Interviu realizat de Andrei Partoş
Traducere: Iulia Radu

Interviul a fost înregistrat pe 14 iulie. Mai jos aveţi traducerea, precum și înregistrarea audio. 

Andrei Partoș: Vă salut domnule Peter Hammill!
Peter Hammill: Salut!
Andrei Partoș: Ne bucurăm să vă auzim!
Peter Hammill: Și eu mă bucur să vă aud!
Andrei Partoș: Este adevărat că și pedvs vă cheamă Andrei?
Peter Hammill: Da, da, da. Este al treilea nume al meu.
Andrei Partoș: Deci ne cheamă la fel.
Peter Hammill: Da, avem cel puțin un lucru în comun. (râde)
Andrei Partoș: Este prima dvs vizită în România, nu-i așa?
Peter Hammill: Așa este.
Andrei Partoș: Știți că oamenii cunosc muzica dvs?
Peter Hammill: Știu într-o mică măsură. Este minunat că pot veni pentru prima dată în România. Abia aștept! Știu că am un public acolo pe care abia aștept să îl întâlnesc.

Andrei Partoș: În revista Mojo Magazine există un articol despre Van Der Graaf Generator unde sunteți descris în felul următor: „De nebătut. De nesuportat. Nicio altă trupă nu îi separa pe bărbați de băieți la fel de empatic cum o făcea Van Der Graaf Generator”. La ce credeți că se referă autorul articolului?
Peter Hammill: (râde) Cred că se referea la faptul că noi nu am făcut niciodată compromisuri.Atât în ceea ce privește formația Van Der Graaf cât și în ceea ce privește cariera mea solo, la baza muzicii noastre a stat întotdeauna convingerea fermă că ceea ce facem noi muzical ne reprezintă în acel moment, nu am ținut cont de influențe externe niciodată. Nu am făcut compromisuri iar publicul a avut mereu așteptări speciale de la noi. Cred că la asta se referă autorul articolului.
Andrei Partoș: Dar este adevărat că nu v-a interesat niciodată muzica comercială?
Peter Hammill: Nu… deși în mod evident am fost interesați și de acest aspect pentru că trebuia să supraviețuim, să ne câștigăm existența. Din acest punct de vedere ne doream să avem un public fidel, dar nu am făcut niciodată un scop din a fi comerciali. Asta cu siguranță nu!
Andrei Partoș: Ați susținut câteva turnee prin Italia la începutul anilor ’70, cu albumul „Pawn Hearts” care a ajuns pe locul 1 în topuri acolo. Și ați avut și unele probleme acolo…
Peter Hammill: (râde) Da, așa este. Am avut probleme.
Andrei Partoș: Vreau să vă întreb ce s-a întâmplat? V-ați primit instrumentele înapoi?
Peter Hammill: Nu , nu le-am primit niciodată înapoi! A fost o nebunie totală acolo… Ne-a fost furat autocarul cu tot cu instrumente… Era acolo setul de tobe, basul, chitara… bine că nu au fost și clapele acolo… Eu am susținut mai multe concerte în Italia de-a lungul timpului și am înțeles că în anii ’70 situația era foarte complicată în Italia.
Andrei Partoș: Dar este adevărat că turneul vostru era promovat de comuniști și sabotat de fasciști?
Peter Hammill: Da, a fost exact ceva de genul acesta. Îmi amintesc că am susținut un concert foarte complicat… pe la mijlocul turneului se întâmpla. Acel show era sponsorizat de Organizația muncitorească… erau mai mulți factori care nu doreau ca acel concert să aibă loc. Aripa de stânga nu vroiau pentru că se temea că vor izbucni incidente stradale, iar aripa de dreapta nu vroia pentru că, evident pentru cei de dreapta muzica rock nu e pe placul lor… N-aș putea să spun exact cine a fost responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat atunci pentru că înainte de concertul de la Roma am mai avut probleme și în alte orașe unde oamenii au luat cu asalt sala unde urma să cântăm. Dar să știți că nu doar în Italia am avut probleme… Au mai fost situații similare și în Franța și în Germania dar asta doar pentru că eram în anii ’70 și era o lume diferită.
Andrei Partoș: Știu pentru că sunt de aceeași vârstă cu dvs și îmi amintesc. De altfel și noi am trăit sub comunism..
Peter Hammill: Atunci sigur știi despre ce vorbesc.
Andrei Partoș: Spuneți-mi, vă rog, cum priviți perioada Woodstock pentru că la vremea respectivă aveați 21 de ani?
Peter Hammill: Așa este, dar eu am avut întotdeauna o perspectivă europeană asupra festivalului Woodstock, nu una americană. Am susținut turnee în America și în Canada atât solo cât și cu Van Der Graaf, dar nu au fost atât de dese. Am mulți colegi de breaslă care au făcut turnee în State ani întregi, ei privesc lucrurile dintr-o perspectivă americană. Și asta se întâmplă, probabil, și pentru că lucrurile sunt foarte organizate acolo și lor le este mai ușor să se plieze pe stilul american. Dar eu am avut mereu o perspectivă europeană. Sigur că înțeleg perspectiva americană asupra festivalului Woodstock, dar aceasta este complet diferită față de cea europeană.
Andrei Partoș: Deci nu ai purtat flori în păr… (râde)
Peter Hammill: (râde) Am avut unele floricele în păr dar… (râde) dar noi aveam mereu o parte mai întunecată în cântece…

