„Uraganul BETH” Hart va lovi Sala Palatului pe 21 iulie cu forţa devastatoare a blues-rock-ului

iulie 11, 2015

Articol preluat din Gândul
O voce împinsă până dincolo de limitele blues-rock-ului care nu spune o poveste nu primeşte aplauze. Or, fiecare fibră din glasul ei povesteşte o adevărată odisee despre propria viaţă salvată din iadul drogurilor şi alcoolului de Îngerul Muzicii! Iar pentru ea Muzica este Iubirea! Iubirea pentru sufletul ei pereche care a călăuzit-o să-şi împlinească destinul, pentru publicul ei de milioane – deopotrivă la propriu şi la figurat – şi pentru magnetismul muzical prin care reuşeşte să se dăruiască şi să-şi cucerească noi şi noi fani! Ea este Beth Hart, femeia a cărei voce este venită parcă din alte vremuri să ne transpună într-o transă atemporală. Pe 21 iulie ea vine la Sala Palatului să-şi cânte povestea vieţii şi să ne încânte sufletul. Dar asta numai după ce o să ni-l sfârtece cu nişte cântece care nu au cum să lase rece nici cea mai greu de cucerit inimă. Pentru că la Beth Hart, ca la acele destine care bat filmele, drumul către extaz a trecut printr-o grea şi lungă agonie…
La 13 ani bifa deja primul tratament de dezalcoolizare. La 23 de ani a fost la o înţepătură de ac să piardă definitiv lupta cu drogurile. La 33 de ani schimbase deja ireversibil cumplitul drog al morţii – heroina – cu supremul drog al vieţii – muzica iubirii – şi a devenit eroina blues-rock-ului. La 43 de ani milioane de suflete vibrează la povestea ei sfâşâietoare şi la glasul ei fermecat! Dar calea spre discurile de platină a trecut prin abrutizanta mlaştină a unei vieţi care a fost la un pas de a se autodistruge…

Nu ar fi izbutit să se smulgă din infernul narcotic şi să se lepede de toţi demonii alcoolului, dacă iubirea nu i-ar fi întins o mână salvatoare! Actualul ei soţ şi tour-manager, Scott Guetzkow, avea s-o audă cântând pentru un pumn de dolari pe o stradă din Los Angeles-ul apusului anilor 90. Atunci, pentru el s-a oprit timpul în loc! A văzut imediat că prin venele ei curge sângele clocotitor al muzicii. A simţit instantaneu că din fiecare por al ei răzbate aburul inefabil al blues-ului. S-a îndrăgostit la prima vedere şi la prima audiţie de această inimă care bătea pe cele mai pure ritmuri de rock.
Mai bine de un deceniu s-au luptat amândoi cu demonii ei. Şi ceea ce părea a fi un drum fără întoarcere şerpuind delirant în acest univers psihedelic, adevărat ”trainspotting” în buclă, altoit cu o lume subterană de tip bukowskian, s-a dovedit a fi, într-un final neaşteptat, o trecere către o nouă dimensiune! ”Fiecare trebuie să devină ceea ce este!” Cuvintele lui Jung s-au mulat minunat pe sufletul lui Beth. Iubirea şi muzica au reprezentat pentru ea mântuirea personală. Amândurora ea le datorează viaţa…
Iar viaţa ei va deveni, la un moment dat, cu siguranţă, subiect de roman şi ulterior de film. În schimb, biografia probabil că nu şi-o va scrie niciodată. Din simplul motiv că nu e nevoie. Fiecare vers din tulburător de sublimele ei cântece vorbeşte despre viaţa ei. Pentru că Beth Hart s-a născut să cânte. Să atingă suflete şi să mişte inimi cu forţa unui tandru tsunami emoţional! Graţia ei este de o ferocitate unică în istoria muzicii. La fel cum uraganul sentimentelor exprimate de ea are are o poezie aparte. Nu e de mirare că modul ei excesiv de pătimaş, uneori de-a dreptul visceral, de a interpreta i-a vrăjit pe ultimii mohicani ai blues-ului, în frunte cu Buddy Guy! În decembrie 2012, în faţa unei audienţe stelare – zeii rockului Led Zeppelin, Dustin Hofmann şi cuplul Obama printre alţii – Beth Hart i-a smuls o lacrimă regelui blues-ului prin uluitoarea ei interpretare. A fost probabil cel mai frumos tribut pe care cineva i l-a adus vreodată celui care a inventat şi reinventat blues-ul! Inutil de spus că Beth Hart a fost răsplătită cu ”standing ovations”…
Rainer Maria Rilke spunea că dacă ”nu eşti în stare să mori pentru fiecare cuvânt pe care-l scrii”, e mai bine să te laşi păgubaş şi să te apuci de altceva. Adaptând cuvintele creatorului divinelor ”Sonete către Orfeu”, despre Beth Hart se poate spune că ea ar fi cu adevărat în stare să moară pentru fiecare cuvânt pe care-l cântă! Pentru că fiecare fonem din cântecele sale îi amplifică fiecare experienţă din viaţa ei. Acum, zbuciumul ultimilor 30 de ani a fost în sfârşit distilat în muzica ei! Beth ştie mai bine ca oricine că drumul spre fericire trece prin multă nefericire. Dar un plan superior, karmic şi divin a transformat-o într-una dintre cele mai mari voci feminine din istorie…
Şi dacă la multe alte voci mari mesaje precum ”get high on life”, ”love is the drug” sau ”music is the best trip” pot părea simple sloganuri publicitare folosite în scopuri de self-branding, la Beth, în schimb, ele este sunt foarte credibile. Pentru că incredibila ei viaţă era să se piardă pe drumul pierzaniei care a sedus-o aproape fatal cu supra-doze de fericire artificială! Însă ca prin miracol, astăzi Beth îşi poate cânta fericirea autentică pentru că muzica şi iubirea îi oferă o viaţă ca o sărbătoare. O sărbătoare a bucuriei de a trăi, de a fi în viaţă şi de a împărtăşi fiecare clipă din existenţa ei halucinantă prin fiecare cântec al ei. Marţi, 21 iulie, Beth Hart îi va împărtăşi publicului românesc nebunia frumoasă a blues-rock-ului! După cele trei ore de total delir muzical, cei care vor fi avut încântarea şi privilegiul de a o fi văzut şi ascultat live pe Beth Hart vor pleca de la Sala Palatului cu o poftă insaţiabilă de a trăi mai intens fiecare moment al vieţii lor. Pentru că vor vedea negreşit cât suflet pune pasionala şi neîncoronata regină a blues-ului în fiecare sunet pe care glasul ei hipnotic îl eliberează!

