ROBBIE WILLIAMS, ROMÂNII, CĂLDURA ȘI ORGANIZATORII (17.07.2015)

Articol de Iulia Radu
Probabil, dacă ar exista un Top al celor mai slabi organizatori de concerte de pe plaiurile mioritice, D&D East Entertainment și Marcel Avram s-ar clasa cu ușurință pe primul loc, mai ales după concertul lui Robbie Williams, prezentat ca fiind cel mai mare eveniment după concertele lui Michael Jackson și cel al lui Roger Waters (de parcă Bon Jovi, AC/DC sau The Rolling Stones or fi fost mai prejos!!). Dar să începem cu începutul. De când a fost anunțat acest concert (februarie 2015), organizatorii au trimis 3 comunicate de presă: primul în februarie, următoarele două în iulie. Au apărut în ultimele două săptămâni articole în presa scrisă, au fost reportaje la TV. S-au bazat pe faptul că biletele se vând oricum. Mai întâi televiziunile anunțau că sunt așteptați 60.000 de oameni, apoi site-ul Eventim anunța pe Facebook că vor participa 65.000 de persoane… Cert este că acest concert nu a fost declarat niciodată sold-out! De ce?! Din lăcomia organizatorilor, alt motiv nu văd! Că doar n-o fi fost vorba despre sadismul celor de la D&D… Bilete s-au vândut și la intrare, deși înăuntru nu puteai să arunci un ac la ora 19.15-19.30. Normal Circle era complet blocat, cu greu se mișcau oamenii dintr-o parte într-alta. În plus, și peluza Palatului Parlamentului era aproape complet ocupată, asta pentru că unii dintre cei care plătiseră bilet în Normal Circle au preferat să sară gardul (ajutați de jandarmi și de cei de la BGS) pentru a putea ajunge într-un loc unde să poată respira.
 

Prima dată, am ajuns în Piața Constituției la ora 17.00. Era o căldură de foc, pur și simplu te afundai în asfaltul încins. Oamenii începuseră deja să vină. Voluntarii împărțeau tuturor pliculețe de Ice Coffee, biscuiți Bel Vita cu muuultă ciocolată, șăpcuțe galbene de la Banca Transilvania, bandane roșii de la Ursus (erau bilingve: „Welcome To București”) și diverse pliante cu ajutorul cărora aflai cine unde mai cântă în perioada următoare. M-am dus devreme strict ca să-mi ridic acreditarea. Completasem formularele cu o săptămână și ceva în urmă. Am cerut două acreditări: una de reporter pentru Andrei și una de fotoreporter pentru mine. Nu am primit nicio confirmare pe mail, așa că am întrebat și cu o zi înainte de concert dacă sunt sau nu aprobate, vroiam să știu și eu la ce oră și de unde le putem ridica. Am primit un mail în care eram rugată să sun vineri dimineață (!!) pentru a afla amănunte. Am luat-o ca pe un semn bun, dacă nu aș fi avut acreditare mi-ar fi spus-o! Vineri am sunat toată ziua la numărul afișat în mail, dar nu a răspuns nimeni. M-am ambiționat și am pornit spre „locul acțiunii”. Am ajuns pe la intrarea dinspre Parcul Izvor. Acolo nu știa nimeni de unde se pot ridica acreditările de presă. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit într-o plimbare de 30-40 de minute prin soare pentru a ajunge la intrarea dinspre intersecția cu str. George Coșbuc, care se afla la celălalt capăt al bulevardului. Mare bucurie, mare! Aici am găsit măsuța de unde trebuia să primesc prețioasele acreditări. Colegul Lenți Chiriac se ocupa de relația cu jurnaliștii, așa că m-am dus cu încredere! Mi-am găsit singură numele în listă, dar am aflat cu surprindere că nu mi s-a aprobat acreditarea foto. N-ar fi fost un capăt de țară! Asta este! Nu se poate-nu se poate! M-a deranjat însă tonul semi-răstit al lui Lenți și modul în care a fost pusă problema: „Nu ți s-a aprobat! Din 20 de cereri pentru acreditări foto, au fost aprobate DOAR 16!” Hai, pe bune?? Nu glumești?? Așadar, nu mai încăpeau încă 4 fotoreporteri într-un spațiu unde fuseseră înghesuiți peste 65.000 de oameni! Dragă Lenți, dacă tăceai filosof rămâneai! Mai ales că nu întrebasem nimic despre motivul pentru care mi-a fost respinsă cererea. E drept că nu înțeleg de ce mai eram pe listă în dreptul fotoreporterilor din moment ce nu fusese aprobată cererea! În fine, am luat acreditarea lui Andrei și m-am retras, cu gândul să revin după ce se mai „îmblânzesc” razele soarelui.
 

