Andrei Partos (30 aprilie 2008)

aprilie 30, 2008

145

Costinestiul asa cum l-am gasit eu in ’70 era deja statiunea tineretului pentru ca asa a vrut Partidul. Pe parcurs au fost si reguli foarte stricte, persoane de peste 35 de ani nu aveau acces in statiune, asa cum Navodariul a fost statiunea pentru copii. Nebunia la care te referi a existat si inaintea venirii mele, pe vremea taberelor de corturi si evident si dupa sosirea mea acolo. Au cantat acolo Cristalul din Galati si Amicii din Timisoara. Eu am facut primele discoteci asa ca daca te referi la partea muzicala, nebunia a existat din ’70 incoace non-stop. Studentii aveau tabara cu locuri obtinute in baza performantelor scolare. Pe langa ei, in statiune veneau si „oameni ai muncii” pana in 35 de ani. La inceput si la final de sezon, soseau „Trenurile tineretului” cu mii de sindicalisti grupati pe judete astfel, in mai si in septembrie, nebunia era aceiasi dar era mai putin studenteasca. Radioul a aparut in ’79 in forma de copil mic iar din ’81-’82 ca Radio Vacanta Costinesti. De fapt, o statie de radio-amplificare ascultata numai pe plaja. Putem folosi in sfarsit cuvantul exclusiv. Bazele postului oficial RVC le-au pus redactorii si tehnicienii de la Radio-Televiziunea Romana.
La Costinesti am ajuns la final de august 1970 cand formatiile au parasit statiunea, din varii motive, sefii de acolo l-au sunat pe Laurentiu Toma, directorul Casei de Cultura, si acesta mi-a propus sa salvez situatia de acolo impreuna cu colegul meu George Gold. Pe scena de la Ringam realizat primele programe de discoteca improvizata cu magnetofoanele pe scaun si cu un pseudo-mixer la dispozitie.
La Paraul Rece, tot o statiune a BTT, a existat o vreme o statie mai putin dotata dar eficienta tot anul. Eu am fost detasat acolo din ’86 pana in ’89 in fiecare iarna.
Statutul prezentatorului de discoteca din perioada 70-90 e total diferit de cel de azi. e un subiect amplu despre care putem vorbi in alt context. In vremea aceea cluburile studentesti si Casele de Cultura erau singurele locuri in care se dansa pe muzica inregistrata sau uneori live. Ca prezentator, eu faceam de toate: mixam piese, actionam efectele vizuale, prezentam, organizam concursuri, jocuri, incercam sa fac animatie. Publicul mergea de regula la discoteci si cluburi, pentru cel care era la pupitru si secundar pentru muzica. De multe ori nici nu se stia numele discotecii dar se cunostea numele omului de la pupitru. Au fost oameni de valoare dintre care amintesc cativa: Andrei Voiculescu, Adrian Marcovici, Silviu Dragoescu, Rica Georgescu, Costel Tutunaru, Bebe Teodorescu,Cristian Madolciu si inca multi altii despre care poate mai vorbim.
Referitor la muzica pe care o foloseam, la Costinesti accentul cadea pe muzica de dans care insemna in egala masura: blues, pop, rock si disco. La Vox Maris dupa 1982 am avut constant si momente live cu Alexandru Andries, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca, Victor Socaciu, Mihai Pocorschi, Gabriel Cotabita si altii, foarte apreciate de publicul venit la discoteca. La RVC dominau piesele de ascultat, mai rare si eventual mai greu dansabile. In Casa Studentilor am avut seri de dans in care amestecam James Brown, Led Zeppelin, Pink Floyd si Ottis Redding,Sweet, Creedence si hit-uri bubble gum (Sugar-sugar, Yummi Yummi). Cu cat programul era mai divers cu atat iti asigurai un public mai numeros. Nu repetam niciodata programul iar la piesele lente ringul nu se golea cum am vazut ca se intampla in zilele noastre. De ce veneau oamenii? Cred ca din urmatoarele motive: sa fie impreuna, sa faca noi cunostiinte, sa danseze, sa asculte muzica, sa bea si sa fumeze la semi-intuneric. Astept alte motive de la cei care au fost la acea vreme in cluburi si in discoteci.
Periodic, de regula in preajma Serbarilor, se organizau, adica organizam noi, meciuri intre RadioVacanta combinata cu muzicienii (Holograf, Redivivus, etc) contra Divertis. Cu promovare masiva la Radio meciurile aduceau public numeros pentru ca era distractie, nu fotbal pur si simplu. In imagine, incerc sa stabilesc cine e . In picioare, de la stg. la dreapta: A. Partos, Edi Pertosel, Tino Furtuna, tobarul de la Redivivus, Cristi Tudoran (ajutorul meu de la RV, acum mare om de afaceri, coach in economie), micul John, profesor de sport, arbitru, Pompi si fratele lui, luministul de la Holograf, Silviu Petcu, Cristina, viitoarea doamna Grecu, acum stirista la RRA.
Din randul de jos, pe vine, am identificat cateva persoane: Liviu „Monstrul”, I.Gyuri Pascu, Catalin Mireuta, Ioan Grosan si I.T. Morar (atunci Ars Amatoria dar colaboratori directi cu Divertis), Diana (Dristor), Toni Grecu si cei doi mustaciosi ale caror nume imi scapa, desi stiu ca unul e nascut la o zi dupa sau inaintea mea. Asta pentru ca serbam impreuna. Sorry. De fiecare data meciurile se terminau cu produse primite de la Vox Maris si cu o scurta petrecere. Apoi fugeam toti la treaba. Se juca mereu dupa terminarea programului meu de la Radio si inaintea activitatilor de seara! Adica dupa 17,00-18,00.