In Memoriam Michael Jackson – Stadionul Arcul de Triumf – 5 iulie 2009

De ce leşină fetele astea, bunico?, întrebam eu stând turceşte pe covor, cu ochii lipiţi de ecranul televizorului. Le place Michael Jackson, îmi spunea bunica. Păi, şi dacă le place, nu vor să-l vadă? Dacă leşină… pierd concertul, spuneam eu total nedumirită. Este singura secvenţă bine ancorată în memoria mea. Se întâmpla pe 1 octombrie 1992.
Filmuleţul acesta mi s-a plimbat prin creieraş de aseară. Decizia de a merge la Stadionul Arcul de Triumf, am luat-o astăzi, puţin după prânz. Vreau să văd câtă lume vine. Chiar sunt curioasă. Zis şi făcut. La 18.50 eram la intrarea pe stadion. Am trecut de control (fără sticle, umbrele şi… alte obiecte contondente) şi am păşit pe… iarbă. Wow, aproape că uitasem senzaţia!! Imediat mi-am amintit de meciurile de fotbal jucate pe câmpie cu prietenii.
Înăuntru erau câteva sute de persoane, Tolăniţi pe iarbă la… plajă, sau asezaţi pe scaunele de la umbră oamenii discutau cu un aer plictisit (soarele puternic „amorţise” atmosfera).
Unii au tricouri personalizate. Aşa că citesc: MOONWALK TO HEAVEN, FOREVER MICHAEL JACKSON, YOU ROCK MY WORLD… Se discută despre Michael fără patimă, patetism: „A rămas un copil toată viaţa”, „Nu cred deloc că a fost pedofil”, „N-am ştiut să-l apreciem”, „Presa l-a numit The King Of Pop, l-a ovaţionat şi tot ea l-a denigrat, mare păcat!”, se auzea din toate părţile.
MTV-ul a descoperit două piese din repertoriul lui Michael Jackson şi difuzează întruna videoclipurile Bad şi Thriller. Oamenii nu sunt deranjaţi. Dansează, cântă, se simt bine. Încet-încet se strâng mai mulţi spectatori. Pe cele 2 ecrane rulează aceleaşi videoclipuri. Oriunde întorci privirea cineva fredonează piesele sau încearcă să danseze ca el. O domnişoară împarte nişte foi. Merg să văd despre ce e vorba. Un poem dedicat memoriei lui Michael. Profit de ocazie şi îi cer câteva cuvinte şi Sofia Goublis spune cu emoţie: „L-am descoperit de mic copil. Aveam vreo 9 ani când am auzit că un concert de mare anvergură va avea loc aici. Mi-a marcat copilăria, cred că aşa s-a întâmplat cu toată generaţia mea. În afară de faptul că este un artist genial, admir personalitatea lui. Îmi pare foarte rău că a fost târât prin toate tabloidele astea nenorocite”.
Nu pierd vreme şi mai adun câteva opinii din public.
Adela Pârvu: L-am descoperit în 1992 când am început să îi aprofundez muzica, după ce am văzut concertul. Am fost una dintre norocoasele care au putut intra la acel spectacol. Nu există cuvinte să spun ce s-a întâmplat în sufletul meu atunci şi ce revelaţii am avut asupra mesajului pe care îl transmite el în mai toate melodiile. Fie că e o piesă de dragoste sau despre copiii care suferă de foame, despre distrugerea mediului înconjurător… în fiecare melodie găsim un mesaj. Din păcate în 1996 nu am mai putut ajunge la concert… La el admir foarte mult tenacitatea şi faptul că a înfruntat cu demnitate toate acuzaţiile care i s-au adus. Îmi pare rău că într-un final a cedat pentru că din cauza aceasta am ajuns să-l venerăm mai devreme. Îmi plac absolut toate piesele lui, nu pot spune una sau două…
Mihai Vladimir Grigorie: L-am descoperit pe Michael Jackson în urmă cu 12 luni şi 7 zile. Eram în excursie cu familia şi am auzit la radio Billie Jean şi mi-a plăcut foarte mult. De atunci sunt super-fan. Puţini oameni sunt ca el… A făcut atâtea campanii umanitare, apoi dansează super. Îmi pare rău că a murit. Dintre piesele lui îmi plac foarte mult Billie Jean,Blood On The Dance Floor şi Dangerous.
