Firescul, o veșnică excepție (4.02.2017)

Articol de Iulia Radu
„Întreg farmecul trecutului este tocmai că a trecut”, spunea Ibrăileanu. N-am crezut niciodată că România va fi din nou pe marginea prăpastiei și că parlamentarii (aleși prin vot democratic) nu vor avea nicio problemă să împingă țara în râpă dacă acest lucru servește intereselor lor. Nu mi-aș fi imaginat că în 2017, pot auzi un general spunând că „organele statului pot folosi în mod democratic, inclusiv muniție reală” împotriva manifestanților. Cine și-ar fi imaginat că un ministru al justiției, de exemplu, iese și prezintă în conferință de presă o „listă neagră” cu jurnaliști care își scriu opinia pe Facebook?! Asta mi-a amintit de o glumă pe care o tot auzeam în anii 90: „Care-i diferența dintre un jurnalist din dictatură și unul din democrație? Cel din dictatură scrie ce vrea. Cel din democrație scrie și a doua zi”. Cine s-ar fi gândit că în 2017, Statul monitorizează postările publicate pe Facebook de diverse personalități publice?! Sunt absolut convinsă că cei care au murit la Revoluție, NU au făcut-o pentru ca generația mea să aibă libertatea de a repeta comunismul. Niciodată! De 5 zile văd politicieni care refuză să evolueze, refuză să accepte că sunt acolo pentru a reprezenta poporul în întregime (nu doar pe cei care i-au votat) și pentru a găsi soluții să ducă la îndeplinire voința poporului. De 5 zile, aud vorbindu-se de „manipulare”. Exact ce făcea sistemul comunist! Înainte de 89, grija principală era aceea de a cultiva comoditatea și obediența. Motto-ul era, la vremea respectivă: „Poți gândi, dar doar dacă gândești ca noi”. E singura placă pe care o știu guvernanții actuali. Au rămas „ancorați” în perioada lor de glorie și au scăpat din vedere faptul că au trecut 27 de ani, iar tinerii au îmbrățișat idealurile europene. De 5 zile, românii ies în stradă în număr foarte mare. Partea și mai frumoasă este că o fac pentru principii, nu pentru câștiguri materiale. Asta nu înțelege clasa politică. E și greu să înțeleagă câtă vreme partidele din care fac parte sunt lipsite de ideologii, iar traseismul politic este o practică obișnuită. E greu să înțelegi astfel de lucruri când, tu, politician, nu ai coloană vertebrală. E greu să înțelegi că „norodul” vrea normalitate, vrea o țară democratică, vrea transparență, când tu, ca om politic, ești obișnuit să faci totul în spatele ușilor închise sau la adăpostul întunericului. E greu să înțelegi că oamenii nu vor să fie conduși de politicieni care au probleme în justiție, când tu, parlamentar, te arcuiești, te zbârlești și scuipi ca o pisică atunci când auzi de „legea lustrației”. E greu să înțelegi și să accepți că timpul tău a trecut.
Eu am crescut într-o familie simplă. Şi părinții şi bunicii m-au învățat să nu fur. Nu mi-au spus nici că-s cea mai cea, nici că-s specială, dimpotrivă au subliniat mereu că doar prin multă muncă voi reuşi în viaţă. M-au învățat să respect şi să pretuiesc libertatea. În familia noastră se discută despre ce e nevoie în casă doar după ce sunt plătite darile la stat şi facturile curente. Tatăl meu m-a dus, când eram mică, la o manifestaţie în Bucureşti şi mi-a vorbit despre comunism, despre ideea de libertate… M-am dus cu unchiul meu la spitalul din Târgoviște să-mi vizitez bunicul. Era în timpul Revoluției şi încă se trăgea. Am văzut răniți, am văzut morți, iar ai mei mi-au explicat pentru ce și-au pierdut viața atunci acei oameni. Nu îmi voi scoate niciodată din minte imaginile din spital.
