Am început să învăț limba japoneză la Centrul de Studii Romano-Japoneze „Angela Hondru”

ianuarie 21, 2024

235

După cum vă spuneam anul trecut, îmi propusesem să învăț limba japoneză. Anul trecut nu s-au aliniat planetele, deci n-a fost să fie, dar uite că în 2024 m-am pus pe treabă. Am ales să urmez cursul la Centrul de Studii Romano-Japoneze „Angela Hondru”. M-am înscris și iată-mă astăzi (într-o geroasă zi de duminică, 21 ianuarie), trezită la ora 7.00 (fără alarmă) și pusă pe fapte mari.

Am ajuns la Universitatea Româno-Americanăpe la ora 8.45 (acolo are loc cursul, dar există și varianta online pentru cei care nu pot ajunge). Între noi fie vorba, n-am mai pus piciorul într-o universitate, de când am terminat facultatea de limbi străine de la Ploiești (sau ea m-a terminat pe mine, încă nu e clar), asta se întâmpla pe undeva prin Cretacic. 🙂 Mărturisesc, am rămas plăcut impresionată. Clădire frumoasă, modernă, lifturi funcționale, căldură înăuntru, o sală de curs prietenoasă. Unde mai pui că aveau și o armură de samurai expusă acolo (o aveți în fotografie), deci m-au cucerit din prima. 🙂

Un mic șoc am avut când am constatat (cu oarece tristețe) că a dispărut tabla neagră din sălile de curs. A fost înlocuită de un ecran imens, smart pe care scrii fie cu un „pix”, fie cu „sfântul” deget. 🙂 Personal, mă bucur că am prins perioada cu tabla neagră și cu drăgălașa cretă. Era mult mai comodă, mai naturală poziția în care țineai creta și scriai cu ea pe tablă, decât varianta modernă. În fine, nu-i bai.

Mi-a plăcut foarte mult cursul. Este și meritul Antoniei Ivanciu, instructorul nostru de limbă japoneză, care are multă răbdare și explică foarte clar. În plus, este și o persoană extrem de sociabilă și de prietenoasă. Noi vom învăța, printre altele, cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză: hiragana și katakana. Am început cu hiragana și este extrem de interesant. E drept că eu am prins cu ușurință dintotdeauna limbile străine. Faptul că scriem de mână caracterele este cu atât de plăcut. Am desenat astăzi o grămadă! Partea bună este că a început să se relaxeze încheietura mâinii. Este un exercițiu bun, abia acum încep să înțeleg de ce ne tot spune Sensei la sală că e bine să facem caligrafie pentru pentru a avea precizie.

Mi-am mai dat seama de un lucru astăzi când desenam de zor caracterele hiragana. Eu așa scriam din facultate și apoi, evident, nu înțelegeam ce am scris în timpul cursului. Ei bine, de acum înainte o să pot și descifra ce scriu pentru că, uite, învăț limba. Sunt sigură că dacă îmi caut notițele din facultate, acum le voi putea citi fără probleme. 🙂 Fac pariu că până la finalul cursului de limbă japoneză, voi putea să-mi citesc singură și rețetele de la doctor (că așa scriu și ei, tot cu caractere speciale). 🙂

Trebuie să vă spun că am ieșit și la tablă și sentimentul a fost unic. 🙂 Recunosc că am și unele carențe… Toți colegii mei citesc manga și se uită la anime. Pe mine nu m-au prins. Adică… în afară de Sailor Moon, Pokemon și foarte puțin Naruto… nu am mers pe această „cale”… Dar ce nu face omul pentru a învăța o limbă străină?! Vorba aceea… dacă-i musai… cu plăcere! 🙂

Eu îmi doresc să învăț limba japoneză încă din copilărie, dar nu am avut posibilitatea până acum. Am început să devin interesată de cultura și limba japoneză după ce am început să practic arte marțiale. Întâi a fost dorința de a înțelege mai bine limba și a desluși înțelesurile tehnicilor practicate, apoi a fost fascinația stârnită de practica în sine și de lucrurile pe care le învățăm la sală.

Vă recomand cu căldură cursul, dacă vreți să învățați limba japoneză. Indiferent de motivația personală. O limbă străină nu strică niciodată.

Bun… vă las acum… Mă duc să mai desenez niște cuvinte. 🙂