Seawolves Bike Fest Editia VII Ziua 2

Cronică şi foto de Mihai Comte

Și, cu mare întârziere (probleme tehnice), vă prezentăm și ziua 2 a Seawolves Bike Fest 2014.
 
Ca orice zi, începe de dimineață. Chiar foarte de dimineață: indiferent de faptul că ai dormit doar trei-patru ore, soarele dogoritor îți încălzește cortul atât de tare, încât nu poți sta în el mai târziu de ora 8:30. Avantajul cel mai mare al festivalului Seawolves este poziția geografică: pe malul mării. Prin urmare, mai poți dormi și pe plajă, după o băiță matinală. Organizatorii au asigurat chiar și șezlonguri din lemn, cu saltele pe ele.
 
După mic-dejunul întârziat (anglofonii îi zic „brunch”), a urmat parada. La ora13:30 (cu o jumătate de oră întârziere), peste 700 de motociclete, din România, Bulgaria, Germania, au pornit pe traseul Camping Marea Neagra – Hotel Oxford – Bd. Tomis – Bd. Ferdinand – Bd. Lapusneanu – Hotel Oxford – Camping Marea Neagra. Vremea a ținut cu motocicliștii, întrucât au avut parte (încă) de soare.
 
Înapoi în camping, au început concursurile. Pe lângă clasicul concurs pe „schiuri” (două exchipe se întrec pe câte două scânduri de lemn, cu legături pentru picioare, aidoma unor schiuri primitive, pentru câte patru-cinci oameni deodată), care nu a durat mai mult de o rundă, din probleme tehnice, ștafeta de bere (protagonistul aleargă spre paharul de bere rece, îl golește cât poate de repede, este învârtit în poziție aplecată de zece ori, după care trebuie să revină cât mai repede în poziția de start, pentru a preda ștafeta unui coleg; mulți cad după doi pași), concursul de tricouri umede (aici nu mai e nevoie de explicații), cea de-a șaptea ediție a Seawolves Bike Fest a avut și un concurs de prindere a cârnatului de pe motor și un concurs de spart ouă… în capul altcuiva. Cel cu cârnatul presupune prinderea din mers, doar cu dinții, a unui cârnat plin de muștar, atârnat de o sfoară, de către pasagera unei motociclete, cu condiția ca cel ce pilotează motorul să nu pună piciorul jos (deci, să nu oprească). Concursul de spart ouă este simplu: două persoane își sparg câte un ou în cap, sperând fiecare să nu fie el cel care a nimerit oul nefiert.
 
Au mai fost câteva concursuri, cum ar fi „cel mai zgomotos motor”, „trasul sforii”, iar la final motocicliștii s-au bucurat de sacrificarea, cu bâtele sau cu mâinile goale, a două „conserve”. Anul acesta, ambele autoturisme supuse chinului au fost Dacii, se pare că 1310 (greu de spus, după ce mașinile au trecut prin furia bikerilor). Anul acesta, cei mai implicați în colecționarea de trofee au fost cei de la clubul Free Riders.
 
Iar seara a adus două evenimente importante: primul, concerte rock. Al doilea, ploaia torențială. În două reprize, chiar, a câte 15-20 de minute. Ocazie cu care Hrubaru a cântat acapella „Ploaia” (Cargo). Toată! Dar n-are voce rea…
 
Seara de sâmbătă a avut două nume mari pe scenă: Trooper și Phoenix.
 
Trooper a strâns mulți fani în fața scenei, chiar și în ciuda ploii. Printre spectatori au fost chiar și tineri absolvenți de liceu.
 
Binecunoscuta formație heavy metal, declarată de Hrubaru „cea mai iubită formație heavy din România”, a avut un motiv în plus pentru a cânta la festival: au folosit ocazia pentru a filma viitorul videoclip al noului single „Două Roți”, cântat împreună cu Cristi Hrubaru. Spectacol incendiar în timpul piesei (la propriu, nu doar de clișeu): torțe aprinse, motoare ambalate, public radiant.
 
 
Totuși, cap de afiș a fost o formație cu o mai mare tradiție: Phoenix. Chiar dacă din vechea formațiePhoenixnu mai este decât Nicu Covaci. După o nouă serie de acordat instrumente și reglat sunetul în monitoare, chestie cu care Covaci deja i-a obișnuit pe spectatori, concertul a debutat cu solo de chitară pe melodii Gary Moore, urmate de Ciocârlia.
 
Pe scenă au urcat apoi mulți copii, mulți îngerași, un cor întreg. Și au cântat alături de Phoenix melodii ale formației românești, cum ar fi Mugur de Fluier, dar și melodii internaționale, cum ar fi Proud Mary.
 
Formația a cântat, în rest, repertoriul clasic. Negru Vodă, În Umbra Marelui URSS, Strunga, Pavel Cneazul și altele.
 
Bineînțeles, piesele erau urmate de alte adjustări tehnice, acordări ale instrumentelor sau ce îi mai venea în minte lui Nicu Covaci, care, pe o voce răgușită de mare urs, cerea perfecțiunea.
 
Finalul a fost demn de reținut: pe melodia „Phoenix (Fie să renască)”, membrii Seawolves au ridicat, din nou, torțe roșii, aprinse, iar pe cer au bubuit artificiile.
 
Seara, totuși, nu s-a încheiat aici, Cristi Hrubaru mai anunțând și spectacolul de la 1:30, interzis celor slabi de îngeri, susținut tot de „Dănuța din Tecuci”. „Verișoara” de cu o seară mai devreme. Și tot Cristi a mai anunțat că gazdele au făcut cinste oaspeților cu vițel la proțap, însoțit de un delicios sos de hrean. Iar seara s-a încheiat tot la foc de tabără, pe acordurile folk ale lui Silviu Covaci, cel care a compus și imnul Seawolves.
 
Acum, că ați citit despre ce a fost anul ăsta, este bine să știți că lupii de mare vă așteaptă și la anul. Autorul reportajului sigur va veni!