Regeneza Trooper: despre forță nu despre frică, dar mai ales despre heavy metal (1.03.2026)

martie 2, 2026

974

În prima zi a lunii martie, mi-am oferit cel mai frumos Mărțișor: o seară heavy-metal cu Trooper. Trecuse prea mult timp de la ultimul concert Trooper la care am fost în sală. Mi-era dor. Ne leagă orașul drag al copilăriei și există un soi de conexiune inexplicabilă cu comunitatea din care provenim. Târgoviște nu-i doar un punct pe hartă. Este un oraș care a cunoscut glorie și a trecut prin schimbări importante. Turnul Chindiei veghează tăcut, ruinele Curții Domnești încă șoptesc o poveste în urechile oricui este dispus și deschis să asculte. Toate astea nu reprezintă semne de înfrângere. Sunt dovezi de continuitate. De memorie. De rezistență. Orașul nu și-a negat, nu și-a distrus trecutul ca să meargă mai departe. L-a integrat. O trupă născută într-un astfel de loc nu vine din gol. Trooper poartă, conștient sau nu, această matrice: se redefinește și continuă să existe fără să își nege rădăcinile. Trooper propune un heavy metal în formă autentică. Nu e muzică fragilă. Nu e muzică de suprafață. E densă, e încărcată, uneori aspră – exact cum sunt zidurile vechi ale unei cetăți. Dar din acea densitate vine forța.

Concertul de aseară a fost doza de energie potrivită pentru un început de primăvară. Sala a fost plină (și țineți cont că era al doilea concert, deci felicitări băieților pentru cele două seri sold-out).

Blaze Bayley a deschis în forță seară cu un recital de aproape o oră. Ultima dată când l-am văzut live pe Blaze a fost pe 13 decembrie 2014, în clubul Colectiv. Cu doi ani înainte, în 2012, Blaze Bayley și Alin Dincă fuseseră invitații lui Andrei Partoș la Psihologul Muzical (click aici pentru interviu). Mă bucur că am avut ocazia să-l văd din nou acum. Blaze are o energie debordantă care se revarsă asupra publicului, cu care are o comunicare constantă. Bineînțeles, pentru mine, momentele de vârf ale recitalului lui Blaze au fost cele în care a cântat piesele: „Futureal” și „The Clansman”. Alături de Blaze au fost pe scenă colegii lui de trupă: Christopher Appleton, Luke Appleton, Martin Mcnee, Thomas Atkison.

Pauza dintre cele două recitaluri a fost foarte scurtă. Show-ul Trooper a durat puțin peste două ore și a fost o experiență de neuitat. În 2014, în clubul Colectiv, aveam ocazia să îl văd pentru prima dată live pe noul lor chitarist de la vremea respectivă: Cristian Oftez. Ieri seară, l-am văzut pentru prima dată pe noul lor basist: Luis Pătrășcan. Inițial, m-am uitat lung la Luis întrebându-mă dacă Oscar o fi descoperit formula întineririi și a redevenit adolescent. 🙂 Apoi am aflat că Luis este noul membru al trupei și că are doar câteva concerte alături de Trooper (două, dacă am înțeles eu bine). Îi urez succes! Mi-a plăcut energia lui pe scenă și pare că se potrivește perfect cu ceilalți colegi. M-am bucurat mult, când, pe la jumătatea concertului, Oscar s-a alăturat băieților pe scenă, așa că preț de câteva cântece Trooper a avut doi chitariști și doi basiști pe scenă. 🙂

Ne-am bucurat atât de piese noi, cât și de cele vechi. Așa cum sublinia și Alin: este extrem de important pentru o trupă să aibă în față un public care primește cu entuziasm atât noul cât și vechiul. Au fost și câteva suprize extrem de plăcute: Cristian Hrubaru a urcat pe scenă și a cântat alături de Trooper, „Două roți”, iar mai apoi a venit rândul lui Miță (Bere Gratis) care a cântat cu băieții „Trec anii”. Seara s-a încheiat cu Trooper și Blaze Bayley cântând împreună „Fear Of The Dark”.

Regeneză nu înseamnă început de la zero. Înseamnă a lua tot ce ai fost și a-l transforma în combustibil pentru ce urmează. Renașterea adevărată nu șterge trecutul. Nu îl neagă. Nu îl aruncă. Îl asumă. O trupă nu renaște imitându-și propriul trecut și nici renegându-l. Renaște când își asumă tot ce a fost — succese, greșeli, experimente, căderi — și le transformă în sunet nou. Mai aspru. Mai curat. Mai adevărat. Heavy metal-ul, poate mai mult decât orice alt gen, a vorbit mereu despre această ardere. Despre focul care nu distruge definitiv, ci purifică. Distorsiunea, riff-ul apăsat, vocea dusă la limită nu sunt doar energie. Sunt catharsis. Sunt strigătul prin care transformi haosul interior în structură. La fel funcționează orice artă autentică. Pictorul nu șterge pânza pentru că a greșit o tușă. Scriitorul nu își neagă primele pagini. Muzicianul nu își uită primele acorduri. Toate rămân în stratul de dedesubt. Toate alimentează etapa următoare. Regeneza e alchimie. Transformi frica, nesiguranța în forță. Eșecul în experiență. Durerea în claritate.

Trooper a arătat toate acestea, aseară, pe scena Palatului Copiilor. Mulțumesc pentru o seară deosebită!

Aveți mai jos setlisturile de aseară.

Blaze Bayley:

Trooper:

Oare când
În lumea asta mare
Liceu
Nu mai contează
Voodoo
2Roți – Hrubaru
Old school
Trec anii – Miță
Rădăcini
Ca un blestem
Tari ca munții – Oscar
Strigăt – Oscar
––
Maturizare
Destin – Oscar
––
Fear of the dark – Blaze