Şi spectatorii trebuie să mai ştie ceva. Beth poartă povara unui blestem pe care, într-un mod cu totul paradoxal, reuşeşte să-l deturneze de cele mai multe ori într-o binecuvântare! Blestemul este de ordin medical, chiar patologic. Binecuvântarea se înscrie în registrul creativ, realmente artistic. Este vorba de tulburarea bipolară de care suferă cântăreaţa. Alternanţa între stările de atroce depresie cu tente suicidare şi cele de euforie maniacală nu poate fi atenuată decât prin tratament medicamentos. Asemenea măştilor antice care ipostaziază contrastul complementar, dar devastator, dintre tragedie şi comedie, bipolaritatea exprimă o scindare a psihicului care face ca sufletul să fie ca o uriaşă minge de ping-pong izbită succesiv şi neîncetat de paleta fericirii şi cea a nefericirii! Tocmai acest joc deopotrivă abisal şi înălţător naşte capodopera din subconştientul artistului. Dar fiecare măreaţă realizare îşi cere tributul psihologic. Din fericire pentru Beth, muzica şi iubirea reprezintă cel mai eficace tratament. Iar Beth chiar ştie că blues-rock-ul şi Scott au salvat-o şi au transformat-o în ceea ce este azi.

Mulţi o compară pe Beth cu un stupefiant mix muzical între Janis Joplin şi Amy Winehouse! Deloc întâmplător, ea mai are ceva în comun cu geniile tragice din istoria blues-rock-ului, dincolo de uriaşul talent vocal. Pe Joplin a întruchipat-o extrem de convingător într-un film documentar – ”Love, Janis”! – în timp ce izbitoarele similitudini cu destinul lui Amy Winehouse acoperă atât lupta cu drogurile şi alcoolul cât şi cea cu tulburarea bipolară. Din fericire, spre deosebire de predecesoarele ei, Beth a câştigat măcar prima luptă, evitând intrarea în aşa numitul ”Club 27”, care reuneşte mai mulţi mari muzicieni care şi-au pierdut viaţa în urma exceselor sau a sinuciderilor la fix 27 de ani. Pe lângă Janis Joplin şi Amy Winehouse, tragicul ”Club 27” include alte legende ale muzicii rock: Jimi Hendrix, Jim Morrison sau Kurt Cobain!

Mai ”alive and kicking” ca niciodată, Beth îţi lasă însă impresia că ar fi cu adevărat în stare să-şi dea viaţa pentru fiecare cuvânt pe care îl cântă. Pentru că ea simte şi ştie mai bine ca oricine că viaţa i-a dat, la rândul ei, o a doua şansă la adevărata fericire. Pe care fericire o cântă şi o împărtăşeşte cu publicul ei minunat. Pe 21 iulie, Beth Hart va celebra blues-rock-ul într-un concert năucitor pe care cei prezenţi nu-l vor uita niciodată! Iar când ea va cânta una dintre capodoperele sale, ”Am I the one”, 4000 de glasuri vor şti cu siguranţă ce să-i răspundă…

sursa: Gândul