat cursuri. Dar nu am avut experiență puternice ca actriță, iar acum îmbătrânesc și nu cred că voi merge pe acest drum.
Andrei Partoș: Îmbătrânești… glumești (râde)
Dulce Pontes: (râde) Nu, nu, nu! Serios, am 46 de ani.
Andrei Partoș: Știu. Ești încă tânără.
Dulce Pontes:Dar dacă apare un personaj interesant la orizont voi accepta pentru că procesul este foarte interesant. Mi se pare interesant să studiez un scenariu, seamănă cu munca unui detectiv. Trebuie să recreezi viața personajului respectiv. Este o muncă frumoasă.

Andrei Partoș: Când călătorești, asculți muzica diverselor popoare?
Dulce Pontes: Da, de fiecare dată. Călătoresc mult cu mașina. noi locuim în nord-vestul Portugaliei, într-un oraș micuț înconjurat de munți. Îmi place să stau acolo. Dar cel mai apropiat aeroport este la 360 km distanță. Așa că sunt un adevărat globe-trotter. Ascult multă muzică în mașină. Sigur că am albumele clasice, de exemplu Diane Shuur, din lumea jazz-ului, Stephane Grappelli, desigur, Amalia Rodriguez, asta pentru a da doar câteva exemple. Când merge undeva, de obicei primesc cadou CD-uri cu diverși soliști sau grupuri. Îmi place foarte mult să ascult muzică.

„ De obicei, oamenii consumă produsele pe care le văd mai des”

Andrei Partoș: Despre muzica generației tinere ce părere ai? Urmărești show-urile TV, ești la curent cu muzica nouă?
Dulce Pontes: Nu prea mă uit la televizor. Uneori urmăresc documentare.
Andrei Partoș: Dar nu urmărești emisiuni muzicale.
Dulce Pontes: Sincer, în Portugalia, nu există nici măcar o emisiune muzicală la TV. Deloc! Este incredibil, nu crezi? Totul se rezumă la descoperirea unor noi talente, ceea ce este bine, dar este greu pentru că acei tineri talentați care câștigă concursurile, la final au doar deziluzii.
Andrei Partoș: Și la noi se întâmplă la fel.
Dulce Pontes: Dar nu ți-am răspuns la întrebare… În urmă cu ceva timp, nu era loc pentru genul de muzică abordat de mine. Țin minte că mi se spunea mereu: nu știm unde să te încadrăm, nu ești nici jazz, nici clasic, bla, bla, bla. Apoi a apărut conceptul de „world music” și în sfârșit au găsit un „raft” unde să mă așeze. De obicei, oamenii consumă produsele pe care le văd mai des. Dar cred, sper, cel puțin așa simt din experiența personală, că oamenii au început să caute tot mai mult genuri de muzică deferite. Nu se mai limitează doar la muzica de tip „fast-food”. Oamenii au început să privească muzica într-un mod diferit. Eu nu am privit niciodată muzica ca pe o afacere, eu respect muzica și slavă Domnului sunt și alții care gândesc ca mine. Dar mulți se folosesc de muzică, nu servesc această artă. Eu am o abordare complet diferită.
Andrei Partoș: Este bine că ai reușit să găsești o cale de a rămâne în contact cu oamenii care doresc muzica ta.
Dulce Pontes: Da, și sper să continue să dorească să asculte muzica mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu permanent pentru acest lucru. Publicul este singura mea garanție.

Andrei Partoș: Potrivit site-ului tău, cel mai recent album al tău a fost lansat în 2010. Deci ai avut 5 ani de călătorii și nu ai avut timp să intri în studio.
Dulce Pontes: Nu, nu, nu. Am intrat în studio. A fost un proiect nebunesc. Am deja 30 de piese. Nu vor încăpea toate pe cele două CD-uri. Până la urmă va trebui să aleg piesele potrivite cu ideea de „Pilgrimage. Este o călători spirituală, nu religioasă, dar este o căutare a ceva divin, care este deasupra noastră, care ne dă senzația de ușurare, așa cum te simți când privești natura, de exemplu. Este vorba despre o călătorie interioară și despre o călătorie exterioară.
Andrei Partoș: Este o poveste complexă, de aceea a și durat atât de mult să vadă lumina zilei.
Dulce Pontes: Da. Exact.

Andrei Partoș: Ce așteptări ai când mergi revii într-o țară pentru întâlnirea cu publicul?
Dulce Pontes: Nu știu niciodată cum va fi. Nu pot să prevăd reacția publicului. De fiecare dată când urc pe scenă, pentru mine este prima și ultima dată. Așa mă simt. Nu poți să știi niciodată ce reacție va avea publicul. Uneori recunosc figuri din public, pentru că sunt oameni care călătoresc și îi văd în diverse orașe, dar tot nu poți fi sigur de reacția sălii.
Andrei Partoș: Îți mulțumesc foarte mult. Mă bucur că ai venit înainte de concert pentru că nu sunt mulți artiști care fac acest gest. Ești o excepție
Dulce Pontes: Este plăcerea mea! Și știi ceva? Îți voi trimite cel puțin două piese de pe noul album ca să le poți difuza.
Andrei Partoș: Îți mulțumesc foarte mult! Sper să te simți bine în România și peste tot în lume!