De 1 Mai, „prințișorul” Nicu Ceaușescu juca BASCHET cu PANTOFII, folosind o frapieră pe post de coș! | Istoria picantă a Bucureștilor – Cartierul Primăverii

Articol preluat de pe site-ul Evz.ro
În timpul comunismului, evenimentul central al zilei de 1 mai era, fără doar şi poate, mitingul oamenilor muncii. În popor i se spunea în multe feluri, miting, demonstraţie sau marș, însă conducătorii iubiți preferau termenul de defi lare. În București, marșul se desfășura în Cartierul Primăverii, mai precis în Piața Aviatorilor, actuala Charles de Gaulle. După manifestație, locuitorii zonei se împrăștiau pe la case lor sau ale prietenilor sau luau calea Herăstrăului, la Restaurantul Pescăruș.
Cu aproximativ trei săptămâni înaintea mitingului, începeau pregătirile. Se porneau lucrările la viitoarea tribună, unde urma să urce protipendada comunistă, conducerea superioară de partid și de stat, în frunte cu cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu. Dar și a unor anexe, gen turnulețe… Mai aproape de intrarea în rotondă, pentru televiziune, dar și pentru securiști și alți băgători de seamă, mai departe, la intrarea și la ieșirea din piață, pe Bulevardul Aviatorilor, pentru responsabilii cu defilarea. Concomitent, sub privirile vigilente ale primarului Capitalei din acea vreme, Gheorghe Pană, se derulau repetițiile pentru ceea ce se numea coloana sportivilor, care executau exerciții mai speciale. În plus, se trasau linii pe asfalt pentru carele alegorice.
„În ziua cu pricina, disde- dimineață, adică în jurul orei cinci, oamenii muncii și generic sportivii, pentru că de multe ori era vorba doar despre simpli soldați, se întâlneau în punctele de dinainte fixate. După care, în coloane, se mărșăluia spre zona zero. Participarea la defilare nu era facultativă, chiar dacă în presă totul părea să fie rezultatul unui entuziasm formidabil al populaţiei. În realitate, totul era organizat minuțios pe fiecare instituție. Fiecare primea sarcină ce să facă, erau stabiliţi responsabilii de pancarte, se făceau repetiţii cu sloganele ce urmau să fie strigate”, își amintește Florin Vlad, locuitor din Primăverii. După defilare, participanții, dar și cei din categoria gură cască, se răspândeau care încotro, spre punctele de distracție. În familie, la iarbă verde, la restaurant, la munte sau la mare!
Bătaie pe bunătățile din Dorobanți
„Cu datoria împlinită în suflet, dădeam drumul la petrecere. Primul punct de întâlnire, de unde îmi recuperam și prietena, era în Piața Dorobanți. Ne îndopam pe săturate cu crenvurști subțiri, o raritate în acea vreme. Aceștia se extrăgeau din niște cratițe imense cu apă clocotită, care odihneau pe niște tonete cu fețe de masă albe, proptite pe trotuar. În spate, odihneau în gheață și sticlele de bere… Cu pofta satisfăcută, porneam spre localul din Tolstoi sau spre restaurantul Pescăruș și, mai adesea, spre prietenul Zaza. Avea o curte mare, de vis… Plină de lume și veselie”, continuă Florin Vlad. „Uneori mai ieșeam la iarbă verde, pe la Snagov, unde ne întâlneam adesea cu Nicu Ceaușescu, Serghei, fratele Doncăi, mai bine de zece ani prietena lui Nicu, copiii lui Paul Niculescu-Mizil, Gyuri Fazekaș, băiatul lui Janos Fazekaș, care s-a prăpădit, din păcate, acum ceva timp. Mai jucam un tenis, un baschet…Se știa, aveam două zile libere la dispoziție, ziua de 2 mai fiind decretată ziua tineretului!”, istorisește interlocutorul nostru.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://www.evz.ro/istoria-picanta-a-bucurestilor-cartierul-primaverii-ii-de-1-m.html