Goana după publicitate naște monștri (30.08)

august 30, 2017

Articol de Iulia Radu
Nu m-am dezmeticit bine după ce l-am văzut pe Florin Ristei spunând, cu un zâmbet larg pe față (cum altfel?!), că îi place „personajul istoric Hitler” și că i se pare „senzațional cum a devenit din nimic un tiran”. Mintea mea refuză să priceapă cum a putut să înghesuie în aceeași frază cuvintele „place”, „Hitler” și „senzațional”. În timp ce încercam să înțeleg cum pot unii oameni să se declare interesați de o minte diabolică, bolnavă, a sunat telefonul și l-am auzit pe Andrei Partoș refuzând politicos o intervenție telefonică la B1TV. Așa am aflat că urma să fie dezbătut un subiect „fierbinte” care o are în centrul atenției pe Xonia (solistă româncă, pe numele real Loredana Sachelaru, născută la Melbourne, Australia). Am mutat pe B1TV și am asistat la o non-discuție despre „celebra” Xonia care a făcut „o ședință foto sexy la Memorialul Holocaustului din București”. Gazda, Irina Petraru, este neinformată și depășită de subiect, dar asta nu mai este de mult o noutate. Nici invitații nu se simt mai bine la acest capitol. B1TV a dat din nou dovadă de ipocrizie. Sub pretextul că vor să condamne atât fapta Xoniei cât și declarația nefericită a lui Ristei, nu au reușit decât să le facă publicitate celor doi. Au difuzat fotografiile publicate pe contul de Instagram al Xoniei în continuu. Nici nu visa ea un astfel de promo gratuit. De ce era nevoie de așa ceva?! De ce nu au făcut o discuție pe principii? Erau în studio juriști, avocați… Nu a spus niciunul că există legi și în România care condamnă astfel de acte (declarații, fapte negândite). Am găsit asta pe Internet la o căutare simplă: https://lege5.ro/Gratuit/g4ztmnjxga/legea-nr-217-2015-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-31-2002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist-sau-xenofob-si-a-promov
Irina Petraru încerca să ne convingă că nu-și amintește numele lui Florin Ristei, nici ce concurs a câștigat… Păi, dacă nu-l consideră atât de cunoscut, de important, de ce l-au mai băgat în discuție?! Este Xonia mai populară decât Ristei?! E de neînțeles modul în care se face presă astăzi în România.
Un lucru mi-a mai atras atenția din acest dialog: reacția Instiututului Naţional pentru Studierea Holocaustului „Ellie Wiesel” din România. Apropo de ședința foto a Xoniei, doamna Elisabeth Ungureanu, şefa Departamentului de Comunicare a Institutului, a declarat sec: „Vom analiza şi noi să vedem exact ce s-a întâmplat şi categoric aceste poze, mai ales dacă ajung către publicul larg, nu suntem de acord cu ele”. Cum adică?! Să înțeleg că marea problemă este dacă fotografiile ajung la publicul larg?! Dacă le faci doar pentru tine și vecinii de la scara de bloc, sunt ok?! Are voie oricine să facă fotografii acolo?! Nu există legi care pedepsesc profanarea unor astfel de locuri care au o mare încărcătură istorică și sentimentală?! Nu există o lege care pedepsește promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii?!
Faptele în sine (mă refer aici la Florin Ristei și la Xonia) sunt grave și ar trebui să fie taxate de orice om căruia i-a mai rămas o urmă de conștiință, bun-simț și umanitate. Oricât de disperat ai fi, ca artist, după atenție și publicitate, există niște limite pe care e de preferat să nu le încalci. Grav este că aceste două „fapte de vitejie” ale unor artiști cu priză la publicul tânăr (și ușor influențabil) au scos la iveală și au dat apă la moară celor care susțin că poate e nevoie de un nou Hitler acum când ne confruntăm cu islamiștii și imigranții. Din nefericire, am citit astfel de opinii pe Facebook (îngrijorător de multe) și m-am îngrozit. De asta este bine ca artiștii să își măsoare cuvintele și să le cunoască sensul înainte să le scoată pe gură și să conștientizeze urmările acțiunilor lor (declarații, ședințe foto, comportament în public, etc). Peste tot în lume apar din ce în ce mai multe curente extremiste. Pe cine ajută astfel de poziții?!

P.S. Știu că au fost unii care ne-au acuzat și pe noi că promovăm astfel de specimene cu pretenția de artiști. M-aș bucura să citiți articolele scrise și să faceți un efort să înțelegeți diferența de abordare. Dacă te faci că nu auzi/nu vezi, nu înseamnă că s-a rezolvat sau că n-a fost. „Politica struțului” ne-a adus în situația în care ne aflăm astăzi.