ARTIȘTII PROPUN (ep 60): Codruț Croitoru vă recomandă muzică, film și carte

august 2, 2018

203

În această săptămână, Codruț Croitoru (solist vocal, compozitor, producător, Schimbul 3, The Crown) vă propune muzică, film și carte. Puteți afla mai multe despre cariera lui Codruț de pe pagina lui de Facebook (click aici!).
Aveți mai jos mesajul primit de la Codruț. Mulțumim!
CANTECE :

Queen – Teo Torriatte

Prima oara cand am ascultat formatia Queen se intampla undeva in 1991, aveam patru ani atunci cand parintii mei au achizitionat vinylul “Queen –Greatest Hits 1” dintr-un chiosc in care se gaseau de toate, de la sucuri, pana la lenjerie intima si vinyluri J) Am pornit pickup-ul si s-a auzit un cor magic intrebandu-ma“Is this the real life, is this just fantasy “, si de atunci, Queen a ramas tot timpul acolo, in sufletul meu, ajutandu-ma de multe ori sa imi traiesc “real life-ul” ca pe o “fantasy”. Apoi am cautat si am descoperit usor-usor, in timp, toata discografia acestei bijuterii de formatii. Nu cred ca exista cantec Queen care sa nu imi placa ,sau in care sa nu gasesc macar cateva elemente bune. Sunt insa cu siguranta o multime de cantece Queen care meritau o soarta mai buna in ceea ce priveste promovarea. Cantecul pe care vi-l propun , Teo Torriatte, nu se gaseste pe niciunul dintre celebrele Greatest Hits-uri, nici pe compilatiile video, si nu il auzim nici in suficiente concerte(posibil si din cauza ca doua dintre refrene sunt cantate in japoneza, element care poate ca ii mai ia din sansele de a devein un hit mondial). Cu toate acestea, il consider a fi unul dintre cele mai bune cantece din discografia britanicilor. Este un cantec scris de catre chitaristul Brian May, interpretat vocal de Freddie, si magistral de intreaga formatie. Este Queen…in forma maxima !

Roxette – Spending my time

Aproape orice este scris de Per Gessle este invelit in aur. Unii considera Roxette drept un produs comercial si atat. Comercial este, pentru ca s-a vandut si inca se vinde, insa asta nu inseamna ca nu are si valoare artistica. Piesele lui Gessle par simple insa nu sunt asa deloc. Iar faptul ca sunt complexe, atat din punct de vedere al constructiei liniei melodice cat si a inlantuirii armonice, a modulatiilor realizate intr-un mod de multe ori curajos si aproape “neortodox”, dar totodata sunt si usor fredonabile de catre oamenii care asculta, ei bine, asta mi se pare o adevarata arta. Iar “Spending my time” este unul dintre cantecele care exemplifica cel mai bine toate aceste elemente enumerate de mine. Mutarea absolut surprinzatoare, si totodata castigatoare, facuta de Gessle in acest cantec, este realizata la aparitia primului refren, atunci cand, din tonalitatea fa diez minor, intr-un cantec pop-rock dorit a fi comercial, autorul ne trimite instantaneu in luminozitatea lui Mi major, un salt pe care nu mi-l amintesc sa il fi auzit in alte cantece de gen, dar totodata, un trademark al lui Gessle, in ceea ce priveste mutarile surprinzatoare si totodata foarte frumoase pe care le face , din acest punct de vedere al teoriei muzicale, pe mai tot parcursul activitatii sale componistice.

Murray Head – Say it ain’t so Joe

Murray Head este cel mai mult cunoscut pentru rolul lui Iuda, din opera rock “Jesus Christ Superstar” (versiunea initiala, din 1970). Desi sunt un mare fan al acelei lucrari, recunosc ca Murray Head nu este deloc preferatul meu in rolul respective (asta fiindca am ramas marcat de performanta unei alte mari voci in acel rol, realizata de Carl Anderson in filmul cu acelasi nume din 1973). Dar asta este o alta poveste. Murray Head canta foarte bine, si imi place enorm in cariera sa solo. Iar “Say it ain’t so Joe”, cu toate ca este cel mai cunoscut cantec al sau, este tot foarte putin difuzat si mediatizat , cel putin la noi in tara. Merita sa ascultati un cantec extrem de interesant construit, si interpretat de o voce cu calitati aparte.

David Coverdale – Hole in the sky

O alegere care pe multi poate o sa ii surprinda dat fiind faptul ca, aproape pe orice compilatie sau lista de hituri din cariera legendarului solist vocal, fie ca este vorba de cariera solo, fie ca discutam despre perioada in care facea parte din Deep Purple, sau de albumele scoase cu Whitesnake, “Hole in the Sky” este un cantec foarte putin bagat in seama si asta poate si pentru ca este usor atipic lui David Coverdale. Dar poate ca asta o face sa fie si atat de speciala cat sa merite o ascultare care apoi sa va poata cuceri definitiv.