Michael Jackson, un Eminescu al Americii
Delia: Îmi aduc aminte foarte bine cum l-am descoperit. Eram cu bunicii şi au apărut la TV câteva imagini cu el. Am întrebat cine e şi mi-au zis Michael Jackson. Recunosc, imediat am întrebat dacă e femeie. Avea un chip efeminat. Din momentul acela m-am îndrăgostit iremediabil. Muzica lui îmi dă energie, bucurie. La el admir forţa, vitalitatea, energia cu care cântă. Îmi plac foarte mult câtecele lui şi nu pot să exclud sau să evidenţiez doar câteva… Se completează atât de bine una cu alta, ele formează un tot… Îmi place Dirty Diana, Billie Jean, Leave Me Alone, şi Beat It… Recunosc, nu le ştiu pe toate. Chiar dacă par un fan înrăit, n-am fost „obsessed”, mi-a plăcut mereu să-l ascult, nu pot să spun că m-am plictisit vreodată ascultându-l. Acum, de când a plecat, am început să mă uit şi la documentare, la interviuri… Îmi pare rău că n-am făcut-o mai devreme… Aş fi putut să-l înţeleg pe el ca om, mult mai bine. Cred că a fost foarte atacat, extrem de neînţeles şi am rămas cu impresia că între el şi Debbie a fost o relaţie „way ahead of this time”… Ceva special. Gestul pe care l-a făcut ea, acela de a-i dărui 2 copiii, este de neconceput pentru noi ceilalţi. Nu cred sub nicio formă că este un pedofil, nu cred că a minţit, cred că este un… Eminescu al Americii.
Claudia Anghelescu: Michael m-a educat într-un fel. De la el am învăţat să cred în ceea ce fac. Asta îmi plăcea enorm la el: credea în fiecare vers rostit pe scenă, transmitea mii şi mii de emoţii, era credibil! E mare lucru să fii atât de dedicat şi să crezi cu tărie în ceea ce faci. Cred că acesta este unul dintre motivele care l-au făcut un Megastar recunoscut de toată lumea. Îmi plac toate piesele lui. Black Or White, Billie Jean, Bad… Absolut tot!
Matei Coman: Admir la el modul în care se mişcă. Dansează extraordinar. E muzica tinereţii mele. Nu exista petrecere fără Michael Jackson. Piese preferate? Thriller, Dirty Diana…
Lidia Marinescu: Michael reprezintă tot ceea ce eram eu în urmă cu 17-20 de ani. E o parte din mine care (sper!) nu va muri niciodată. La mine acasă l-am mai ascultat, am albume, la radio, e drept, mai puţin şi doar anumite piese. E păcat! Mie îmi plac absolut toate piesele lui. Nu pot spune doar 3… ar fi nedrept faţă de celelalte.
Cornelia Ioan: Eu am fost şi la concertul din 1992 şi la cel din 1996. A fost fabulos… O trăire intensă cum nu mi-a mai fost dat să regăsesc la niciun alt concert… Şi am fost la foarte multe pentru că iubesc muzica în general. Dar nicăieri nu am regăsit acel sentiment unic, puternic, intens. Mi s-a făcut dor de acel feeling, aşa că mi-am cumpărat bilet la Londra… Uite, îl am aici. Cred că îl voi păstra tot restul vieţii. Regret enorm că n-am mai putut să trăiesc încă un concert al Megastarului. Îmi plac toate piesele lui… nici nu ştiu pe care să le spun… Heal The World, Dirty Diana, Thriller…
Amelia Constantin: Michael are un loc special în sufletul meu. Cel mai mult la el admir faptul că şi-a păstrat inocenţa. Toate piesele lui reprezentau un crez al lui. Şi toate aveau un mesaj. Ascult Michael Jackson acasă pentru că am copiii şi pentru că mi-aş dori foarte mult ca măcar o fărâmă din mesajul lui Michael să ajungă la ei. A fost un munte de talent. Păcat că n-am ştiut să-l apreciem aşa cum merita. În ultimii ani l-am auzit rar, prea rar pentru genialitatea lui. Piese? Nici nu ştiu pe care să le enumăr… They Don’t Care About Us, Heal The World, Billie Jean, Stranger In Moscow…