Zis și făcut! La ora 19.00, mergeam în coloană prin Parcul Izvor, alături de alte sute de persoane. La intrare, coadă. Țipete. De bucurie. De nervi. De nerăbdare. Fiecare după caz. Sticle cu apă aruncate în saci, pe lângă saci. Jandarmi. Angajați BGS. După ce am trecut de porți și de controlul aferent, vreo 5 metri am mers lejer. Când să zic că grăbesc pasul ca să îl văd și eu pe Lemar, m-am „lovit” de un zid compact de oameni care stăteau de-a latul drumului. „Aha… e o coadă… probabil, la jetoane”. Mă apropii de gheretele respective și am un mic șoc. În încercarea organizatorilor de a-i chinui cât mai bine pe oameni, s-au gândit să introducă plata cu cardul în interiorul spațiului de concert! Așadar, cei de la D&D au renunțat la clasicele jetoane. În schimb, Banca Transilvania emitea un card pe care omul își putea pune liniștit banii. În cazul în care nu îi cheltuiau pe toți, oamenii își puteau retrage banii de pe card până la ora 23.00. Problema este că habar n-aveai cât costă produsele vândute înăuntru, așa că puneai cât mai mult pe card. La această coadă, stăteai în medie 50-70 de minute. După ce obțineau mult-râvnitul card, oamenii se îndreptau spre zona de concert. Mă rog, ei încercau. Cu greu reușeai să te strecori prin mulțime. Om lângă om, lângă om… Dacă se mișca unul, se mișcau și alți 10 în jurul lui. Partea și mai „amuzantă” apropo de carduri, este că după ce stăteai atâta timp la coadă să le ridici, apoi trebuia să stai la altă coadă imensă pentru a-ți cumpăra ceva, iar când, în sfârșit, te aflai în fața vânzătorului, aflai că nu le merge P.O.S-ul, așa că trebuia să plătești cash (unii, mai ghinioniști, își puseseră toți banii pe card, așa că nu aveau cu ce să mai cumpere produsele). Prețurile au fost indecent de mari: 7 lei un pahar de apă / bere, sau 10 lei orice băutură în sticlă de plastic! Așadar, n-aveam voie să intrăm cu sticlele noastre de plastic cumpărate de pe drum, era musai să dăm 10 lei pe cele vândute în spațiul de concert!! Revoltător!!
 

M-am luptat să ajung până la Tribuna 1 (era la vreo 50 de metri de intrare), unde aveam loc. Am profitat și am făcut câteva fotografii cu telefonul mobil. Căldura era sufocantă și ca tacâmul să fie complet, lângă tribună, în lateral, era un mare generator (folosit pentru frigiderele de la standurile din jur) care degaja o căldură suplimentară. Am stat în tribună vreo 20 de minute încercând să intru în atmosfera unui mare concert. Lemar era încă pe scenă. Nu-l vedeam prea bine. Tribuna era poziționată mult în lateral, nici ecranele nu le vedeam cum trebuie. Cât timp am stat acolo, am văzut trei persoane care aveau nevoie de ajutor medical. Oamenilor li se făcuse rău din cauza căldurii, a lipsei de lichide, a aglomerației. Unii erau purtați pe brațe cu greu spre ieșire. Subliniez că nu exista niciun spațiu mai puțin aglomerat! Mai norocoși au fost (dacă pot spune așa) cei care au leșinat pe gazonul din fața Palatului Parlamentului pentru că acolo echipele medicale ajungeau relativ ușor. Într-o mare de spectatori, am văzut o singură ambulanță, amplasată relativ aproape de intrarea dinspre Parcul Izvor (o puteți zări pierdută printre oameni în imaginea alăturată). Cum să ajungi la ea?! Cum să ajungă medicii la tine?!
 
