Florin Ristei, admirația lui pentru Hitler și dorința de a șoca (29.08)

Florin Ristei

Florin Ristei

Articol de Iulia Radu

Începe să fie din ce în ce mai evident faptul că dacă nu șochezi, nu exiști. A observat acest lucru și Florin Ristei, așa că i s-a părut potrivit să-și declare admirația față de Hitler într-un scurt interviu acordat revistei Viva. Iată ce zice Florin: „Îmi place istoria însă nu prea o cred (!?!). Dacă ar fi să aleg, Hitler este un personaj istoric care-mi place. Istoric, să zicem. Ăăăă… Chiar acum mă apuc să citesc „Mein Kampf”. Mi se pare senzațional cum a devenit din nimic un tiran”. În același interviu, Florin Ristei este întrebat „Pe cine admiri din viața reală?”. Răspunsul lui cade ca un topor: „Nu prea am modele… însă prefer să iau câte puțin din fiecare. Nu am idoli”. Încerc să trec peste șocul provocat de astfel de declarații (date cu nonșalanță tocmai de un tânăr care reprezintă un model pentru alții). N-am înțeles niciodată admirația unora pentru oameni care au scăldat în sânge istoria omenirii, indiferent cât de uluitoare ar fi transformarea lor psihologică (din ce în ce?! dintr-un om simplu într-un criminal dement?!). Ascultând și reascultând vorbele lui Ristei, mi-am amintit de reportajul făcut de cei de la Pro TV (click aici pentru a citi!) dar și de statistica oferită de Eurostat (click aici pentru a citi) despre generația tânără care nu se grăbește să-și caute un job pentru că stă pe banii părinților, tineri care nu au visuri, nu știu ce-și doresc să devină în viață, nu s-au hotărât ce facultate vor să urmeze, și care pur și simplu „atârnă” prin cluburi, parcuri, plaje și au impresia că trăiesc frumos. Nici ei nu prea au modele, poate de aceea li se poate părea interesant modul în care un om a devenit din nimic un tiran.

După ce o persoană și-a exprimat suprinderea când a auzit ce personaje admiră el, Ristei a explicat pe Facebook (sau a încercat):

Florin Ristei Evident ca nu sunt de acord, si nu empatizez cu actiunile.
Insa cu siguranta nu sunt singurul fascinat de personaje negative.
Si da, Hitler e un dubios cu o transformare psihica uluitoare.

Prea ne-am obișnuit cu artiști sau persoane publice care vorbesc și scriu într-un mod diplomat, cât să nu supere pe nimeni, cât să nu-și piardă din fani. Sau de PR care ne învață ce să vorbim ca să atragem simpatii și sa facem mulți bani. Sau de mizerii pe care le vedem la tv dar nu le comentăm, “ca nu dă bine între colegi”.
Până una alta, despre Hitler și creierul lui bolnav, au scris alții, documentați, cu păreri pertinente. Poate ne-ar face bine să-i citim mai des, ca să avem cât mai multe informații.
No hate! O sa mai fac gafe!

Aha… am înțeles. Ristei pozează în artistul nonconformist, care spune ce gândește. Păcat că joacă prost această carte. Păcat că înainte de a vorbi nu-și conectează limba la creier. Păcat că abordează teme atât de serioase în interviuri gândite pentru răspunsuri scurte și haioase. Să spui că-l admiri pe Hitler nu e nici un act de curaj, nici o davadă că ai un discurs direct, deschis. E doar goană după like-uri și share-uri care vine la pachet cu posibilitatea de a te victimiza când ești pus la colț pe Facebook.

 

Goana după publicitate naște monștri (30.08): http://andreipartos.ro/goana-dupa-publicitate-naste-monstri-30-08/

2 Responses to Florin Ristei, admirația lui pentru Hitler și dorința de a șoca (29.08)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 × = sixty three

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>