A murit Mircea Tudoran (basist, Sincron). Dumnezeu să-l odihnească în pace!

aprilie 10, 2017

890

VESTE FOARTE TRISTĂ! MIRCEA TUDORAN, un basist excelent, o voce rară, cel care a revenit în țară pentru a reînvia Sincronul, pentru a crește un copil frumos, pentru a cânta pentru români, ne-a părăsit! Cei care l-au cunoscut, prietenii, sunt așteptați miercuri, 12 aprilie, la ora 13,00 la Cimitirul Sf. Vineri (Calea Griviței). Dumnezeu să-l odihnească!
Text preluat de pe site-ul TVRi:
Mircea Tudoran a fost un as al violoncelului, de la intrarea – primul – la Conservator și până la absolvirea ca șef de promoție. Dar după primii pași pe scenele pop-rock, a luat în mână chitara bas la îndemnul colegului Mugur Winkler, ajuns celebru cu grupul Sideral. Apoi a intrat în celebra orchestră a lui Rolf Albricht, cu care a acompaniat spuma soliștilor români. La recomandarea liderului, în 1967 intră în grupul lui Cornel Fugaru, Sincron, și, astfel, patrunde în elita muzicienilor pop-rock-jazz.
Dar în 1978, când cariera părea să-i meargă strună, Mircea Tudoran pleacă din ţară cu viză de turist şi se stabileşte la Koln ca profesor de violoncel. În paralel, revine la pop şi, cântand cu diverşi instrumentişti români, ajunge să-şi alcătuiască propriul grup, Michael Tudor Band, cu care abordează repertoriul internaţional de standarde, străbătând tot continentul.
Dintre veterani, Mircea a cântat cel mai mult cu chitaristul Silviu Hera, însă cu trecerea timpului s-au perindat prin trupă instrumentiști din generațiile următoare; unii au rămas până în prezent. Din 1988, tot primind comenzi să cânte la evenimente ale concernului Bayer, Tudoran fondează o agenție proprie specializată pe impresariat și promovare, MT Promotion.
În primăvara lui 2011, Mircea a cantat din ce în ce mai des în România, cu un nou proiect de succes, Tribute to Abba, alaturi de care cunoscuse succesul si in Turcia. Cornel Fugaru (sfătuitor și prieten al basistului) era grav bolnav și avea să treacă în neființă în scurt timp. Acela a fost momentul in care Mircea Tudoran a decis să înregistreze un disc în memoria vechiului coleg și prieten. Albumul a fost lansat după doi ani de la moartea lui Cornel Fugaru.
2013 a fost un an fast, în care Mircea Tudoran a locuit mai mult în România decât în Germania. I se alăturaseră deja impresarul Vali Stoian și, în studio, Adrian Ordean. Proiectul „Sincron Revival” a fost omagiul pe care Mircea Tudoran i l-a adus lui Cornel Fugaru, la jumătate de veac de neuitare a legendei Sincron. O poveste cu cântec… fără sfârșit! (sursa TVRi)
Puteți citi mai multe despre Mircea Tudoran aici:
http://tudorband.de/ro/sincron-revival

În 2013, George Stanca a publicat în revista Click o scrisoare pentru Mircea Tudoran și Sincron:

Mă adresez trupei din care ai făcut și tu parte, fiindcă absența din țară te-a făcut uitat. Sper însă ca grație proiectului tău, ”Sincron Revival”, să redevii celebritatea care erai când, ca mulți alți rockeri, ai ales libertatea.

Trăiești în RFG/Germania, dar acum, ca în cazul oricărui român sensibil , „te trage ața”… Nu ești singurul. Tu ai cântat cu „Sincron” în al doilea val, cu Vică și Cristi Călare. Au mai fost acolo marele Dan Aldea; solistele Anda Călugăreanu, Gabriela Teodorescu draga de ea…”Sincron”, prima trupă rock din România. Ai venit parcă după plecarea fraților Cobârzan…
Să nu amănunțim. Cert e că după mulți ani de la dispariția Sincronului; la puțini după plecarea sufletului, inimii ei Cornel „Bebe” Fugaru, tu ai realizat o reînviere a trupei. Un „revival”. Ai comis emoționantul proiect „Sincron Revival. In Memoriam Cornel Fugaru.” Cu încă un membru al trupei: Vică Hera.”Văleleu”, „Morarul”, „Ana Lugojana” „Hăulita”… îmi aduc aminte de liceu. Când dansam, ca Bebe Fugaru după „AAUU-UUĂĂĂ!” în stilul numit ulterior folk-rock.
Pe vremea aceea, anii ’64, spiritul rock abia era un fetus alcătuit din 2-3 trupe timide. „Cometele” cu Cico Pop, „Mecet” cu Kiki Vanica, „Metronom”-ul fraților Ureche. „Sincron” era lăsat la tv, era pe val, fiindcă apelase la filonul folcloric. Crease o incredibilă isterie. Solistul, liderul, Bebe era nu doar un talentat, ci și o frumusețe ieșită din comun… Voi ați fost primii.
Și, iată că după ce v-am iubit, adulat, înjurat, uitat, ignorat și îngropat acum proiectul tău, mă emoționează. Mi-e dor de voi. Vă văd aievea cu Bebe rebelul care ne „rebeliza” pe toți. Am fost eliminat din liceu trei zile, fiindcă am cântat pe culoar „Suflecată pân’ la brâu”… Varianta decentă. (Nu grobianul ăla lăutăresc”… pân’ la brâu căcată”). Așa gândeau oficialii troglodiți atunci… că și de-aia am oftat eu, recent, la „Wall”. Aveam un zid existențial. Voi, rockul, îl spărgeați. Fie și iluzoriu…
Și nu te supăra, Mircea, finalul discului, omagiul mioritic adus lui Fugaru, răscolitor, denotă sentimentele voastre de… fugari. Dorul de țară. Și de Bebe… Bravo! Sper ca tinerii melomani să se bucure de nostalgiile noastre.
Să fie „sincron” cu noi…
George Stanca

sursa: Click