Primăria București mimează grija pentru animale (9.04.2017)

Articol de Iulia Radu
Este din nou ziua în care oamenii jumulesc florile și salciile pentru a le duce la biserică, unde se bat (de cele mai multe ori la propriu) pentru a le lua înapoi ca să le așeze la icoanele din casă. Asta înseamnă pentru ei, Duminica Floriilor. Atât au înțeles, atât fac. Dacă-i întrebi ce semnificație au ramurile de salcie și florile, habar n-au să răspundă: „te apără de rele!”, spun ei ridicând din umeri. Pentru mulți (prea mulți, din păcate), important este să țină în mână un snop cât mai mare pentru că dă bine, de parcă aceasta ar fi unitatea de măsură a credinței. „Am luat și pentru rude și pentru vecinii care nu pot veni la biserică”, îi auzi spunând plini de evlavie. De când m-am mutat în București, am renunțat să mai merg la biserică… Pur și simplu, mi-e greu să înțeleg și să accept acest business / exercițiu de imagine. Având în vedere vremea frumoasă de afară, am decis să fac o mică plimbare pentru a mă bucura de soare și de florile din parcuri. Așa am ajuns și în Piața Constituției, la Târgul „Tradiții și flori de Sărbători”, organizat de Primăria Municipiului București.
 
 

De îndată ce pășești în perimetrul târgului te „iau de nas” fel de fel de mirosuri care mai de care mai îmbietoare, semn că gospodarii au dat drumul la grătare. De altfel, mesele sunt aproape toate ocupate. Ești întâmpinat rapid de „iepurașii de Paște”. Probabil, ați citit deja despre ei și ați văzut fotografii pe net. Eu am vrut să mă conving singură. Într-adevăr, sunt urâți! Au capul mare și figuri, expresii neprietenoase. În mod clar, de acum înainte, iepurii Primăriei vor înlocui în coșmarurile mele clovnii! Există din loc în loc ouă gigant (unele „așezate” în coșuri, altele având la bază băncuțe). Dar kitsch-ul suprem „tronează” în mijlocul pieței: un coș imens cu ouă urișe pe care scrie frumos: „Primăria Capitalei”.  Există, totuși, și un lucru bun (în afară de preparatele gustoase) în tot acest târg: faptul că accesul copiilor în Carusel și în trenuleț este gratuit. De asemenea, tot pentru cei mici, există și ateliere de creație pe 14 și pe 15 aprilie au loc în intervalul orar 11.00 – 13.00, iar în perioada 8 – 17 aprilie aceste ateliere au loc în intervalul orar 16.00 – 18.00.
 

Dacă ar fi fost vorba doar despre kitsch și iepuri urâți, n-ar fi fost o mare problemă. Îi luam puțin peste picior și-mi trecea. Dar am avut ghinionul să ajung la țarcul animalelor. Și m-am întristat profund. Un țarc (cu patru compartimente) minuscul „găzduiește” o oaie cu un miel, mulți iepurași (mai mici, mai mari) și o capră cu doi iezi. E cea mai tristă imagine pe care am văzut-o în ultima vreme. Animale stresate, înghesuite într-un spațiu mic (nu există, oare, norme europene privind spațiul în care trebuie ținute animalele?) pentru amuzamentul oamenilor. Tocmai în cadrul unui eveniment organizat de Primărie! Aceeași Primărie care a interzis folosirea animalelor la Circ sub pretextul că sunt exploatate și chinuite. Am aplaudat decizia autorităților atunci și am sperat că s-a schimbat ceva în modul lor de gândire. Ei, aș! Din păcate, trăim în țara în care „drepturile animalelor” sunt invocate doar atunci când dă bine și călcate în picioare în restul timpului. Capra m-a impresionat cel mai mult. Într-un fel, este imaginea societății în care trăim. Slabă-moartă, abia ținându-se pe piciare, cu doi iezi după ea (care, cel mai probabil, încă mai sugeau), este hrănită cu… paie. Dar ea… rezistă. Așa-i și societatea: slabă (și la propriu și la figurat), înfometată (și la propriu și la figurat), „hrănită” din patru în patru ani cu promisiuni deșarte. Dar, românul #rezistă. Nu reacționează, doar îndură. „Hai, mamă să mergem că sunt stresate săracele animale”, îi spunea o doamnă copilului ei în timp ce se îndepărtau de țarc. „Doamne, dar de ce o fi atât de slabă capra?!”, se întrebau alții. Imaginea acelei capre mă va bântui multă vreme de acum înainte. N-am putut să nu-mi amintesc ce primeau de mâncare caprele (mai ales cele care aveau iezi) acasă la bunicii mei: pâine, tărâțe, fructe, paie… Niciodată n-am văzut o capră căreia să-i numeri coastele și să-i vezi șira spinării… Niciodată! Cu atât mai puțin una care să fie dusă la expoziție într-un târg de Paște, într-un loc frecventat de mulți copilași.

Mă întreb dacă doamna primar general al capitalei, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, ar fi acceptat să fie fotografiată, dusă la expoziție, când era lăuză?! În urmă cu doar două luni vorbea despre drepturile animalelor și despre modelul european, iar astăzi dă dovadă de cruzime față de animale expunându-le în asemenea hal. Dacă în România ar fi respectate legile, dacă ar exista respect față de viață, față de animale și față de oameni, noi nu am fi văzut așa ceva cu atât mai puțin sub patronajul Primăriei. Ce părinte ar vrea să arate propriului copil un animal chinuit, slab, trist?! Ipocrizia autorităților nu ne mai miră de multă vreme. Nepăsarea semenilor este, însă, tot mai apăsătoare. Din păcate, dovedim, din ce în ce mai des, că nu mai suntem Oameni.