Peter Hammill: „Peter Gabriel îmi este un prieten bun”

Andrei Partoș: Ai prieteni în rândul colegilor de breaslă, fie de azi, fie de ieri?
Peter Hammill: În mod evident am rămas prieten cu foștii mei colegi din Van Der Graaf și am și câțiva prieteni muzicieni, dar nu sunt foarte mulți. Chiar din anii ’70, aproape intenționat, am evitat să trăiesc doar în lumea muzicienilor pentru că mi-am dat seama că în calitate de compozitor, trebuie să mă poziționez în afara zidului, în caz contrar viața mea s-ar rezuma doar la turnee și la camere de hotel și nu aș fi avut o perspectivă bună în calitate de compozitor. Dar poziționându-mă în afara cercului am beneficat de o perspectivă mai bună. Așa că am doar câțiva prieteni, cunoștiințe…
Andrei Partoș: Nu cer nume pentru că probabil este dificil să îi numiți…
Peter Hammill: Uite, o să vă spun unul care îmi este prieten de foarte mulți ani, Peter Gabriel. Ne vedem o dată sau de două ori pe an, dar partea interesantă este că atunci când ne întâlnim nu discutăm niciodată despre muzică. Vorbim despre orice altceva, dar nu despre muzică.
Andrei Partoș: Vorbiți despre știință…
Peter Hammill: Da, despre știință, despre societate, uneori despre sport… lucruri normale pentru oameni de o anumită vârstă…
Andrei Partoș: Știu că vă place sportul. Care este preferatul dvs?
Peter Hammill: Pe timpul iernii este rugby, iar vara îmi place cricket.
Andrei Partoș: Deci nu vă place fotbalul…
Peter Hammill: Nu mai sunt un fan al acestui sport, deși a fost o vreme când eram pasionat, în sensul că îmi plăcea să joc din când în când. Din punctul meu de vedere se învârt prea mulți bani în fotbal.
Andrei Partoș: Și în același timp este și prea multă pasiune.
Peter Hammill: Da, așa este.
Andrei Partoș:Ați spus la un moment dat că sunteți obsedat de sine şi de muncă? Mai sunteți și acum?
Peter Hammill: Cred că asta este natura personalității mele. Dacă sunt interesat de ceva, acel ceva poate deveni o obsesie, mai ales dacă este vorba de munca mea, și în special când este vorba de înregistrări. Atunci voi fi absolut absorbit de munca mea. Cred că dacă nu aș fi fost așa, nu aș fi reușit să am această carieră. Cred că pentru un artist este sănătos să aibă un anumit nivel de obsesie pentru a reuși să meargă înainte într-o carieră muzicală.

„Când eşti tânăr vezi lucrurile doar în alb și negru”

