Despre promotori, concerte, interviuri. Azi, cazul Zucchero (1.11.2016)

2
38

ZUCCHEROArticol de Iulia Radu
Când ești gripat, tot ce-ți dorești este să stai acasă, în pijama, cu fesul pe cap, cu picioarele în apă caldă cu sare și să bei liniștit veșnicul ceai. Atât. Dar, trebuie să recunoști că n-ai mereu norocul acesta. Săptămâna trecută am fost întrebați de către organizatorii Diesel Events dacă ne-ar interesa un interviu telefonic cu Zucchero. Artistul dorea să își promoveze noul album, Black Cat (lansat în 2016), așa că era disponibil pentru interviuri. Perfect! Andrei Partoș avea deja acest CD, difuzase și câteva piese de pe el, primite foarte bine de publicul nostru. A rămas că organizatorul va discuta cu managementul artistului și că vor stabili o zi pentru interviu. Ieri (luni, 31 octombrie), m-a contactat unul dintre PR-i și m-a întrebat dacă putem face interviul marți (1 noiembrie) în intervalul orar 17.00 – 18.00. Am zis DA, fără ezitare. Apoi, m-am apucat să caut info despre artist, să fac documentare, să gândesc niște întrebări. Azi dimineață, am sunat la radio, am rezervat cabina de înregistrare (deh, nu m-a născut mama într-un studio, așa că a trebuit să obțin acest spațiu pentru înregistrare). Toate bune și frumoase! Pe la ora 13.00, m-a sunat un alt PR, care se ocupă de același eveniment, să mă întrebe dacă putem face interviul cu Zucchero astăzi. Îi spun că stabilisem deja cu celălalt PR. Fata habar n-avea. O întreb la ce oră putem suna. Îmi spune: 17.45. Perfect! Eram în spațiul rezervat la Radio. Am rugat-o să îmi dea numărul de telefon ca să-l putem suna pe Zucchero. A rămas că mi-l trimite când îl va avea. Pe la ora 15.45, văzând că nu am primit încă niciun număr de telefon, îi dau un mesaj PR-ului pentru a-i aminti. Imediat îmi zbârnie telefonul. După tonul vocii era clar că nu poate fi o veste bună. „Trebuie să decalăm puțin. În loc de 17.45, să sunați la ora 18.10”. Îi explic că asta nu e posibil pentru că eu rezervasem cabina doar până la ora 18.00. Fata își întreabă colega dacă putem înainte de ora 18.00. Răspunsul este NU. Dar putem suna la ora 18.00. Oarecum nevoasă, sun la Radio, în speranța că mai găsesc pe cineva la dispecerat. Am noroc! Întreb dacă avem liber și după ora 18.00. mi se spune că da. Perfect. Îi comunic PR-ului, care-mi răspunde ferm: „rămâne stabilit pentru ora 18.00”. Ajung la Andrei Partoș, care deși se luptă cu o viroză rebelă de peste o săptămână, acceptă să iasă din casă pentru acest interviu. Pornim spre Radio și după o escală de o jumătate de oră la farmacie, ajungem la destinație cu mult înainte de ora stabilită. Privesc lung ecranul telefonului. Încă nu am primit numărul de telefon. Îi scriu PR-ului. Răspunsul mă năucește: „au ei numărul tău și te sună la ora 18.00”. O sun înapoi și îi spun că degeaba mă sună pe mine. Înregistrăm într-o cabină. Noi sunăm pe artist pentru a putea face înregistrarea. „Stai că vorbesc cu ei acum”. După câteva minute mă sună dl Mircea Buteanu, manager Diesel Events. Îmi spune că mai sunt și alte interviuri și că ar trebui să facem o conferință ca să poată gestiona timpul alocat pentru fiecare interviu. Sunt uluită. O iau de la capăt cu explicațiile: nu există un număr alocat în această cabină, sunăm prin centrală, avem nevoie de numărul de telefon al artistului pentru a putea suna, nu există posibilitatea unei „conferințe”. Îi spun că îl pot suna la finalul interviului ca să poată continua liniștit cu celelalte. Rămâne stabilit. Îmi dictează numărul de telefon al managerului și mă asigură că îl va informa pe om că sunăm pentru că altfel nu va răspunde unui număr necunoscut. Stau și mă întreb, ce fel de manager este acela care răspunde doar la numerele pe care le are în agendă?!… În fine… Încerc să-l sun eu pe manager de pe telefonul personal, pentru a-l avertiza că din centrală s-ar putea să îi apară număr privat, să știe că suntem noi și să răspundă. Am sunat zadarnic. N-a răspuns nimeni. Când s-a făcut ora 18.00 am sunat de pe telefonul din cabină. Niciun răspuns. În timp ce telefonul suna de zor, l-am contactat pe dl Buteanu, care mi-a spus senin: „Acum am vorbit cu managerul lui Zucchero. Nu se mai face interviul. S-au pierdut prin Zurich și nu mai ajung în timp util la hotel, apoi are concert. O să încerc să reprogramez”. Sunt siderată! Este a doua cea mai penibilă scuză pe care am auzit-o vreodată (prima este cea a Sandrei care a zis, cu o jumătate de oră înainte, că nu mai dă interviuri pentru că a avut o zi proastă la coafor, dar până la urmă tot a dat un pseudo-interviu în aceeași zi).