E atât de simplu de înțeles! Oamenii nu vor să fie conduși de hoți, nu vor să legalizeze hoția, impostura. Nu vor să se simtă înșelați, trișați. Nu vor să se întoarcă în timp. Tind spre valorile europene. Nu vor să fie arătați cu degetul pe stradă, nu vor să fie marginalizati în Europa. Vor să existe legi și acestea să fie respectate de toată lumea! Tot ce cer oamenii este ca politicienii să se alinieze la principiile europene. Vor ca oamenii politici să aducă un aer european în România, nu vântul rece de la Moscova.
Vreau să le mulțumesc tuturor artiștilor (muzicieni, actori) care au luat poziție în aceste zile (indiferent de opțiunea lor politică). Este important ca artiștii, formatorii de opinie, să se implice în „viața cetății”. Le mulțumesc pentru că și-au asumat riscuri atunci când au decis să vorbească. Înțeleg foarte bine cât de importat a fost ceea ce au făcut pentru că mesajul a fost clar: EXPRIMĂ-TE, VORBEȘTE, IA ATITUDINE. E rolul lor să trezească conștiința publicului și mă bucur că unii și l-au asumat. Fie că s-au exprimat artistic (piese, videoclipuri) sau au postat comentarii online, vocea lor a fost auzită. E drept că mă așteptam la o implicare mai mare, mă așteptam mai mult de la unii muzicieni și actori care au tot „pozat” în nonconformiști, în revoluționari, în oameni dintr-o bucată, dar în aceste zile au preferat să tacă mâlc. Repet, indiferent de opțiunea lor politică, era necesar să vorbească. Au tăcut pentru că nu au vrut să-și strice „prieteniile” cu diverse primării, sau pentru că n-au vrut să își piardă din numărul de like-uri sau din spectatorii din sala de spectacol. Iar asta este cu adevărat trist! Indiferent în ce „tabără” ești, când taci, devii complice.
Am tot auzit în aceste zile că „țara-i ruptă-n două sau în mai multe bucăți”. Eu nu am simțit deloc acest lucru. Dimpotrivă! Am impresia că în 5 zile ne-am unit mai mult decât am făcut-o în 27 de ani. Faptul că românii și maghiarii au cântat împreună imnul național, spune multe. Ba mai mult decât atât, cred că asta-i sperie pe politicieni. Numărul mare al celor care au ieșit în stradă, i-a pus pe gânduri. Nu se așteptau. Au crezut că oamenii se vor speria după ciocnirea violentă cu câțiva derbedei. N-a fost așa!
„Protestul copiilor” de sâmbătă a oferit una dintre cele mai frumoase imagini ale luptei pentru democrație. Desigur, s-au găsit voci care să-i sancționeze pe părinți pentru că, nu-i așa, avem nevoie de încă o generație crescută cu capul plecat, nu de una care să știe că are dreptul să își exprime opiniile, că are atât obligații cât și drepturi. Poporul român a dovedit că e mult mai deschis la minte decât clasa politică. Asta înseamnă enorm!
Închei cu o piesă pe care am tot ascultat-o zilele acestea: Leonard Cohen – The Old Revolution.
I finally broke into the prison,
I found my place in the chain.
Even damnation is poisoned with rainbows,
all the brave young men
they’re waiting now to see a signal
which some killer will be lighting for pay.
Into this furnace I ask you now to venture,
you whom I cannot betray.
I fought in the old revolution
on the side of the ghost and the King.
Of course I was very young
and I thought that we were winning;
I can’t pretend I still feel very much like singing
as they carry the bodies away.
Into this furnace I ask you now to venture…
Lately you’ve started to stutter
as though you had nothing to say.
To all of my architects let me be traitor.
Now let me say I myself gave the order
to sleep and to search and to destroy.
Into this furnace I ask you now to venture…
Yes, you who are broken by power,
you who are absent all day,
you who are kings for the sake of your children’s story,
the hand of your beggar is burdened down with money,
the hand of your lover is clay.
Into this furnace I ask you now to venture…

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
• MULTUMIRI PRIETENILOR NOȘTRI! - septembrie 1, 2024
• FESTIVALURI, GOLĂNII, BANI, SAU NE FACEM CĂ NU ÎNȚELEGEM? - iulie 16, 2024