Corina Enache: Am fost în ’92 la concert. Dumnezeule ce amintiri! Ce euforie a fost… N-am să uit niciodată… E greu de redat în cuvinte… A plecat prea devreme. Au avut grijă de asta şacalii din jurul său. Suntem mai săraci fără el. Mie la el îmi plăcea tot. Atunci, în ’92, îmi doream să se întâmple o minune şi să se căsătorească cu mine… Am fost la aeroport, am fost în toate locurile vizitate de el atunci, doar-doar am ocazia să-l văd mai de aproape. Nu-mi explic exact nebunia aceea, dar ştiu că sentimentul era frumos. Mesajele pieselor lui vor dăinui. Important este să le ascultăm cu atenţie. Preferatele mele sunt: Heal The World, They Don’t Care About Us, Billie Jean, Thriller…
În sfârşit, cei de la MTV schimbă placa: Remember The Time şi Beat It. Dar peste puţin timp, revenim la hiturile serii: Bad şi Thriller. Şi uite aşa o ţinem până pe la 20.30 când Rareş Bertzi (unul dintre membrii fan-clubului Michael Jackson) ţine un mic discurs:
„Michael Jackson va rămâne în inimile noastre prin muzica lui, prin dansul lui şi mai ales prin omul care a fost (aplauze furtunoase). Ne-am adunat aici în această seară, pentru a revedea şi a retrăi concertul din 1992 de la Bucureşti, care a avut loc pe 1 octombrie, când Michael Jackson a venit pe Stadionul Naţional (aplauze puternice). Mi-aş îngădui să spunem că această seară pe care o trăim noi acum, aici, este ca o capsulă a timpului pentru că ne vom întoarce pe 1 octombrie când pe Stadionul Naţional s-au strâns aproximativ 70.000 de oameni pentru a trăi fenomenul Michael Jackson. Artistul Michael Jackson a fost genial, a dus muzica, dansul, videoclipurile, şi chiar industria muzicală şi multe altele la un nivel pe care nimeni nu-l mai atinsese până atunci şi chiar nimeni nu ştia că există. Ne-a încântat cu show-urile lui, ne-a încântat cu muzica lui, cu dansul lui şi mai presus de toate cu omul pe care l-am descoperit atunci când i-am ascultat versurile cu mare atenţie. Din păcate, noi românii, l-am cunoscut un pic mai târziu datorită comunismului. Totuşi, atunci când l-am cunoscut am dorit să recuperăm timpul pierdut şi ne-am bucurat pentru lansările videoclipurilor, pentru că aşa cum ştiţi, videoclipurile lui erau lansate la nivel mondial, simultan, dar din păcate, totuşi, istoria Thriller şi Bad se scrisese deja de mult. Totuşi, legătura lui Michael Jackson cu România nu a fost nici scurtă nici neînsemnată pentru că şi la noi a existat acea „michael-mania”, şi la noi au fost oameni care au plâns, au râs şi chiar au leşinat pentru Megastar. Atunci când în 1992, Michael Jackson a venit în România, el ne-a prezentat unei lumi care până în momentul acela ne vedea ca pe o poveste de groază, o lume care probabil nici nu exista, din punctul lor de vedere. Ba mai mult, a ales împreună cu cei de la HBO ca acest concert, pe care noi îl vom urmări în această seară, să fie transmis simultan în toată lumea depăşind toate cotele de audienţă şi deţinând în continuare recordul. Astfel încât Bucureştiul a devenit pentru 2 ore capitala mondială a muzicii (aplauze puternice). Suntem onoraţi să-i mulţumim lui Michael Jackson pentru că a ales ca singurul lui concert lansat în mod oficial pe un DVD să fie cel din Bucureşti. Cred că geniul lui Michael Jackson a fost un cadou pe care Dumnezeu l-a adus şi l-a dăruit acestei planete şi oamenilor. Dar noi, din păcate, nu am ştiut să ne bucurăm de el. L-am înjurat, l-am denigrat, l-am izolat, ne-am bătut joc de el. Sigur, majoritatea celor de aici, probabil că se exclud, pentru că noi l-am iubit. Dar trebuie să privim adevărul în ansamblu. Astfel încât Dumnezeu, normal, şi-a luat cadoul înapoi, acolo unde îi este locul pentru că noi nu îl meritam (aplauze puternice). Am să închei prin a vă spune că eu unul sunt sigur că Michael Jackson se uită la noi şi este fericit pentru că vede cât de mult l-am iubit şi pentru că vede atâţia oameni strânşi aici pentru el. Haideţi să-i mai scandăm o dată numele: Michael! Michael!
