Trezirea e dată tot matinal pentru că Andrei-Ştefan nu ştie care e dumnica. Poate ar trebui să se prindă că e ziua fără bonă! Ne-am pregătit pentru o vizită anunţată a doamnei Stern, profesoara mea din clasele primare, de la şcoala maghiară. O persoană de o vitalitate extraordinară, care a adunat clasa în 2005, apoi ne-a mai reunit de câteva ori, când a venit în ţară. Între timp am rămas mai puţini, din păcate. Unora le vine greu să vină la întruniri, dar doamna Stern a vrut să ne vadă măcar separat. O atitudine admirabilă. A venit exact la ora stabilită, s-a minunat de cât a crescut cel mic (l-a văzut puţin după ce s-a născut)…Juniorul n-a fost, nu este în zi bună, e mai agitat, îi iese iar o măsea (ăştia de azi au mai mulţi dinţi?)…Am povestit puţin despre oamenii care dispar, îi murise un nepot pe care l-am cunoscut…Apoi a mers cu Vio şi Andrei până-n Parcul Operei, de unde a luat un troleu. Eu am ajuns puţin după ei. Mi-e greu să exprim admiraţia şi respectul faţă de o persoană care mă ştie de când aveam 8 ani, care-mi cunoştea familia . M-aş bucura ca alţi oameni de calitate să-şi păstreze prospeţimea minţii în aceşti parametri ca doamna Stern (86 de ani!).M-aş bucura ca măcar 10% dintre profesorii de azi să aibă astfel de raporturi cu elevii lor peste timp!
- JURNALUL MEU DIN 28.04 – NE-AU BĂGAT BĂIEȚII ÎN BUDĂ? - aprilie 28, 2026
- JURNALUL MEU DIN 25.04 – AVEM MEDIATOR! - aprilie 25, 2026
- HOLBARE DE PRÂNZ – DE CE N-AVEȚI GRIJĂ DE BODOG? 22.04. - aprilie 22, 2026



































