DESPRE UNELE ”SERBĂRI” DE LA COSTINEȘTI (1986) POVESTITE DE TONI GRECU

”SERBĂRILE MĂRII

Costineştiul, acest leagăn al vacanţelor, loc de întâlnire a spiritului tânăr cu soarele şi marea, punte de trecere pe care ni se scurg paşii îndrăgostiţi de frumos dinspre vis spre amintire, dinspre dorinţă spre împlinire, dinspre un an spre alt an, marchează, prin tot ceea ce este şi în el există, originea spaţiului de desfăşurare a celor mai frumoase împliniri ale vacanţelor noastre.

Şi dacă ar fi să mă opresc la una dintre aceste împliniri, aceasta ar fi cea care se detaşează prin forţă, vigoare şi formă de expresie, prin larga adresare şi implicit participare – Serbările mării şi ale tinereţii. Ele reprezintă cea de-a patra dimensiune a Costineştiului, fără de care nu s-ar putea defini corect hotarele acestui teritoriu mirific al vacanţei.

A scrie despre Serbările mării nu este deloc uşor, cum uşor nu este să scrii despre un tablou pe care dacă nu-l vezi, dacă nu-l percepi cu simţul anume destinat, nu poate însemna mare lucru. Într-o astfel de situaţie, sint pus şi eu care, fie că n-am cercetat destul, fie n-am suficientă pricepere să pun cap la cap nişte propoziţii a căror citire să vă facă să exclamaţi: N-am crezut dar uită că se poate. Rămân totuşi la convingerea că insuficienţa cuvântului, ca mijloc clasic de transmitere a informaţiei în situaţia în care densitatea acesteia este foarte mare, este o barieră de care trebuie ţinut seama măcar acum şi spunând asta, adică motivându-mă oarecum în faţa chipurilor ridate de zâmbet superior şi snob, voi încerca să schiţez în câteva linii peisajul Serbărilor mării, spre a vă sugera doar ce se întâmplă acolo în cele 48 de ore ale unei manifestări complexe pe care aş asemui-o cu o ecuaţie uriaşă cu mii de necunoscute şi cu tot atâtea rezolvări elegante, surprinzătoare şi încărcate de sensuri şi semnificaţii.

Cu câteva zile înainte de lansarea semnalului de deschidere, când Neptun, măritul zeu al mărilor, va păşi din nou pe ţărmul Costineştiului, câteva zeci de oameni îşi împart, în funcţie de locul pe care îl ocupă în dispozitivul de organizare, atribuţiile, obligaţiile şi îndatoririle care le revin. Drepturile – pentru că unde sunt îndatoriri trebuie să fie şi drepturi, şi nimeni nu uită asta – vor veni după aceea, la şedinţa de tragere a concluziilor şi de tragere la răspundere. Deci se face împărţirea pe roluri: – scenariu, personaje, texte, comentarii; echipa Radiovacanţa Costineşti – muzică, anunţuri, transmisie în directe, dispecerat; echipa Salvamar – organizare imediată, jocurile de plajă, arbitrajele, fetele; organizatorii – vizarea, avizarea, aprovizionarea, răspunderea, masa şi felicitările, şedinţă dimineaţa, şedinţă după amiază, şedinţă noaptea – idei, probleme, rezolvări, muncă, tinereţe, frumuseţe. Deviza tuturor este: Prin organizare exemplară / Poate fi soare chiar când plouă afară.

Febra pregătirilor se îndreaptă spre punctul de maxim. Ca să înţelegem cu toţii, maximum-ul este atunci când derivata este zero.

Considerăm latenţa ca fiind derivata febrei. Printr-un raţionament simplu, şi eu cred că toţi cititorii acestor rânduri sunt capabili de astfel de raţionamente, ca să nu mai vorbese de raţionalizări, rezultă că latenţa tinde spre zero. Dovezi: neliniştea plăcută care domină, întrebările care curg în valuri, răspunsurile care vin în contravânturi (îndiguiri, şanţuri, sisteme de îmbunătăţiri funciare). Organizatorii nu-şi văd capul de treabă… Se fac înscrierile la primele jocuri din ziua întâi a serbărilor. Se cer relaţii: directorii de jocuri prezintă regulamentele. Dac-ar fi contravenienţi ar prezenta actele. Reporterii Radiovacanţei smulg interviuri, realizează instantanee, fac anunţuri mobilizatoare: „Nu depăşiţi geamandurile decât prin dreapta. Încercaţi munca salvamarilor care vă aduc prin stânga!”. Glume cu haz, Se aud oriunde replici cum ar fi: „Hai să ne înscriem şi noi dragă!”, „Mamă, cine este Neptun?”, „Sandule, ai grijă de copil, eu de mâine sunt vestală!”, „De ce nu mi-ai spus înainte de a ne căsători că avem un copil şi că vei fi vestală?”. „Abia aştept ziua de mâine!”. O aşteptăm şi noi, organizatori, colaboratori, scenariştii invitaţi, vizitatori, oricine-am fi, căci serbările ale noastre sunt. Timpul se scurge uluitor de repede. Noaptea de dinaintea marelui eveniment este plină de frământări. Fiecare se frământă după posibilităţi, după natura, starea şi conjunctura în care se află. Orice se află. Nimic şi nimeni nu se poate ascunde. Unii scriu textele festivităţii de deschidere, alţii le interpretează, unii se plimbă pe faleză, alţii se plimbă prin căsuţă, unii muncesc, alţii îşi numără banii. La mine nu-i cazul, sunt inginer stagiar. Ce va fi mâine? „Cred că sâmbătă” – ar putea răspunde un sugubăţ. Altfel de răspunsuri nici nu aşteptăm. Aşteptăm însă veşti.