 

Am văzut oameni care se îmbulzeau la un stand cu băuturi, atât de agitată era mulțimea, încât standul respectiv a fost „decopertat”, după cum puteți vedea în imaginea alăturată. Toate aceeste imagini mi-au trecut prin fața ochilor cât timp am stat în Tribuna 1. Am încercat să postez pe Facebook imaginile de acolo, dar nu am reușit. Nu am avut semnal de Internet pe Vodafone. Cel puțin, eu. Lemar își încheiase recitaalul când m-a sunat Andrei. I-am spus care este atmosfera în Piața Constituției. Mi-a spus că vede la TV, pe Dolce Info. Transmisia avea un decalaj de 30 de minute. Când am auzit acest lucru, i-am spus că vin la el. Măcar acolo aveam apă și puteam urmări concertul ca lumea! Așa că am părăsit Piața Constituției înainte să înceapă recitalul lui Robbie Williams. Nu regret, pentru că transmisia TV a fost la înălțime! Acasă am văzut mai bine decât aș fi făcut-o din Piața Constituției. Cred că este singură decizie bună din partea organizatorilor pentru acest eveniment: faptul că a fost transmis în direct la TV și on-line pe Internet!
 

Despre concertul în sine, sunt multe de spus. Robbie Williams este un entertainer desăvârșit! Știe să comunice cu publicul și îi implică pe oameni în show, este charismatic, știe să își construiască show-ul astfel încât să nu îi piardă din mână pe spectatori. Am avut și un moment emoționant în care l-a invitat alături de el pe scenă pe tatăl lui, Peter Conway, și au cântat împreună piesa Better Man. S-a văzut / simțit că își iubește și respectă părintele! Au fost și piese acapella, am avut și swing și pop și puțin rock. A cântat toate hiturile lui, dar a inclus în setlist și câteva coveruri din repertoriul lui Frank Sinatra, Queen (au fost chiar două piese, iar la Bohemian Rhapsody a folosit și vocile celor de la Queen), George Michael (căruia i-a urat cu întârziere „La mulți ani”, ziua acestuia a fost pe 25 iunie), Joan Jett. Robbie Williams a fost sincer impresionat de reacția spectatorilor și de căldura cu care a fost primit aici. A spus-o de mai multe ori pe scenă, a scris-o și pe Twitter după aceea: „București. Uneori sentimentul este atât de bun, încât nu poate fi descris. Un concert la fel de bun care orice alt concert live susținut. În seara asta ați fost de nebătut”.
 
Jos pălăria în fața Publicului! Au rezista eroic în căldură, fără apă sau alte lichide, au cântat cot la cot cu artistul, i-au scandat numele și au aplaudat neîncetat! Au fost alături de Robbie 100%! A fost impresionant momentul de la bis când au cântat cap-coadă piesa „My Way” alături de Robbie! De fapt, au cântat toate piesele alături de el! Show-ul a fost filmat pentru DVD-ul dedicat acestui turneu, așa că românii vor fi văzuți în lumea întreagă drept una dintre cele mai frumoase mulțimi de la un concert! Felicitări!
 
Robbie Williams ar fi putut fi „evenimentul anului în România”, din păcate, a fost organiat de D&D East Entertainment și Marcel Avram și s-a „topit” în căldura Bucureștiului! Un concert de nota 10, tras în jos de o organizare defectuoasă!
 

Impresii adunate de pe Facebook și diverse bloguri.

