Emilia Şercan povesteşte ce nu s-a văzut în emisiunea Eugeniei Vodă

0
70

Emilia Sercan TVR aDespre acest subiect, am scris, la vremea respectivă, aici: http://andreipartos.ro/neprofesionistii-cu-eugenia-voda/
Ieri, jurnalista Emilia Şercan a trimis un text redacției pressone.ro (click pentru a citi), în care explică ce s-a întâmplat în timpul filmărilor pentru emisiunea Eugeniei Vodă. Iată ce spune Emilia:
 

Nu vreau să mă justific scriind acest text, ci vreau să povestesc simplu, fără nuanțe, ce a dus la momentul în care am clacat în emisiunea „Profesioniștii”. Reacția mea a fost suma unor sentimente de toate felurile, amestecate, acumulate în ani.
Întotdeauna am considerat o greșeală faptul că am acceptat să plec de la Evenimentul zilei la Realitatea TV. A fost un compromis, așa cum am spus. Singurul.
Am vrut să-mi dau demisia de la Realitatea la circa trei luni după ce mă mutasem în trust. Nu am făcut-o atunci pentru că reușisem să conving, deja, vreo 20 de oameni să se alăture Departamentului de Investigații pe care îl conduceam și simțeam că port o responsabilitate pentru acest lucru. Îi convinsesem să lase niște joburi stabile la Evenimentul zilei, la România liberă, la Gândul, la Jurnalul Național, Antena 1, TVR, ca să mi se alăture.
După ce am plecat de la Realitatea, nu am mai lucrat niciodată cu contract de muncă în presă, nici până în ziua de azi. M-am apucat să fac doctoratul ca să am ceva complicat care să-mi ocupe timpul, dar mai ales mintea, ca să nu o iau razna. Eram aproape convinsă că nu voi mai face presă vreodată până în ziua în care Gabriel Oprea a fost numit premier interimar, în iunie 2015.
Știam că este doctor și coordonator de doctorate. M-am gândit că nu poate să aibă o lucrare originală, știind cât de mult lucrasem eu la doctoratul meu și, mai ales, cât de greu îmi fusese.
M-am dus la bibliotecă, am verificat lucrarea, iar după ce am constatat plagiatul, l-am sunat pe Dan Tăpălagă și l-am întrebat dacă vrea subiectul. L-a vrut. Restul muncii mele din ultimii aproape doi ani îl cunoașteți. Iar tot ce am făcut am făcut muncind singură, fără susținerea sau ajutorul unei redacții.
Revenind la emisiunea „Profesioniştii”: ca ziarist cu 20 de ani de experiență, știu că adresezi interlocutorului o întrebare dificilă chiar la începutul unui interviu atunci când vrei să-l destabilizezi emoțional sau psihic.
În interviul de la „Profesioniștii”, mi-a fost adresată mie prima întrebare și a fost o întrebare grea – despre salariul încasat la Realitatea TV, de 8.500 de euro, informație disponibilă în mediul online de ani de zile.
Mă aşteptam să fie abordată această chestiune pe parcursul filmării, dar recunosc că m-a luat prin surprindere că am fost întrebată chiar din prima.
A urmat o remarcă a Eugeniei Vodă pe care o voi parafraza. A invocat un personaj dintr-un film al lui Mircea Daneliuc – Această lehamite –, o femeie care, ca să aibă orgasme, îşi bagă degetele în priză. A spus ceva de genul – „Ca femeia din filmul lui Daneliuc, care băga degetele în priză ca să aibă orgasme, tu, ca să ai satisfacții profesionale, iei scalpul unor oameni puternici”.
La această afirmație, în ochii mei s-a citit oroare, iar realizatoarea a zis că nu trebuie să spun ceva. Nu știu dacă aș fi putut răspunde în vreun fel la o asemenea atrocitate. Această secvență a fost tăiată la montaj.
La capitolul dedicat familiei, a urmat o serie de întrebări în care am simțit, așa cum a spus Costi Rogozanu, că mi se face vivisecție. După ce am fost întrebată despre ocupația părinților, despre frații mei, ce lucrează, dacă au facultate, am fost întrebată unde locuiam în copilărie, la casă sau la bloc, și în câte camere.
Apoi, realizatoarea a făcut referire la sărăcie, trăgând concluzia că, dacă familia mea avea șase membri și locuiam în trei camere la bloc, eram săraci. Iar întrebarea care m-a descumpănit a fost dacă aveam cărți. Parte din aceste întrebări au fost tăiate la montaj.
A urmat seria despre avere − când am spus că averea mea înseamnă un apartament de 50 de metri pătrați, pentru care mai trebuie să plătesc încă 20 de ani rate la bancă, am fost întrebată dacă asta e tot. Am spus că asta e tot. A insistat – dar o mașină nu ai? Da, am răspuns, am o mașină veche de 9 ani. Secvența cu maşina a fost și ea scoasă la montaj.
Când a urmat episodul cu florile și șampania primite de la Sorin Ovidiu Vîntu, deja eram într-un iureș de sentimente, care atinseseră toate palierele și registrele emoționale. Atunci s-a produs declicul.
Am verbalizat ceea ce țineam în mine de 9 ani, referitor la faptul că am acceptat să plec de la Evenimentul zilei la Realitatea TV și faptul că, de atunci încoace, am considerat acest lucru o greșeală. De aceea am spus cu atâta ușurință că a fost „marele meu compromis”.
De aici încolo, urmează o serie de decizii editoriale ale realizatoarei pe care mi-e greu să le înțeleg, cu atât mai mult să le explic.
Am cerut o pauză. Plângeam, aveam nevoie să mă liniștesc, să îmi revin. Nicio secundă Eugenia Vodă nu a cerut să fie oprită filmarea.
Nicio secundă nu s-a ridicat de pe scaun, ca gazdă a emisiunii, să îmi aducă o sticlă cu apă sau șervețele ori să mă întrebe ce s-a întâmplat. Am încercat să mă liniștesc, iar când m-am apropiat de masă, unde îmi lăsasem geanta, ca să iau șervețele, s-a consumat episodul văzut de toată lumea.
În acel moment, am simțit că mi se face o mare nedreptate. Am simțit că atitudinea și tonul întrebărilor fuseseră menite să mă transforme într-o impostoare. Că imaginea care îmi fusese construită arăta un alt om decât sunt.
Așa am simțit atunci. (…)

 
Găsiți articolul în întregime aici:
https://pressone.ro/emilia-sercan-povesteste-ce-nu-s-a-vazut-in-emisiunea-eugeniei-voda/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here