Cu voia Sfantului RATB… Amin!

0
26

iarna 2014 decembrieArticol de Iulia Radu

Ce bucurie! A nins! Ce surpriza mi-nu-na-ta am avut in aceasta dimineata cand am deschis usa de la intrare  si un aer rece a dat navala-n hol, a adus cu el fulgi mici, cristalizati, care mi-au biciuit obrajii si m-au scos definitiv din ghearele lui Mos Ene. Un strat gros de omat acopera curtea, copacii, acoperisurile, gunoiul de pe strada, antena de satelit a celor de la Orange (acum am inteles de ce n-am mai avut semnal de la ora 23.00). E alb si ninge ca-n povesti. Cine si-ar fi inchipuit asa ceva?! Sa ninga la jumatatea lui noiembrie…. E un miracol! In niciun caz cei de la meteo si autoritatile! Este 4.30 dimineata si imi revine onoarea si bucuria de a pasi pe zapada proaspat depusa. Aproape ca ma tem sa calc pe trotuar (nu ca as stii unde este). Mi se pare nedrept sa fiu eu cea care strica acest tablou perfect de iarna lasand urme imperfecte peste tot (oricum, de preferat ar fi sa nu calcati pe urmele mele pentru ca mai devreme sau mai tarziu tot intr-o balta veti ajunge). Noroc ca nu trebuie sa fac prea multi pasi pana in statia de autobuz. Culmea este ca a venit repede 226. Sa fie astazi ziua mea norocoasa de luni?! Era aproape plin autobuzul, asa ca m-am oprit pe scara, langa usa. Si am mers, si am mers, si am mers cale lunga sa ne-ajunga si am mai fi mers daca ar fi fost dupa noi. Dar n-a fost! La prima statie, soferul ne-a invitat sa coboram pentru ca… s-a stricat masina. Ce neseriosi sunt astia de la RATB! Pai, nu e bine ca s-a gandit Primaria sa le mai taie din fonduri?! Pai, o merita la cat de prost se misca. Lasa, mai bine sa dea la Catedrala. Pai, ce as fi facut eu astazi daca nu s-ar fi rugat oamenii lui Dumnezeu pentru mine sa ajung la timp la serviciu?! Simplu: as fi fost somera. Oricum, Catedrala o sa aiba de toate si… cine stie, poate va avea chiar si o linie proprie de transport, uite asa, sa moara astia de la RATB de ciuda!

Nu sunt stresata, am plecat la 4.30 de acasa si pana la ora 6.00 cand intru in tura am tot timpul sa ajung chiar daca schimb cate un autobuz in fiecare statie. Uite, merg deja de 3 statii cu noul autobuz si nu s-a mai intamplat nicio nenorocire, nu ne-a mai dat soferul jos. E drept ca nu-mi dau seama daca mergem de-a lungul sau de-a latul drumului. Nu bag mana-n foc ca ma aflu intr-un autobuz. Pare mai degraba o sanie care face drifturi pe sosea. Dar nu-i panica man, atata vreme cat aluneca inainte. Totul e sa ajunge la destinatie cumva, nu conteaza cum.

Ma gandeam cu oarecare ingrijorare la angajatii Primariei care asigura curatenia pe strazi (matura frunzele, strang gunoiul)… Ce bine ca n-am vazut niciunul pe strada! Vorba aceea, pe asa o vreme nu dai afara nici un caine. Apoi mi-am dat seama ca nici n-ar fi avut de ce sa iasa. Frunzele si gunoaiele sunt acum la loc sigur sub zapada, unde vor sta, asemeni plantelor, pana la primavara cand natura va reveni la viata. Nici utilaje de dezapezire n-am vazut in lungul drum pana la locul de munca. CSF-NCSF, iarna a venit prea din scurt.

Dar uite ca la ora 6.00 am pasit zambitoare in birou. Am ajuns la timp, nu ca-n alte zile cand ajungeam cu 15-20 de minute mai devreme, dar asta doar din cauza ca circulam cu prapadita aceea de bicicleta. Acum privesc pe geam si ma intreb daca nu cumva s-a oprit timpul in loc. Poate sunt singura care se misca intr-o lume inghetata?! Podul de la intrarea in Bucuresti (din Baneasa) este plin de masini, asezate in sir indian. Nu se misca niciuna de minute bune. Stau acolo, inghetate. Vad cum se depune zapada straturi-straturi pe masinile blocate in trafic.

A venit iarna. Acel anotimp in care tot romanul face antrenament zilnic la patinaj, gimnastica, sarituri peste obstacole, inot. Si ne mai plangem ca autoritatile nu incurajeaza activitatile sportive. Las’ ca-i bine! Trece ea si iarna asta si va veni alta, tot neanuntata, cum altfel?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here