Radu Cartianu: Un concert frumos, RW in forma, un band bun, bun de tot, regret ca am fost nevoit sa plec dupa cam 30 de minute de cantat….n-am vazut in deschidere decat 3 piese cu Delia, nu sunt fan, Lemar a fost ok, mi-a placut, si vreau nu vreau, ajung la problemele MARI de organizare, care m-au alungat pur si simplu de acolo. Nu am cuvinte sa descriu bataia de joc a organizatorilor fata de multimea venita sa – l vada pe RW. Cum crede cineva ca poti rezista fara lichide atatea ore pe caldura aia? Am stat o ora jumate la coada, au aparut jandarmii care ne-au impins si nu stiu ce au mai facut, pana la urma am furat din sticlele de apa aruncate la intrare si am plecat. Citesc diverse comentarii pe fb, nu am chef sa intru in discutii cu nimeni, dar mi se par de doi bani. Din ele reiese ca de fapt noi suntem carcotasi ca doar n-am venit la concert sa bem. NU! Am venit la concert sa ne simtim bine. Sa beneficiem de entertainmentul unuia din cei mai priceputi oameni din lume la treaba asta. Si? Au avut altii grija sa iasa un rahat. Daca as fi vrut sa ascult doar, ma uitam la un concert cu el sau puneam un cd sau vedeam in direct la tv. NU! M-am ambitionat sa fiu prezent ca sa simt pulsul concertului. Si uite asa, in loc sa raman cu o amintire frumoasa, raman cu acelasi gust amar, vorbind despre proasta organizare si nu despre cantare si reinnoindu-mi juramintele ca nu ma mai duc la niciun eveniment in aer liber.
 
Blogul lui Laurențiu Guran:
Concluziile mele dupa concertul de aseara sunt:
1. Delia este o mare voce. Parerea mea, cea mai buna voce de aseara. Pacat de caderea sunetului … tipic romanesc as spune. Si nu, nu are Delia nici o vina in treaba asta. Ceea ce am remarcat in recitalul ei e ca a fugit de coveruri ca dracu’ de tamaie.
2. A recuperat Lemar treaba cu coverurile. Apropo, si la el s-au auzit tot felul de pacanituri si intreruperi jenante. Deja la Lemar cozile de la bere devenisera neclintite, nu se mai inainta deloc. Drept urmare, gustul amar de treaba romaneasca facuta pe genunchi a inceput sa se simta clar. Incepusem sa nu mai am asteptari pozitive…
3. Robbie Williams este cel mai mare entertainer la ora actuala, daca ma intrebati pe mine. Nu si o mare voce, desi ieri a fost in forma. Robbie s-a jucat cu noi cum a vrut el. Si m-a facut si pe mine sa plang. Vreo 6 minute jumate, asa, cam cat a durat Bohemian Rhapsody. Sunt un mare fan Queen, stiam ca si Robbie este, dar nu ma asteptam sa cante Bohemian. Mai bine decat el insa au cantat Bo Rhap cei 60.000 de oameni din piata. Pentru mine, a fost coplesitor. Si in momentul acela m-am gandit ca Romania merita un concert Queen cu Adam Lambert.
4. Alo, haterii de trupe de coveruri, e de porc sa canti coveruri, nu? Numa’ lautarii canta coveruri, asa se barfeste pe la colturi. S-a impamantenit treaba asta in Ro, ca daca esti artist nu canti coveruri. Aseara tocmai ati aflat ca nu e chiar asa. Incepand cu Sex on Fire-ul lui Lemar, si terminand cu We will rock you, Bo Rhap, Royals si multe altele din setlistul lui Robbie de aseara. Eu n-am stat sa le numar, dar zice Serban, colegul de la bass ca a numarat el: 12 coveruri a cantat Robbie aseara. Adica aproximativ un set de club de-al nostru. Poate se aude asta si prin televiziuni, si prin radiouri. Nu e o rusine sa canti coveruri, nu e o rusine sa canti o capodopoera ca Bohemian Rhapsody. Ca oricat de artist ai fi, n-o sa compui tu niciodata asa o bijuterie. Ever.
Si ca o concluzie finala… De-a lungul anilor am avut sansa sa mai vad: Bon Jovi la Viena (si la Bucuresti), Queen cu Adam Lambert la Praga, Eagles la Londra, Kings of Leon la Manchester, Robbie Williams la Amsterdam. Nicaieri nu m-am lovit de asa o proasta organizare cum mi-a fost dat sa vad in Romania, si nu, nu e prima oara.
Singurul concert pe care l-as mai vedea vreodata in tara, daca vor ajunge vreodata – este Queen cu Adam Lambert. Si sper din tot sufletul sa nu il faca Marcel Avram.
Cam atat am avut de zis.
Articol în întregime aici:
http://www.laurentiu-guran.ro/2015/07/18/robbie-williams-cronica-unui-concert-de-coveruri/
 