Pink Floyd – Us and them

Compusa de Roger Waters si Richard Wright, “Us and them” te transpune oricand intr-o stare profunda de meditatie, de analiza, si totodata de visare. Pe langa efectul placut sonor pe care il are, reprezinta si un adevarat tratament, o terapie pentru oricare dintre oamenii sensibili, dintre oamenii care nu considera deloc despre sine ca detin adevarul absolut , dar totodata oameni care inteleg si percep diversele tipuri de separatism de ordin social, economic, cultural, politic etc. “Us and them… and after all we’re only ordinary men”…

Ioan Gyuri Pascu – Visand iubire

Alegerea aceasta nu este facuta doar de dragul de a aduce in lista si un artist roman asa cum poate, ar crede unii sau altii. “Visand iubire” este un cantec care, in opinia mea, nu are absolut nimic in minus fata de alte creatii de gen din “afara”. Mai mult decat atat, transmite atat prin muzica, dar si prin text, un mesaj pe care nu trebuie sa il ignoram sau sa il uitam vreodata , si anume ca nu trebuie niciodata sa ne oprim din a visa, un mesaj care este valabil in cazul oricarei generatii. “Nu fac vreun rau visand iubire/ Si-o lume-n care sa am loc si eu”…cat de frumos ! Ce pacat ca Ioan Gyuri Pascu nu a fost luat in serios asa cum merita sa fie ca muzician.

Madonna – Another suitcase in another hall (din musicalul Evita)

Un cantec pe care, in varianta originiala, dar si in variantele ulterioare de pe Broadway sau din alte spectacole de teatru, este dat unui personaj cu rol pasager. Cu toate astea, in varianta filmica din 1996 a acestui musical de exceptie compus de muzicianul Andrew Lloyd Webber impreuna cu textierul Tim Rice, celebrul regizor american Alan Parker s-a gandit sa transfere cantecul catre personajul principal, Eva Peron (Evita), interpretat magistral si mult deasupra asteptarilor mele personale de exemplu de catre nimeni alta decat Madonna. Cred ca este cea mai buna varianta a acestei piese, la fel cum cred si ca nu exista o varianta mai buna a intregului musical decat cea din 1996. Ascultati si, daca va place, vizionati tot filmul fiindca veti avea parte de 2 ore de muzica buna.

ALBUME PREFERATE :

Pink Floyd – The Wall (1979)

Zidul Pink Floyd-ului, dar mai ales al lui Roger Waters, ramane si peste ani indestructibil . Un album care nu cred ca mai are nevoie de o prezentare in randul impatimitilor de muzica. Un album in care regasim nu doar cantece si versuri, ci muzica si poezie. Povestea personajului fictiv “Pink” se spune ca este inspirata din tragedia traita de Roger Waters (practic o viata traita fara tata, din cauza mortii acestuia in razboi). Cu siguranta asta ar fi tema de pornire, insa “desenul” trasat pe portativ de celebrul basist si vocalist este unul mult mai complex si, desi ne aflam la aproape 40 de ani de la lansarea acestui disc, temele sale par a fi nemuritoare, atat cele muzicale, cat si cele ce tin de text, cele sociale, de ce nu, chiar politice. Pentru intelegerea mai profunda a tuturor acestor aspect,recomand ascultarea acestui dublu disc, impreuna cu ulterioara vizionare a filmului “The Wall”, regizat de Alan Parker.

QUEEN – A night at the opera (1975)

Despre acest album s-au scris déjà tone de pagini, fiindca albumul in sine, atat prin valoarea lui cat si prin mediatizarea sa a scris istorie . “Bohemian Rhapsody”, “Love of my life”, “You’re my best friend” sau “39” sunt melodii care oricand pot fi ascultate separat si ne plac, insa parca niciodata nu au acelasi farmec ca atunci cand introduci cd-ul sau vinylul cu albumul “A night at the opera” si dai play, si asta fiindca, in afara de hiturile enumerate, toate celelalte piese, inclusiv ordinea lor, contribuie enorm la o stare pur britanica daca vreti, si totodata universal iubita.

Kenny Rogers – Gideon (1980)

Un album Kenny Rogers dar nu orice fel de album ! Un album concept ! Un album care spune o poveste de la inceput pana la sfarsit, povestea personajului Gideon Tanner. Un album scris in intregime de aceiasi autori, deci un album omogen in cel mai bun sens al cuvantului. Compozitorii sunt celebra Kim Carnes(a carei exceptionale voci o auzim , slava Domnului, in a treia piesa de pe disc, in duet cu Kenny) si sotul acesteia, David M. Ellingson. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie aceste bijuterii muzicale, dar discul merita ascultat. Primele mele amintiri cu acest disc sunt legate de primii ani de viata, cand, daca nu ascultam aceste melodii, refuzam efectiv sa imi fac somnul. Da, este un disc care da dependenta, deci, aveti grija !

