COLOANA SONORĂ A CENZURII

0
156
Serial foarte citit in SAPTAMANA- THE BEATLES, LEGENDA SI ADEVAR SEMNAT IMPREUNA CU GABRIELA SEICARU

Aşa se intitula o rubrică pe Digi24. Era vorba despre Tezele din iulie 1971, despre cenzura din România, despre interdicţiile privind părul lung, blugii şi muzica decadentă. Jumătăţi de adevăruri s-au spus, dar pentru cine n-a trăit atunci nu e corect s-o las aşa. Eu am purtat blugi de la 16 ani până-n prezent. În 1971 un profesor de logică de la facultate m-a trimis acasă să mă schimb pentru că nu mă primea în examen. N-am vrut şi am luat 5. Atât! Nicio altă problemă n-am avut la acest capitol. Mă voi referi la muzică. După iulie 1971 a fost un val de restricţii, dar nu peste tot. La Casa Studenţilor veneam cu benzile de la Voice Of America. Propuneam piese din Billboard la zi! Până-n 1974. La Costineşti, la dans se asculta muzică străină aproape non-stop. În toate discotecile apărute apoi, se difuza muzică străină. Erau trupe care cântau româneşti, dar şi ei aveau cover-uri. Am lucrat în discotecile de pe litoral (Neptun, Jupiter, Olimp, Costineşti) şi peste tot am avut muzica românească pe hârtie, iar în program pe cea „decadentă”.

SERBARI 1986 – articol semnat de Lilian Zamfiroiu

În „Săptămâna” am publicat, alături de regretata Gabriela Şeicaru un serial The Beatles, după 1983…La Radio Vacanţa Mamaia, care aparţinea de Radiodifuziunea Română, erau rubrici zilnice, (unele realizate de mine în perioada 1981-1984) cu piese străine, iar programul era prezentat poliglot de celebrii Paul Grigoriu, Doina Caramzulescu, Marian Bistriceanu. Despre libertatea de la Radio Vacanţa Costineşti din perioada 1982-1989 am mai vorbit. Postul aparţinea de B.T.T. , dar veneau vară de vară oameni de la radioul şi televiziunea publică (Florin Helmis, Jana Gheorghiu, Sorin Caracseghi, Gigi Enache, Ionel Stoica, Costin Diaconescu ş.a.) precum şi jurnalişti din presa studenţească (Marina Almăşan, Lilian Zamfiroiu şi alţii). De muzică răspundeam eu şi pot să afirm că n-a existat cenzură la vedere. Ba chiar B.T.T. aducea discuri single din Germania… Oficial nu puteai difuza Phoenix, pentru că au fugit din ţară, dar puteam da Baniciu… Aveam interviuri ÎN DIRECT cu artişti, cu sportivi, cu oameni din presă, cu tineri de pe plajă… La posturile publice erau numai materiale înregistrate…Veţi spune, poate, că la Costineşti veneau doar unii oameni. Da, cam 100.000 pe sezon… Anul 1971 a afectat unii creatori, cenzura a existat în unele locuri. „Sinestezia” lui Liviu Tudan (realizată cu grupul Metronom), câştigătoare la Festivalul ClubA, n-a mai fost lăsată să plece în Polonia şi R.D.G. pentru că erau „Tezele” proaspete. Fapt care l-a determinat pe Liviu să distrugă şi partiturile unei lucrări, unei opere rock excepţionale.  Ştiu că dă bine să ne victimizăm, regimul comunist ne-a făcut mult rău, dar să nu minţim, să nu exagerăm. Au fost abuzuri, dar au fost şi atitudini permisive. O spune unul care are câteva sute de pagini de la C.N.S.AS.

1 COMENTARIU

  1. Aveti perfecta dreptate, domnule Partos. Fiind si eu trecut de o virsta, adica am vreo 45 de ani impliniti, imi amintesc cu placere de concertele memorabile de-a dreptul de la Sala Victoria, din fiecare zi de luni. De doua ori pe luna erau concerte de jazz, iar de ori concerte de muzica rock, prezentate de domnul Stelian Tanase, care acum…ma rog, sa nu mai discutam. Si sa nu uit nici de extraordinarele seri de la Teatrul Bulandra, sala Izvor, serile de „Poezie ale Muzicii Tinere”, magistral organizate si prezentate de regretatul Florian Pittis. Si alte si alte concerte la „Polivalenta” sau chiar sub nasul celor din „C.C.”, la Sala Palatului. Cite trupe de rock am avut. Aici ma refer la: Fundal, Rond, Compact, Celelalte Cuvinte, Asterisc, Ana, Floare Albastra, F.F.N, Experimental Q, Rosu si Negru, Progresiv TM si atitea si atitea. Deh, ce sa faci. Cind niste oameni sint pusi sa strice tot si sa denigreze epoci si vremuri, unele de denigrat fara doar si poate, si asta contra bani, se spune ca acesti oameni sint asistentii si executantii vinzarilor pe 30 de arginti…Pacat. Aici nu pling dupa tineretea mea, va rog sa ma credeti. Pling dupa un timp in care lucrurile pareau mai asezate sau macar ne autosugestionam noi, ca erau asa…Si eu cred ca erau in masura in care nu erai bombardat tot timpul cu diverse nulitati, decit cu una si buna trebuie sa recunoastam asta si nu erau atitea asa-zis „vedete”, care in loc sa stea acasa, tin mortis sa arate lumii ca Guido D’Arezzo, a inventat notele aiurea. Ca asa vroia el…
    Nu va mai plictisesc acum cu balivernele mele. Va doresc succes in continuare si multa sanatate…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here