BUNICUL ÎN SUEDIA (I)

Am decis să fac un miniserial. Am scris ieri noaptea frumos, scurt, expresiv, dar s-a dus, pentru că tocmai se muta site-ul de pe un server pe altul.  E vina mea că n-am scris separat. Acum voi avea altă abordare.  Am zburat, pentru prima oară după aproape 20 de ani. Cu TAROM. Nu prea am termeni de comparaţie, dar ştiu că se poate mai bine. Mai ales la îmbarcare. Controlul acela mi se pare primitiv, iar terminalul arată a hală semipărăsită. Am stat la o coadă lungă, cu mişcare foarte lentă la check-in, deşi am respectat programul cu cele două ore în avans. Apoi am avut timp şi de o cafea cu lapte.

*Ajuns în Suedia, la Stockholm,  pe Arlanda Airport, totul a decurs simplu şi rapid, aeroport imens.  Eram aşteptat de fiul meu Andre (aşa e scris numele lui, cu accent pe e) care-mi pregătise un program de sight-seeing în toată regula. *Am început cu un restaurant la mal de apă semicurgătoare unde aveau produse autohtone decorative, cu gust bun. Nu reţin nume, dar semăna cu ceva de acasă. Nu sunt gurmand, aşa că la partea asta e greu să fiu cuiva de folos. Apa de băut era de la robinet şi foarte bună. În local multe cupluri de bărbaţi, dar şi de femei, de femei singure cu căruţul alături… Fireşte că erau blonde… Era un loc select, aproape de firme din zonă.

Apoi a urmat vizita în oraş unde se circulă calm, fără nervi, fără vorbe. Am văzut locuri unde a stat Andrei în anii precedenţi, am văzut Globe Arena unde se va desfăşura iar finala Eurovision (în 2016) de unde am primit un „Globen” de plus foarte haios pentru fratele mic de acasă (a şi dormit deja cu el!), Palatul Regal şi altele. Am trecut prin multe cartiere şi am înţeles că fiecare ieşire-intrare din oraş e taxată ca la Mamaia lui Mazăre (când era), dar mult mai decent. Nu te oprea nimeni, se trăgeau banii din cont. La ei se ştie clar că banii merg la comunitate. Am trecut pe lângă un Pop House şi Andrei îmi spune că e muzeul ABBA, pe care nici el nu l-a văzut. Era şi un Hotel alăturat. Era clar că-mi doream aşa ceva. Am parcat destul de uşor, deşi părea totul ocupat. Au şi parcări numeroase pentru biciclete (cică astea se mai şi fură!).*

Cum să nu vedem un muzeu ABBA?  Bilete nu tocmai ieftine, dar a meritat. Eram aproape singuri în clădire. Poate câţiva japonezi pe ici-colo. Ţinute de scenă, studio de înregistrări, filmuleţe documentare, extrase din presă, fişa biografică a celor patru cu multe elemente foto inedite, viniluri single şi albume, discuri de aur, şi platină obţinute în numeroase ţări pentru vânzări pe bune. Puteai încerca să mixezi o piesă -două, ca să verifici dacă te descurci la parametri corecţi, puteai cânta cu ABBA (aici Andrei a luat notă maximă cu felicitări!), puteai sta cu ei pe scenă, cu hologramele lor (aici nu ne-am băgat niciunul din pudoare excesivă). Erau nişte cabine cu muzica esenţială pentru istoria pop a Suediei, din 1920 până la zi. Pe decenii. Extrem de interesant şi de util pentru orice ţară. Erau multe de văzut şi auzit. Mi-a fost jenă să fac poze, pentru că am impresia că era undeva un semn că nu e voie. Nu sunt sigur. A fost o experienţă foarte plăcută pentru amândoi. * În Stockholm se construieşte mult şi în ritm destul de alert, din câte am înţeles. * Din Stockholm am pornit spre Orebro, cam al 5-lea oraş ca mărime din Suedia, acolo unde locuiesc ai mei. Pe traseu am văzut case de lux decente, dar şi unele simple . Blocurile înalte nu-s aşa multe. Domină cele de 4 etaje. Şi peste tot verdeaţă. * Voi continua cu alte impresii puţin mai încolo.