Dream Theater-Metropolis Pt.2: Scenes from a memory (1999)

Am descoperit destul de tarziu acest disc, cred ca undeva prin 2006, si l-am descoperit initial vazand dvd-ul cu concertul live de promovare al acestui material. Absolut fascinant ! Un disc concept, rock progresiv in cel mai pur, frumos, sofisticat , dur si totodata melodios sens . “The spirit carries on” este numai un exemplu de pe acest disc, un exemplu care sa va ajute sa va dati seama ca mai exista muzica inca iar scenariul este unul absolut dramatic, filozofic, si demn de un thriller de Oscar.

Jesus Christ Superstar (1973 movie soundtrack version)

Pana in clipa de fata exista probabil zeci, sute de variante , sute de albume cu sute de distributii , toate cu acest minunat musical scris de Andrew Lloyd Webber si Tim Rice, si intitulat “Jesus Christ Superstar”. Sa ne amintim totusi ca, inainte de toate, aceasta lucrare a fost o opera-rock, si asa a si aparut pe dublu-vinylul din 1970, o realizare deosebita si aceea. Cu toate ca nu contest deloc valoarea interpretilor din varianta originala (nici nu as avea cum, Murray Head si Ian Gillan fiind unele din vocile mele preferate), consider totusi ca varianta acestei opere rock realizata pentru filmul din 1973, regizat de Norman Jewison, este net superioara. Se simte faptul ca interpretii rolurilor principale (Ted Neeley-Iisus, si Carl Anderson-Iuda) erau mult mai bine antrenati pe rol ,avand in vedere ca lucrau pe Broadway la acest material, fie ca actori principali , fie ca secunzi, de cativa ani, iar chimia dintre ei doi este fascinanta. Unde mai punem faptul ca in aceasta versiune auzim tot ceea ce a compus Andrew Lloyd Webber pentru acest musical, fiindca apar in plus fata de cantecele scrise initial si lansate in 1970, melodiile “Then we are decided” (o piesa de legatura) si bijuteria “Could we start again, please? ”, pastrata apoi in absolut toate reprezentatiile importante ale acestui material. Opera rock “Jesus Christ Superstar” este minunata, este scrisa frumos de la inceput pana la sfarsit, dar o combinatie mai reusita per total de voci ca in distributia din 1973 nu gasesc sa fi existat nici pana atunci si nici de atunci.

CARTE :

DUNE – Frank Herbert

Una dintre cele mai spectaculoase realizari in materie de literature, din punctul meu de vedere. Pe langa faptul ca Frank Herbert reuseste in aceasta intreaga serie (fiindca da, vorbim de multe volume), sa inventeze lumi fantastice si sa creeze stari deosebite si intorsaturi de situatie nebaunite, punctul forte al acestei lucrari este ca, desi se incadreaza fara nicio indoiala in categoria Science Fiction, esenta in sine este realitatea lumii in care traim. Seria Dune a fost scrisa cu mult timp in urma, iar anumite aspecte (pe care evident ca nu am sa le divulg aici) puteau parea doar fantezie atunci, insa, citind acum, este uluitor cat de reale au devenit in ziua de azi (si nu ma refer doar la dezvoltarea tehnologiei , fiindca DUNE nu este acel gen de SF axat pe miracolul tehnologiei, ci ma refer chiar la aspecte geo-politice, ideologii etc ). Fiecare volum merita citit. Este un adevarat regal de imaginatie dar si de …premonitii, daca putem sa le spunem asa. Lectura placuta !

FILM :

The Deer Hunter (1978)

Un film greu de incadrat corect intr-un anumit gen. Unii l-au numit film de razboi, altii drama, eu as spune mai degraba ca este vorba, in esenta, despre ceva mult mai de substanta, sintetizat intr-un cuvant: Viata . Numai daca ne apucam sa enumeram actorii foarte tineri la vremea aceea, dar care au confirmat de-a lungul urmatoarelor decenii la cel mai inalt nivel, o sa vedeti ca merita sa vizionati aceasta sfasietoare poveste. Dupa ce o faceti, o sa intelegeti ca acest film nu este bun doar din motivul ca ii regasim acolo pe tinerii Robert De Niro, Christopher Walken, John Cazale, Meryl Streep, ca nu este acel gen de film a carui singura calitate este ca are o distributie exceptional. Nu! Acest film are absolut toate ingredientele necesare pentru a il vedea o data si a iti ramane in suflet pentru totdeauna. Inclusiv coloana sonora, cu tema superb compusa de Stanley Myers, iti da senzatia ca a fost dintotdeauna acolo si ca niciodata nu ar fi putut fi altfel.