N-am înțeles de ce Zucchero nu putea să vorbească din mașină… Sau poate pierduse și „drumul” spre butonul verde al telefonului?!? Dacă tot știa că are concert în ziua respectivă, de ce a ținut morțiș să dea și interviuri?! Nu noi am stabilit ora și ziua, toate au venit prin intermediul organizatorului local, Diesel Events. Noi le-am acceptat pe toate, cu amânări cu tot. Să fie clar, nu vorbim despre un post de radio de cartier. Este vorba despre postul public de radio, care fix pe 1 noiembrie împlinea 88 de ani. Este postul de radio cu cea mai mare audiență. Este postul de radio care l-a difuzat cel mai mult pe Zucchero. Este vorba despre o emisiune, „Psihologul Muzical”, care a împlinit 14 ani (tot pe 1 noiembrie!!) și care l-a tot promovat pe Zucchero (inclusiv cu albumul nou)!
Eu am ajuns în punctul în care nu mai pot accepta lipsa de profesionalism a promoterilor români. Pentru că în 90% din cazuri, atunci când obținem un interviu intermediat de un promoter român, sunt șanse să NU se facă până la urmă. De fiecare dată când solicităm un interviu, avem impresia că am cerut cel puțin luna de pe cer. „Nu se poate”, „nu dă interviuri”, „avem parteneriat cu X și nu putem da interviuri și în alte părți”. În condițiile în care în România NU EXISTĂ PRESĂ MUZICALĂ, există doar câteva emisiuni de muzică, tu, ca organizator, refuzi să-ți promovezi evenimentul și în locuri unde EXISTĂ PUBLIC IUBITOR DE MUZICĂ (adică fix acei oameni care cumpără bilete). Apoi, acești organizatori se plâng că nu vând bilete, că anulează concerte pe capete. Dragilor, doar din bannere puse pe diverse site-ului, nu veți reuși să convingeți publicul să vină la sală. Mai este nevoie și de informație. De fiecare dată, Andrei Partoș a oferit publicului interviuri de 15-20-30 de minute (nu de două – trei minute), cu conținut!!! Acestea au fost difuzate în emisiunea „Psihologul muzical” și au fost publicate și pe site-ul nostru.
Noi am făcut interviuri și cu artiști care NU aveau concerte în România. E drept, cu unii am stabilit mai greu, cu alții mai ușor, au fost și cazuri care au refuzat politicos sau pur și simplu nu au răspuns. Dar NICIODATĂ nu ni s-a întâmplat să ajungem la cabină și să aflăm că nu se mai face interviul. De fiecare dată când am stabilit direct cu managementul unui artist internațional o zi și o oră, atunci am făcut interviul! Toți managerii străini au înțeles că este vorba de un interviu pentru RADIO. N-a cerut niciunul să fie făcut prin Skype, de exemplu.
De fiecare dată când am avut astfel de probleme (amânări, anulări de interviuri, chiar în ziua stabilită) s-a întâmplat când acestea au fost intermediate de PROMOTORI ROMÂNI! Nu știu cum de se întâmplă câte un cataclism doar atunci când suntem la mâna organizatorilor români: a uitat artistul, s-a pierdut în oraș, a început să plouă, s-a cutremurat pământul, a venit tornada. s-a crăpat cerul, artistul este cusurgiu, etc. Toate li se întâmplă doar organizatorilor noștri. Cu Bonnie Tyler am cerut interviu unui promoter local, vreo 9 ani. Răspunsul a fost mereu: „nu dă interviuri”. Probabil vă întrebați de ce am stat 9 ani după promoterul respectiv. Pentru că am vrut să respectăm „regulile” jocului: să nu ne băgăm peste ei, să nu le stricăm parteneriatele. Când i-am scris direct managementului artistei, am stabilit ziua și ora rapid. A fost foarte amabil. După ce am stabilit detaliile, l-am contactat în seara dinainte de interviu. Mi-a răspuns în câteva minute. Și-a cerut scuze că a uitat să îi amintească. Existau șanse să nu aibă telefonul deschis. Dar la ora 2.00 noaptea (miezul nopții la ei), mi-a confirmat că a reușit să dea de ea și că totul este ok. Am vorbit direct cu Ian Anderson (Jethro Tull) și știm cu toții că-i un tip dificil. N-a fost nicio problemă!! Ce am stabilit, a rămas stabilit.
Dragi, organizatori români, haideți să ne respectăm reciproc. Dacă tot stabilim ceva, hai să ne ținem de cuvânt. Hai să ne facem fiecare treaba cu profesionalism! De dragul publicului iubitor de muzică!

2 COMENTARII

  1. Foarte de acord cu dumneavoastra……nu ma mira atitudinea domnului Buteanu fiindca intr-o inregistrare telefonica domnul in cauza spune foarte clar ca „ii este scarba de Bucuresti si Bucuresteni”…
    va pot pune la dispozitie inregistrarea:)

    • Înregistrarea e bună oricând, dar felul în care Buteanu l-a pus într-o lumină neplăcută pe Zucchero e greu de acceptat.Nu noi am apelat la el, ci invers….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here