Lumea scandează şi aplaudă. În sfârşit începe! Pe gazon era aglomeraţie mare. Abia dacă mai puteai circula. La acest eveniment au asistat aproximativ 3.000 de persoane. Sunt cu toţii în picioare şi nu scapă nicio clipă din priviri ecranele. I Just Can’t Stop Loving You – brichetele, lumânările, telefoanele sunt ţinute la vedere. Se cântă şi se dansează. Unii erau nemulţumiţi că nu a început concertul cu… începutul. După ce sare DVD-ul de vreo 2 ori, lumea începe să huiduie. Rareş revine pe scenă şi îşi cere scuze în numele organizatorilor. Spune că au încurcat DVD-urile… Abia de acum înainte vom urmări show-ul de la început până la sfârşit! Este 21.30.
Michael Jackson ţâşneşte din podea şi ne priveşte fără să se clintească. Publicul explodează! [Paranteză necesară. De câte ori spun public, spectatori, mă refer la oamenii prezenţi la Stadionul Arcul de Triumf, NU la cei care au fost în 1992! Închid paranteza]. Când mută privirea şi îşi scoate ochelarii de soare, oamenii ţipă şi aplaudă sănătos. Primele mişcări ale Megastarului transformă spectatorii! Toată lumea sare, se mişcă şi cântă. Fiecare efect pirotehnic din spectacol este trăit la maximum. S-au aprins lumânări, s-au adus flori, s-au scris poezii. Mă trezesc aplaudând. Mă ustură palmele rău de tot. În jur, oamenii ţipă aşa cum le dictează Michael. Ba chiar se filmează cu telefoanele mobile. Încep să mă întreb dacă nu cumva am trecut printr-o poartă a timpului şi ne aflăm de fapt pe Stadionul Naţional, între cei 70.000 de spectatori.
Un foc de artificii ne întrerupe visarea pentru o clipă. Vine dinspre Romexpo. „E pentru Michael”, spune cineva în timp ce îşi îndreaptă privirea din nou către ecranul uriaş. „Ce coincidenţă! E ca un omagiu pentru el!”, spune altcineva. În tot acest timp, Michael interpretează Bad. Se dansează în draci. Se cântă din toţi plămânii. Cu ochii lipiţi de ecran, oamenii îşi lasă corpul să se mişte în voie. Am uitat de mult de artificii. Megastarul sfidează gravitaţia. Un curajos din public încearcă să-l imite. În secunda doi muşcă bine de tot din iarbă! „Ce faci mă, te-ai apucat de păscut?”, îl ironizează prietenii. „Oare cum era fixat de scenă de s-a putut apleca atât?”, se miră băiatul în timp ce îşi scutură hainele. A rămas cu dilema pentru că nimeni nu a ştiut (sau n-a vrut!) să-i răspundă.
O doamnă îşi ţinea faţa în palme în timp ce lacrimile îi şiroiau pe obraji şi degete: „Nu pot să cred că eu am fost acolo! Nici acum. Mă trec fiori când văd imaginile astea”!
Absolut halucinant. Aţi ascultat vreodată Thriller vegheaţi de o lună plină, mare şi roşiatică? Ar trebui să încercaţi. Sentimentul este… hipnotizant, te trec mii şi mii de fiori şi dintr-o dată devii mai atent la… ochii şi înfăţişarea celor din jur.
Am plecat acasă cu un sentiment minunat. N-aş ştii să vi-l explic prea bine. O amestecătură de linişte, melancolie, seninătate, energie, încredere în sine şi în faptul că totul va fi bine… M-a uimit numărul mare de oameni şi modul în care au reacţionat la acest „concert”. Să vină atâţia spectatori, să (re)trăiască un concert de acum 17 ani cu atâta dăruire şi sinceritate, este un lucru fantastic. Am închis bine de tot acest sentiment în sufleţelul meu. E unic!

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
• ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
• SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025