Cronică de disc: ERLEND KRAUSER – LAST DISCOVERIES ,NNK Records 2017

0
328

Cronică de Mimo Obradov
Cînd am primit un mesaj în care Erlend Krauser (născut la Timișoara), fost component al formațiilor Pro Musica și Phoenix, anunța că a înregistrat și lansat recent un nou album, tocmai citeam fascinat un text despre Vaslav Nijinsky (Ва́цлав Фоми́ч Нижи́нский). În mesajul de la Erli era și un linkul pentru clipul video al piesei cu care-și promovează discul. L-am deschis și am vizionat filmarea cu figura dominantă a protagonistului încolăcită asemenea unui șarpe în jurul instrumentului, degetele-i pălpîind pe filamentul corzilor provocînd revărsări de sunete nebănuite, atît de armonios așezate, izvorîte parcă din vulcanul sufletului, fără a se simți însă nici o interpunere mecanică între sursă și receptor. După o perdea de ceață o dansatoare își unduia trupul în încercarea de a-l transforma în muzică vizuală. Gîndul m-a dus la Nijinsky, artist cu talent înnăscut pentru metamorfozare. Nu intra în rol: devenea altul. Se transforma pe scenă iar salturile lui, piruetele în aer, surprinse de Eugen Druet sînt imortalizate pe fotografiile expuse pe pereții muzeului Metropolitan din New York. Asemenea balerinului suprem, Erlend descrie sonor salturile, zbaterile, piruetele sufletului, transcende. Am și uitat de dansatoarea din clipul video al piesei Hurt ascultînd celelalte compoziții de pe albumul Last Discoveries, cu precădere cele proprii, Triple „O” și Butterfly’s Tale. Discul are și o poveste care începe în anul 2015 cînd, în luna mai, s-a stins din viață James Last. A cîntat cu el 23 de ani, a mers în turnee sold out (încă de la data anunțului vînzării biletelor) încununate cu concerte de gală în prestigioasa Royal Albert Hall din Londra. În paralel, Erlend și-a cultivat propria viziune muzicală într-o carieră solistică. Are șapte albume apreciate de cunoscători și fani dar mai puțin cunoscute publicului larg pentru că nu le-a susținut cu concerte și campanii de promovare în presă. Cu trei ani în urmă Erli a primit un mesaj de la o admiratoare care i-a propus să adune toate cîntecele alese, prelucrate și prezentate în momentele solistice din cadrul concertelor orchestrei conduse de James Last, să le insufle o nouă viață într-un aranjament adaptat actului solistic. Ideea i s-a părut interesantă și așa s-a născut Last Discoveries.
„Producția a fost extrem de intensă, dar a curs ca un rîu…..fără mari probleme, cu o intensitate și bucurie de creație, care le simt de obicei numai cînd lucrez la piesele mele. Analizînd compozițiile cînd trebuie să faci și aranjamentul, mi-am dat seama că aceste cîntece sînt și mai adînci și valoroase decît am crezut eu înainte de a le face „ ale mele“. Cînd ascult acum, cu o anumită distanțare, am un respect mare pentru ce a ieșit… Este o combinație de admirație a unor piese care m-au ales pe mine să le cînt pe chitară și esența dezvoltării stilului de cîntat cu instrumentul ca un vocalist. Mă atinge, mă scutură, mă îmbrățișează.” Alături de cele opt covers din perioada activității cu James Last Orchestra, reduse acum la interpretări solistice, pe disc sînt incluse și patru compoziții proprii. Două beneficiază și de intepretare vocală, element mai rar întîlnit pe albumele lui. „Special Day” a fost, de fapt, o dedicație, piesă compusă pentru cineva drag, fără nicio intenție de a fi inclusă pe un disc oficial. După ce s-a consultat cu cîțiva prieteni muzicieni care au fost impresionați de interpretarea vocală simplă dar atît de directă și sinceră care le-a provocat fiori, a decis s-o includă pe disc. Celălat cîntec „Wherever my place is” este, așa cum recunoaște autorul, „un fel de Zen-Koan. Mi-a venit textul în minte în timp ce mă plimbam pe malul Mării Nordului, pe insula Föhr. L-am cîntat în momentul în care „mi-a fost șoptit” primul vers și l-am imprimat imediat ca „schiță” pe iPhone. Apoi cîntecul (ca, de fapt, toate piesele) și-a impus singur atmosfera meditativă.” Cînd am audiat prima data CD-ul a trebuit să ascult pe repeat, de cîteva ori acest haiku, să simt intensitatea pumnului strîns care, deodată, se deschide și eliberează înțelepciunea adunată în atîtea secole de conștiență, răspunsul la întrebarea pe care adesea ne-o punem: Unde este locul nostru? Muzica albumului Last Discoveries degajă o atmosferă romantică, exprimă fiorul singurătății, strigătul unui suflet care tînjește să atingă și să miște alte suflete. Cîntecele preluate, descărnate, fără cuvinte, reduse la esența purității sentimentului, sînt susținute cu vigoarea și acuratețea interpretării chitaristice prin tehnica tapping (inițiată de Eddie Van Halen) pe care Erlend Krauser o dezvoltă în ultimii zece ani. Albumul a fost foarte bine primit în revistele și site-urile de specialitate (Guitar Player, Guitar World în S.U.A. și Hamburger Abendblatt în Germania). Autorul a cîntat la chitări electrice și acustice, bass, banjo, voce și s-a ocupat de programming. Frank Oberpichler l-a acompaniat la pian și acordeon, iar Stefan Eggert la tobe (Hurt). Portretele de pe coperta frontal și cea din interior îi aparțin fotografului timișorean Dragoslav Nedici și au fost făcute în anul 2017 la Gărâna Wolf Blues Festival, la care Erlend Krauser a susținut un recital solistic memorabil. Discul va fi lansat la Timișoara, sîmbătă 14.04.2018, la ora 18.00, la Viniloteca în prezența muzicianului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here