Foto: Iulia Radu
A fost o zi ciudată. În primul rând, am decis să fac o „nebunie”: m-am murdărit pe mâini (la propriu, de tuș) și am citit ziarul. Nu o să vă vină să credeți dar chiar am găsit o știre utilă pentru ziua în curs. Nu mi s-a mai întâmplat până acum. Ca să evit paginile de politică (chiar n-avea sens să-mi stric ziua), am început de la ultima pagină a ziarului.
Primul articol pe care mi-au căzut ochii a fost: „Radu Paraschivescu: „Aştept să crăpi“, noua sa carte. Citiţi un fragment exclusiv”. Evident, primul meu gând (ignorant) a fost: „wow! s-a scris deja o carte despre asta”. Așa am aflat că dl Paraschivescu urma să susțină astăzi (3 noiembrie) o lectură publică din noua sa carte. Am trecut des pe lângă Librăria Humanitas din Cișmigiu și am văzut că au loc periodic astfel de evenimente. Dar n-am intrat niciodată. Era timpul să o fac. Mai ales că-mi place cum scrie Radu Paraschivescu, iar titlul cărții este incitant.
Zis și făcut. Puțin după ora 18.00, am plecat de acasă. Se pornise o ploaie rece, iar stâlpii ornamentali de iluminat făceau față cu greu ceții, ploii, amplificând peisajul fantomatic. Doi bețivi dezbăteau zgomotos situația politică a țării pe aleile din Cișmigiu. Am grăbit pasul, fredonând în minte piesa „Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea”. Adevărul este că după o astfel de experiență, Halloween-ul pare o glumă.
18.50. Priveam lung ușa Librăriei Humanitas. Acum știu și cum se simte vițelul la poarta nouă. Înăuntru lume multă. Aproape toate scaunele erau ocupate. Îmi fac curaj și dau să intru. Deși pe ușă scrie clar „trage”, eu „împing”. Când în sfârșit sunt înăuntru, am un moment de panică. M-am trezit în „sânul” unui public cu care nu sunt familiarizată. O liniște solemnă domnește în acest „tărâm” al cărților. Cei prezenți la eveniment (oameni cu vârste cuprinse de la 12 la 60+ ani) vorbesc în șoaptă, râd reținut. Mulți dintre ei au coli A4 pe care notează diverse lucruri (nu știu ce, pentru că încă nu începuse evenimentul propriu-zis). Cu un gest mecanic, încercând cu disperare să mă „integrez” în mulțime, scot agenda și pixul din rucsac, apoi îmi caut un scaun mai retras. Tensiunea dispare ca prin minune când văd în fața mea vreo 4-5 persoane care navigau de zor pe Facebook. Ah, bun. Deci sunt și ei oameni, îmi spun cu zâmbetul pe buze.
Radu Paraschivescu ne-a citit un fragment din cartea „Aştept să crăpi (de astăzi, în prime-time)“, un volum de cinci povestiri comice despre viaţa în România de după admiterea în Uniunea Europeană. Într-un interviu acordat publicației TV Mania, dl Parascivescu declara: „Aştept să crăpi (de astăzi, în prime time) marchează întoarcerea mea la literatură după câţiva ani de scris altceva. Cartea cuprinde cinci proze comice despre România post-integrare, iar subiectele au tangenţe mai mari sau mai mici cu adevărul nostru de fiecare zi. Două dintre proze se inspiră din lumea televiziunii, fără s-o imite fotografic (s-ar putea, ce-i drept, să anticipeze nişte lucruri), o alta din sport, o alta din normativele zootehnice europene traduse pe înţelesul ţăranilor şi ultima din aşa-numita „invazie românească” din Marea Britanie după ridicarea restricţiilor de muncă. Sunt povestiri alerte, vii, colorate. Sunt convins că-i vor distra pe oameni, iar la urmă îi vor pune un pic pe gânduri. Voi lansa „Aştept să crăpi” la Gaudeamus, pe 19 noiembrie, şi vă voi aştepta cu drag”.
Personal, am redescoperit plăcerea de a asculta pe cineva citind, n-am mai trăit sentimentul din copilărie, de când mi se citeau povești. Mi-a plăcut foarte mult fragmentul citit în această seară la Humanitas. Are ritm, are umor, iar povestea este autentică. Mi-ar plăcea să citească această carte și cei care au fost sursă de inspirație pentru cele 5 proze comice. Deși, cel mai probabil, aștept degeaba pentru că nu le va… crăpa obrazul de rușine! 🙂 Pentru a vă convinge, redau mai jos o parte din textul citit de dl Paraschivescu, care a fost astăzi publicat și de ziarul Adevărul:
„Între timp, creierele luminate de la Hermes TV se strânseră circumvoluţiune lângă circumvoluţiune şi se dedară unei sesiuni de brainstorming în care avură de rezolvat două probleme: prin ce produs să răspundă emisiunii de la Parabola şi cum să se numească? Ştiind ca nimeni altul că moartea se vindea acum ca telemeaua pe vremuri, Horia Mancaş propuse o emisiune în care să se transmită – dacă se putea, în direct, dacă nu, înregistrat la o oră de maximă audienţă – înmormântări ale V.I.P.-urilor din bătătura naţională. Nu pomeniri, nici parastase, nici priveghiuri. Nu, doar slujba de băgare în pământ. Cu bocitoare, cu lacrimi, cu microfonul vârât sub nasul preotului şi cu interviuri în buza gropii, luate altor V.I.P.-uri care fuseseră în relaţii amicale sau tandre cu răposatul. Acestea din urmă nu aveau voie să lipsească.