„Este ora 6,00”. Primul anunţ al Serbărilor mării. Acum se aprind motoarele. Ard şi nimeni nu le-ar putea stinge nici cu cele mai straşnice tulumba. Răsăritul soarelui în această dimineaţă este altfel. Este altfel pentru că undeva pe plajă sau pe terasa RV sau la Teatrul de vară, un grup de „cercetători” specializaţi în studierea răsăritului de soare susţine cu argumente şi contraargumente, cu replici şi contrareplici, cu acte si contracte, tot felul de puncte de vedere despre apariţia zilnică a astrului sacru. Se propun chiar noi modalităţi de „răsărire” înmănunchiate sub titlul generic: „Răsărirea soarelui, spre binele omului” şi spre veselia celor prezenţi în prefaţa umoristică matinală aparţinând grupurilor Divertis şi Ars Amatoria, a căror participare la serbări stă sub însemnul replicii laitmotiv, rostite de unul din marii prieteni şi coordonatori: Băgaţi text băieţi, să fie viaţă, nu vânare de vânt!.

Neptun va sosi la ora 10,00. Ce se va întâmpla până atunci? Ce s-a întâmplat acum un an! Spectacol unic ca moment de desfăşurare. Gala matinală a muzicii rock: „Spectacol de gală dimineaţa? De la 6 la 10! Nu se poate!”. Dar s-a putut şi a fost minunat.

Să însemne asta că serbările conduc la alinierea fazelor zilei, adică dimineaţa este la fel ca amiaza. Şi ca seara şi ca noaptea? Cred şi simt nevoia, că trebuie să căutăm un răspuns pe cât de ciudat pe atât de interesant. Deci: timpul fizic este acela care ne impune cu secundele lui, viteza ne stabileşte orarul. Efectul timpului fizic este îmbătrânirea. În raţionamentul acesta vom introduce o altă noţiune, replică interioară a timpului fizic, timpul sentimental. Între timpul fizic şi cel sentimental există o relaţie de sumare. Când timpul sentimental se adaugă timpului fizic, procesul de îmbătrânire este accelerat. Când se scade, îmbătrânirea este încetinită. Dacă ne-am imagina timpul ca o oglindă, atunci s-ar putea spune că imaginea îmbătrânirii o vom găsi reflectată în ea. De partea cealaltă a oglinzii se reflectă întinerirea. Nimeni nu poate ajunge acolo, în afară de închipuire.

Măsura îmbătrânirii este dată de distanţa la oglinda timpului. Oglinda se depărtează mereu, imaginea din ea devine din ce în ce mai mică, ajunge o pată, apoi un punct şi la urmă nimic. Oglinda se depărtează mereu. Toată viaţa alergăm după ea, dar ea fuge puţin mai repede decât cel mai iute dintre urmăritori. Singurii care aleargă tot atât de repede ca şi oglinda sunt zeii. Dintre toţi, unul se opreşte puţin din alergare, cheltuie două zile din nemurirea lui şi devine om. Cine este acesta? Cred că aţi ghicit. Neptun, zeul mărilor şi oceanelor, stăpânitorul adâncurilor vine la Costineşti. Toată lumea îl aşteaptă. Nu peste multă vreme Neptun va fi printre noi să ne înveţe să alergăm la fel de iute ca timpul. Şi reuşeşte. Iată-l! Tot numai carne şi oase. De mult îl aşteptam. După ceremonia de primire, Neptun declară deschise, „pe propria răspundere” Serbările mării şi ale tinereţii. Explozie de bucurie. Explozie de artificii. Explozie de culoare. Jocurile de plajă impun un ritm de desfăşurare infernal: se depăşesc recordurile, se depăşesc normele, se stabilesc noi performanţe, se cântă, se dansează, se râde, se întrerupe, se reduce, se aplaudă, se râde şi mai tare, se încurajează, se felicită, se sărută, se poate… orice, orice, orice, chiar dacă plouă. Neptun este fericit. Bucuria reflectării cu Costineştiul şi tinerii lui depăşeşte nivelul mării, dar se menţine în limitele apelor teritoriale.

