Scriu aceste rânduri după ce s-a spus tot ce se putea spune și ce nu se putea spune despre Beach Please. În primul rând, vreau sa mă declar un susținător înfocat al generatiei Z. Am doi băieți de 17 si 15 ani cae fac parte din ea. In al doilea rând, in anii 90, anii mei de liceu, Costineștiul a fost locul de care mă leagă cele mai frumoase amintiri de la mare. Noi eram prea mici pentru a aprecia libertinajul decadent din Vamă și ,in acelasi timp, uram nomenclatura si ciocoii de modă nouă care populau Neptun-Olimp. Mamaia nici nu exista pentru noi atunci.
Costinești era pentru noi, locul plin de veselie, atmosferă boemă si distracție. Cu celebrul Ring , mai apoi cu discoteca Tineretului și celebra „Sepultură in bătătură”, una dintre primele rockoteci de la mare. De la cartoanele cu hamsii până la serile cu chitara acustică din jurul Obeliscului, sunt toate amintiri de neuitat pentru generația mea. Dar gata cu nostalgiile. Să revenim in prezent.
Puteți citi mai multe aici: https://www.serbanhuidu.ro/festivalul-si-costinestiul/
- Din jurnalul unui ninja (112): Trei ciori și o lecție de strategie: nu forțezi, controlezi contextul și dezechilibrezi! - aprilie 30, 2026
- Impresii după Festivalul de folk Chira Chiralina - aprilie 29, 2026
- Psihologul Muzical (ediția 1227 – 25.04.2026): Tatiana Stepa (in memoriam), Cristi Dumitrașcu (din arhivă), Top de primăvară și noutăți - aprilie 26, 2026
