Adevărul Live: Cristi Minculescu, despre trupa IRIS şi viaţa de artist

0
85

CRISTI MINCULESCUArticol preluat din Adevărul
Voce inconfundabilă a rockului românesc, Cristi Minculescu revine în trupa IRIS printr-un turneu care începe în luna octombrie. Adevărul Live vă propune un interviu-eveniment cu marele vocalist al IRIS.
Artistul a venit la Adevărul Live, într-un dialog despre muzică şi suflet cu jurnalistul Cristian Unteanu. Cristi Minculescu a explicat de ce a avut nevoie de o pauză de IRIS din 2012 până azi, dar şi ce a înseamnat această formaţie în peisajul muzical românesc.

Decăderea rockului

Cristi Minculescu: Eu şi cu prietenii mei, foşti şi actuali colegi de la Iris, vom face ce ştim mai bine. Ne aliniem la coordonatele acestei societăţi dominată de un capitalism de cumetrie, în care este greu să rămâi interesant în muzică. Publicul s-a schimbat, a înţeles că rockul nu mai este un gen muzical aşa de susţinut ca în anii 1990. Rockul e învăluit de chestii comerciale, e mai mult show decât afacere. Într-o societate în care democraţia încă se caută, e un dar cu care lumea nu ştie ce să facă.
Nu mai e un protest, acum membrii unei trupe nu mai pot să fie protestatari în România. Aveam un vers într-o piesă, „La lună latri întruna“. Până în 1989 nu puteai să latri, acum latri şi nu te aude nimeni. Eu sunt perceput altfel de multe generaţii. Până în 1989 nu aveam voie să le spun, iar acum nu mai contează când le zic.

Beneficiile rockerilor din afară: „Ăştia trăiesc şi din grăsimea numelui“

 
În cazul AC/DC e vorba de un public bine documentat. Ăştia trăiesc şi din grăsimea numelui, e ca într-un magazin care are multe de oferit. Noi vom încerca. Nu e o lipsă de speranţă, dar sunt circumspect. La aniversări nu a fost cum am vrut eu, nu a venit toată trupa. Am căzut într-un entuziasm pueril, dar cred că fanii şi-au pierdut din impactul emoţional. Oferim şi aşteptăm aceeaşi combinaţie afectiv-emoţională.
Trebuie să fim atenţi la gestionarea destinului acestei trupe. Trebuie să ne adaptăm la coordonatele artistice din 2015. Schimbarea este unică, este o falie între rockerii tineri şi cei de vârsta noastră. Cei tineri stau mult pe internet, iar cei din generaţia mare sunt striviţi de grijile cotidiene şi nu mai au timp de muzică. Această muzică nu mai e singura formă de protest şi e înconjurată de multe forme de distracţii.
E şi normal, având în vedere ţinta televiziunilor şi caselor de discuri. Nu mai e singura posibilitate de revoltă, nu ştiu pe cine mai interesează vesurile. Prin piesele de dragoste, pe care le facem în stilul nostru. Dar e bine să cânţi piesele pe care te simţi cel mai bine. Irisul din viitor nu mai merge pe cantitate, ci pe calitate.
Vom fi atenţi cu producţiile muzicale. Acum nu mai există sponsori, iar lumea are pretenţia ca la un concert gratis să primească şi ceva.
 

Iris ar putea compune o piesă pentru un partid politic

 
Iris nu va compune cântece pentru vreun partid. Treaba noastră e să ne implicăm doar muzical, sper ca şi băieţii să creadă acelaşi lucru. N-am fost într-o aşa situaţie. E tentant pe partea financiară, poate intra la categoria „De ce nu?“.
Dictatura unea, acum democraţia separă. Până de Crăciun în 1989 lumea ura pe cineva şi erau uniţi, acum se urăsc între ei, nimeni nu se mai ajută pe nimeni.

Latura fianaciară, o parte neagră a muzicii

 
A fost, este şi va fi normal să ne gândim la fanii noştri, cărora le mulţumesc. E foarte greu să obligi pe cineva să simtă ca tine. Noi cântăm pentru ai noştri. Tranziţia este dificilă pentru marea majoritate din ţară. Dacă sunt mulţi care regretă regimul trecut înseamnă că regretă şi egalizarea valorilor. Să dea Dumnezeu să apară cât mai multe producţii de afară. Nu mi-a plăcut să vorbesc despre latura financiară, dar vă zic sincer că până acolo se rezumă totul. În spatele scenei apar lucruri neaşteptate, dar măcăr publicul să rămână cu o impresie bună.
Noi vrem un concert mare, sigur că vom găsi sponsori. Lumea confundă gajul trupei cu suma per total pentru eveniment. Am fost prima trupă decorată de un preşedinte al României, dar asta nu ne-a adus nimic mai mult decât o decoraţie. Am un loc de veci asigurat la Craiova, unde sunt cetăţean de onoare şi mă plimb gratis cu tramvaiul. Atât.

Trupele rock din România nu se pot compara cu cele din afară

 
Colegii mei sunt oameni normali, au o existenţă gri. Nu facem deloc atingere la cei din afară, mai ales din anii 1970. Nelu e ambiţios, tenace, inflexibil în sensul bun al cuvântului. E unul dintre membrii fondatori, e cel mai bun baterist din istoria muzicii rock româneşti. Boro e cel mai bun basist din rock, e mucalit. Are puterea să destindă atmosfera cu o glumă cand nimic nu mai merge. Relu a colaborat cu noi în 2002. Îmi place că este un tip echilibrat, la locul lui, are un stil adânc. Ştie şi teorie muzicală, e foarte devotat cauzei. E un bun camarad, l-am luat sub aripa mea când a venit. Walter e un chitarist excepţional, a progresat destul de mult. Eu până m-am apucat de cântat aveam talent imitativ. La Iris am ajuns prin noroc chior, ei având nevoie doar de basist. Am dat probe, le-am luat şi ştiţi ce a urmat.
Iris e eterna. Generaţia tânără regăseşte la noi ritmul şi versurile. Senzaţia pe care ţi-o dă publicul la concert anulează partea goală a paharului. Rockul e fenomenul în care două parţi sunt de aceeaşi parte a baricadei, formaţia şi publicul. Energia pozitivă contează cel mai mult şi determinare de a continua. Noi avem cazuri, ştim cum fanii vin după noi în ciuda unor eforturi financiare considerabile. Fanii intră în aceeaşi stare cu noi şi uită de viaţa de zi cu zi.
Pe link găsiţi şi înregistrarea video a interviului:
http://adevarul.ro/entertainment/muzica/adevarul-live-ora-1400-cristi-minculescu-despre-trupa-iris-viata-artist-1_55d1b648f5eaafab2c97441c/index.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here