Vine seara, aducătoare de alte bucurii: bucuria muzicii, a dansului, a spectacolului. Neptun va fi oaspetele punctelor „fierbinţi” ale staţiunii, începând cu Perla Mării, continuând cu Terasa tineretului unde se îmbrăţişează cu băieţii aceia desăvârşiţi în muzica lor (Compact, adaug eu)…, trece pe la cea mai mare discotecă în aer liber din Europa – DISCO RING, vizitează Forumul şi zăboveşte apoi la unitatea etalon a calităţii şi bunului gust – VOX MARIS, unde este întâmpinat de amfitrionul acestui loc atât de îndrăgit, Nicu Năstase şi de nelipsitul, seară de seară, prezentator (Andrei Partoș, adaug eu)datorită căruia, fie că suntem pe plajă, fie că suntem la Vox, ascultăm un adevărat festival al muzicii de calitate de aici şi de oriunde. Pentru toţi, Neptun are o vorbă bună, o strângere de mână, un gând frumos. Seara o încheie la Teatrul de vară la spectacolul formaţiilor studenţeşti aflate în tabără. Reîntâlnire plăcută şi îndelung aplaudată cu ASE-ul lui Titu (Fiți era numele lui) Arieşanu, cu grupul umoristic Divertis, cu brigada BUM, cu alţi reprezentanţi de frunte ai mişcării artistice studenţeşti. Prima zi este pe sfârşite. Neptun merge la culcare, vestalele se împrăştie şi ele care cum apucă pe la căsuţe. Adormim cu gândul la ce-am văzut, la ce-am făcut şi ne bucurăm că mai avem de văzut şi mai avem de făcut. Doar peste câteva ceasuri vom fi din nou în dispozitiv.

Soare, lume, muzică. Neptun îşi reia locul pe terasă de unde urmăreşte spectacolul plajei. Jocurile îşi relau desfăşurarea. Unele continuă încă de ieri dimineaţă. Incredibil. Se anunţă recordul la jocul „Să învingem verticala”, aproape 18 ore de şedere neîntreruptă în vârful unei bârne de lemn înaltă de 2,5 m. Maratonul tablelor continuă, la fel concursul fidelităţii. Jocurile celei de-a doua zi atrag mii de spectatori, sute de participanţi. Cartea recordurilor se umple cu noi şi noi performanţe: deschiderea braţelor din coate 215°, un singur ochi bicolor, jumătate verde, jumătate căprui, cel mai puternic strănut la comandă; cea mai moale ureche (îşi revenea la forma normală mult timp după ce fusese deformată); cea mai subţire talie: 54 cm, la 1,70 m înălţime; cea mai… Seara, concursul de Miss. Locurile Teatrului de vară s-au ocupat încă de la prânz. Concurentele se prezintă pe rând. Toate sunt tinere, frumoase, spirituale. Se pun întrebări, se pun răspunsuri. Teatrul de vară este un vulcan. Cine va fi Miss Costineşti 1986? Oricine ar fi, noi rămânem fericiţi. Neptun o felicită pe aleasa juriului şi a publicului. În colţul ochiului, i se zăreşte o undă de nostalgie. Poate şi-a amintit de soţia lui, rămasă în Împărăţia mărilor, poate simte apropierea despărţirii. Serbările se apropie de sfârşit. Neptun se apropie de ţărm. Mii de tineri îl însoţesc pe atotputernic în această ultimă plimbare pe uscat. Făcliile îi luminează calea. Lanternele îi luminează faţa. Vestalele îi luminează sufletul. Cu glasul încărcat de suspinul sfârşitului, rosteşte cuvântul de rămas bun:

„Un hering fâlfâie din aripioare,

În marea plină de materii alcaline,

Cu sufletul cu nostalgie multă are,

Eu plec cu heringul, vă las cu bine!

La revedere, la revedere…”.

La revedere Neptun, te aşteptăm să revii şi te salutăm, şi noi cei care au făcut ce le-a stat în putinţă, fiecare după munca, puterile şi priceperea sa, să te întorci acolo în împărăţia apelor cu încă o amintire frumoasă. Subscriu aici: conducerea staţiunii tineretului Costineşti, echipa RV – Costineşti, echipa salvamarilor, Andrei Partoş, Raul Hangu şi bineînţeles Ars Amatoria, adică: Ioan Groşan şi I.T. Morar şi Divertis adică: Silviu Petcu (Neptun), Dorin Radu Antonesi, Doru Pîrcălabu, Darie Valentin, Cristian Grețcu (şeful agenţiei matrimoniale estivale), Vali Gora, Toma Alexandru, Florin Constantin şi subsemnatul,

– Divertis”

sursa: Almanahul BTT 1986