 
Am găsit și blogul lui Mihai Vasilescu:
Mă rog, corect este “cum aş fi putut să mi-l petrec”, pentru că am refuzat să mai stau a doua oară 50 de minute la coadă. Efectiv nu aveai cum să cumperi ceva de băut (apă, cola, bere, orice) fără să pierzi măcar o oră. Iar concertul avea două cu totul.
Nu ştiu cine s-a ocupat de organizarea standurilor unde se vindeau băuturi şi nici nu mă interesează, dar vreau să le transmit vreo două chestii.
Prima, din partea mea, a bunului simţ şi a încă şaizeci de mii de oameni, vă urez un sincer: MUIE, sunteţi de căcat!
Şi a doua, doar aşa ca să le fac în ciudă. Handicapaţilor, aveţi idee câţi bani ati pierdut în seara asta? Nici nu vă imaginaţi! Practic aţi fost atât de idioţi că nu ati fost în stare să vă aplecaţi şi să culegeţi banii de pe jos. Pe o temperatură de 40 de grade voi n-ati fost în stare să luati banii de la oamenii care vi i-ar fi dat cu cea mai mare plăcere.
Puteți citi aici: http://mihaivasilescublog.ro/2015/07/18/concertul-robbie-williams-coada-bauturi/
 
Aici găsiți și impresii scrise de Cabral pe blogul lui:
http://www.cabral.ro/total-tembel/adevarul-despre-oribila-crima-dubla-de-la-concertul-lui-robbie-williams
 
Pe link-ul de mai jos găsiți impresii scrise de Sandra Clipea:
http://www.sandraclipea.ro/robbie-williams-la-bucuresti
 
 
Un articol din VICE scris de Radu Alexandru:
Toate fețele jenate făcute de Robbie Williams în interviul cu Mihai Morar
Cu această ocazie, Radio Zu s-a gândit să trimită un jurnalist serios, să-i ia un interviu lui Robbie din care să înțelegem ce mai simte omul în legătură cu cariera lui, ce planuri are și ce-i așa de special la turneul ăsta. Din păcate, jurnalistului serios i-a fătat vaca și n-a putut să se ducă, așa că l-au trimis pe Mihai Morar, jumătatea din cuplul comic de mare anvergură Morun și Buzunar, cel mai important cuplu comic din istoria omenirii, de la Țociu și Palade încoace.
Întrebările au fost pe măsura intervievatorului. De-alea ridicole, la care răspunsul nu spune nimic despre ăla care răspunde. Genul de întrebări pe care, dacă le vezi într-un oracol de elevă de clasa a patra, scuze, am uitat că suntem în 2015. Întrebări pe care dacă le vezi pe wall-ul unei eleve de clasa a patra, deduci că o să ajungă coafeză. Întrebări care n-au nicio legătură cu omul și ai putea să le pui oricui, dacă scopul tău nu e să afli ceva, ci doar să-l vezi cum face fețe. Doar ce zodie e și care e numărul maxim de sarmale pe care crede că ar putea să le mănânce nu l-a întrebat. Și nici faptul că Morar are un accent de Dracula care a lins albine nu ajută.
Puteți citi aici!