Alternosfera în Club Quantic (9.12.2016) – Mausoleul haosului magic

1
8

alternosfera aArticol de Mary Alexe
Cred că primul lucru care m-a impresionat când am văzut prima data Alternosfera în concert a fost primirea din partea publicului încă din clipa intrării pe scenă. Asurzitoare pur şi simplu. Aşa a fost şi la Club Quantic acum 2 seri, când trupa a trecut prin Bucureşti în turneul de promovare a albumului lor din 2015, Haosoleum, al treilea din trilogia Epizodia, deschisă în urmă cu câţiva ani. După ce au trecut prin câteva mari oraşe (Cluj, Craiova, Arad, Constanţa, Braşov, Iaşi şi Bucureşti), vor încheia turneul la Chişinău, pe 17 decembrie).
În timpul concertului am avut senzaţia că piesele de pe noul album au fost destul de puţine, însă, la refacerea setlistului, am constatat că acesta este destul de echilibrat, acoperind aproape în mod egal toate albumele trupei. Judecând lucrurile în mod obiectiv, poate ne-am fi aşteptat la mai multe cântece din Haosoleum, dat fiind că era vorba de promovarea acestuia, însă asta nu a fost câtuşi de puţin o problemă; nu pentru mine, în orice caz. Şi, după cum am putut constata, nici pentru restul celor prezenţi.  E aşa de greu să spui care au fost piesele la care reacţia a fost cea mai puternică, pentru că, din acest punct de vedere, un concert Alternosfera parcă nu are suişuri şi coborâşuri, aproape că nu există piesă la care publicul să nu-şi manifeste bucuria încă de la primele acorduri. Sigur, sunt câteva vârfuri, cum ar fi Wamintirile, 511, Ploile nu vin, Epizodia sau Flori de mai. Lumea sare, dansează, face poze şi filmuleţe şi, mai ales, cântă. Lumea ştie cuvintele. Lumea e cu totul în (alterno)sfera magică.
Fostul lor PR Manager spunea undeva că băieţii aceştia sunt „ca o pastila efervescentă într-un pahar”  şi mi s-a părut cea mai potrivită descriere. Ceea ce îi deosebeşte puţin de o astfel de pastilă este că ei nu au nevoie de prea mult timp pentru a-şi elibera bulele de energie, ci sunt o explozie de cum apar pe scenă; o explozie de „emoţii în supradoze” cu acţiune şi efect îndelungate. Marcel spunea într-un interviu pentru Metalhead în septembrie 2015 că „în timpul concertelor ne cufundăm în nişte stări pe care le avem doar în scenă. Te debranşezi de realitate, creierul se deconectează, iar tot ce rămâne în jurul nostru este doar muzica. Acele momente când uit versurile sunt, de fapt, momentele cand îmi revin la normal şi se formează un scurtcircuit”. Ideal este când acelaşi „mecanism” se transferă, indiferent de trupă şi de concert, şi asupra publicului, iar la Alternosfera poţi fi sigur că exact asta se va întâmpla. Oricine a fost măcar la un concert al lor, poate confirma.
Mă gândeam ieri la ce aş putea spune despre muzica şi versurile lor în general, în afară de faptul că au consistenţă, mesaj, profunzime şi foarte multă poezie. Şi întâmplarea (sau altceva) a făcut să dau peste un pasaj în cartea pe care o citesc acum care mi se pare că redă foarte frumos esenţa: „Latura lirică a acestei muzici era onctuoasă, dulceagă, îmbibată de sentimentalism, cealaltă latură a ei era sălbatică, năbădăioasă şi puternică, dar ambele laturi se contopeau paşnic şi naiv într-un tot unitar” (Lupul de stepă, Hermann Hesse, în traducerea lui George Guţu). În afară de asta, Alternosfera mi se pare genul de trupă care se uită foarte serios la ceea ce face şi cum face, care nu e în competiţie cu nimeni altcineva decât poate cu ea însăşi, care rămâne fidelă mesajului şi convingerii sale că muzica este acest lucru simplu şi frumos care aduce oamenii împreună, cu condiţia să fie sinceră. În plus, cred că au printre cei mai inimoşi şi mai entuziaşti fani, iar Internetul e plin de fotografii ale fanilor cu trupa.
Nu prea am aspecte tehnice de comentat, poate doar de menţionat că sunetul mi s-a părut extrem de puternic; la un moment dat am avut senzaţia că Flori de mai este cântată într-o cu totul altă tonalitate şi cu o linie melodică uşor schimbată, însă spre sfârşit am realizat că, de fapt, îmi suna mie diferit din cauza faptului că urechile mele erau complet bulversate. Un alt lucru de menţionat este că, deşi citisem că pentru concertele din turneu se pregătea un concept de scenă nou, cu ecrane pe care se vor proiecta materiale video montate special în acest scop, nu am văzut aşa ceva. Poate din raţiuni tehnice sau de organizare s-a renunţat la ele.
Cât despre organizarea la nivelul clubului Quantic, lucrurile pot fi şi trebuie îmbunătăţite, mai ales în ceea ce priveşte timpul de aşteptare şi spaţiul de formare a rândului pentru garderobă. Am aşteptat inadmisibil de mult şi pentru lăsarea hainelor şi pentru recuperarea lor la plecare. În plus, conform brăţării primite la intrare, am fost la un concert cu Gogol Bordello. Ce să zic, sunau şi arătau incredibil a Alternosfera!
Setlist:
Drumul tristeţilor II (Bijutierul)
Din păcate
Wamintirile
1500
Astă vară
Nepoata lui Gagarin
Vreau să-mi dai
Singurătate
Femeia nordică
Mută
Cheamă-mă
Ploile nu vin
Punct
Avion
Deja străină
Rugi
Răsai
Epizodia
Închisoarea albă
Flori de mai
511
(Haosoleum pe fundalul ieşirii din scenă)
4 (patru!) bisuri: Aruncă-mi,  Columb, Visători cu plumb în ochi
(Notă: recunosc cinstit că din lista pieselor de la bis lipsesc două – bisul 2 şi, respectiv bisul 4), la ultima fiind deja afară. M-aş bucura dacă printre cititori e cineva care poate completa titlurile).
 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here