— Aţi văzut ce-a fost prin ziare când s-a dus Dolănescu? întrebă Mancaş.
— Văzut, confirmă corul subalternilor.
— Dar Dinică? — Văzut.
— Dar Dan Spătaru?
— Văzut.
— Dar Fane Spoitoru?
— Păi şi ăsta-i V.I.P.?
— Pentru unii e. Oricum, vreau să ştiu, mai dă cineva îngropăciuni pe post? În direct sau în reluare? Sau în direct şi în reluare? continuă Mancaş în aceeaşi notă.
— Nţ, nu prea, i se răspunse pe mai multe voci.
— Păi vedeţi? Ăsta-i drumul, pe el mergem. Trebuie să ne luăm publicul înapoi de la Parabola. Cu orice preţ. După ce se stabili, nu întru totul democratic, profilul produsului, se trecu la a doua chestiune: cum să se numească emisiunea? Horia Mancaş aştepta soluţii cu impact, dar în locul lor primi, cel puţin la început, sugestii de nefolosit.
— S-a umflat literatura-n tine, nu? bombăni Mancaş agasat. Vino naibii cu un titlu ca lumea. Şi oricum, ce merită să filmezi în ţigănie sunt nunţile. Uite, vezi, asta ar putea să fie o idee pentru la anu’. Dar acum avem alte urgenţe. Aşa că săriţi cu lucruri valabile.
— Parol, să mă-ngropi, susură caragialesc Corina Măstăcan, de la comunicare. Mancaş trânti un pumn în masă.
— Băi, nu sunteţi sănătoşi?! Ce dracu’, nu v-am chemat să ne jucăm de-a cine e mai deştept! Îmi trebuie un titlu tare, care să bubuie. Aţi uitat cum se cheamă oroarea de la Parabola? Aştept să crăpi. De aşa ceva am nevoie, nu de jocuri de glezne.
— Cimitiriada merge? se auzi un alt glas.
— Nu merge, respinse Mancaş propunerea. Seamănă cu Daciada.
— În ţărână ne întoarcem?
— Prea poetic.
— La loc cu verdeaţă?
— Prea subtil. Riscăm să inducem în eroare. Unii o să creadă că transmitem de prin pieţe.
— Amin? — Prea scurt, prea bisericesc, prea Idi Amin Dada.
— În cele din urnă?
— E bun doar pentru incinerări. Şi oricum, a ieşit o carte cu titlul ăsta. Ne mai trezim naibii cu vreun proces. Hai, mai stoarceţi-vă neuronii.
Soluţia salvatoare veni după vreo douăzeci de minute din partea cui se aşteptau mai puţin. După ce-şi făcu de lucru desenând nişte sâni cu sfârcuri întărite (preocuparea lui predilectă la şedinţe), Cornel Georgevici se uită în stânga şi-n dreapta, îşi drese glasul şi rosti:
— Ţi-am pus cruce.
Se lăsă o linişte respectuoasă. Fiecare dintre cei de faţă simţi că licitaţia pentru titluri ajunsese într-un punct din care nu mai avea cum să urce. Şi în fiecare îmboboci, preţ de o clipă, invidia.“
Așadar, nu uitați: lansarea cărții „Aştept să crăpi (de astăzi, în prime-time)“, are loc pe 19 noiembrie, la ora 15.00, la standul Humanitas de la Târgul de Carte Gaudeamus. Invitați speciali vor fi: Andreea Esca și Dan C Mihăilescu.
Să purifici propria-ți epocă – asta da, este ceva demn de toate strădaniile. Și cred că Radu Paraschivescu o face cu fiecare carte lansată! Ne vedem la Gaudeamus.
- DACĂ LE-AȚI RATAT. NOTIȚELE MELE - septembrie 25, 2024
- M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
“ - Radu Paraschivescu și-a prezentat noua carte (3.11.2016). Citește articolul aici.){kind=link}
Radu Paraschivescu nu lucrează la HotNews, aşa că trebuie concediat din literatura română.
Știind că ai simțul umorului, cred că ai dreptate! 🙂