Andrei Partoș: Este important ca un frontman să aibă o atitudine democratică față de colegii de trupă?
Peter Hammill: Hmmm… Probabil, atunci când ești tânăr nu este prea important. Pentru că atunci când ești tânăr lucrurile stau puțin diferit. În mod evident faci parte dintr-o gașcă, dintr-un grup care are propria dinamică. De asemenea, atunci când ești tânăr sunt implicate și foarte multe orgolii într-o relație. Din partea tuturor, nu doar a frontman-ului. Fiecare are orgoliul lui.
Andrei Partoș: Dar ați fost un lider de trupă în același timp…
Peter Hammill: Într-un fel, da. Dar în același timp eram și o trupă cu o abordare democratică. Făceam un lucru doar dacă toată lumea era de acord. Dar trebuie să spun că după ce am avut aceste experiențe ciudate de reunire a trupei în anii ’60 și faptul că am rămas un trio după plecarea lui Jackson, deși trupa a avut întodeauna un spirit democratic, noi, după toate aceste evenimente am devenit mai atenți la nevoile celorlalți. Așa că după un timp nu a mai fost o bătălie a orgoliilor. Așa că pentru a da un răspuns întrebării tale, este important pentru toată lumea, nu doar pentru frontman, să își ducă la limită creativitatea și să își lărgească orizonturile pentru că doar așa pot merge înainte trupele. Dar este adevărat că atunci când înaintezi în vârstă privești lucrurile cu mai mult calm, poate chiar mai relaxat, decât atunci când ești tânăr și vezi lucrurile doar în alb și negru.
Andrei Partoș: Sunt de acord cu dvs. Spuneți-mi, vă rog, a fost important faptul că ați înregistrat albumele în studioul dvs de acasă? Și cum decideți ce piesă va ajunge pe un album Van Der Graaf și ce piesă va intra pe un album solo?
Peter Hammill: În trecut nu aveam atât de mult material strâns pentru a putea alege ce este Van Der Graaf și ce rămâne pentru un album solo.

Andrei Partoș: Sunt proiecte diferite.
Peter Hammill: Așa este. Sunt proiecte diferite. La început era clar că voi compune în principal pentru Van Der Graaf, acesta era principalul noastru scop: să lansăm albume ale trupei. Când am făcut primul meu album solo, am folosit piese compuse înainte de înființarea trupei, eram foarte tânăr atunci când le-am scris. Apoi a fost o perioadă când Van Der Graaf s-a desființat așa că am decis că tot ce compun va ajunge pe albumele mele solo. Iar apoi știam dinante la ce proiect mă înham și scriam exclusiv pentru proiectul respectiv. Un alt aspect important este faptul că dacă scriam pentru Van Der Graaf, deși le compuneam eu și aveam o responsabilitate mare pentru versuri, trebuia, cel puțin din punctul meu de vedere, dar cred că și colegii mei gândeau la fel, să scriu despre lucruri care prezentau interes pentru noi toți, deoarece piesele ne reprezentau pe toți 5 sau pe toți 4 sau pe toți 3. Știu că privite din afară lucrurile par că s-au peterecut la întâmplare, dar din interior nu este deloc așa. Nu a existat niciodată un conflict dacă o piesă intră pe un album solo sau pe unul Van Der Graaf.

Peter Hammill: „Credeam că sunt nemuritor, dar am aflat că nu-i aşa atunci când am suferit un atac de cord”

Andrei Partoș: Cât de mult v-a schimbat viața evenimentul din 2003? S-a schimbat cumva imaginea de sine?
Peter Hammill: Păi, pentru un timp s-a schimbat pentru că… (râde)… te referi la atacul de cord, nu-i așa?
Andrei Partoș: Da, dar nu am spus-o.
Peter Hammill: Oh, ok. Deci, să reiau ideea… Până în momentul în care nu treci prin așa ceva, ai impresia că ești nemuritor. Dar atunci când te confrunți cu o astfel de situație realizezi că de fapt ești muritor. Așa că imediat după ce te recuperezi cât de cât ești pur și simplu fericit că ești în viață. Cel puțin așa a fost pentru mine: m-am bucurat foarte mult că trăiesc. Dar natura umană intervine din nou și în scurt timp te crezi din nou nemuritor. (râde) Dar acum știu că nu sunt nemuritor și mai știu și că am o anumită vârstă. Oricum, a fost unul dintre evenimentele majore din viața mea, face parte din istoria mea și nici dacă aș putea nu aș schimba această experiență pentru că am avut multe de învățat din aceasta.
Andrei Partoș: Este o experiență importantă, dar nu aveați nevoie de ea…
Peter Hammill: Nu aveam nevoie la vremea respectivă, dar trăind-o și având în vedere că au trecut de atunci mai mult de 10 ani și că nu am mai avut probleme cardiace de atunci, e drept că mă duc la control anual, pot spune că am avut noroc. Dacă e să ai un atac de cord, cel mai bine e să-l faci ca mine (râde).
Andrei Partoș: Cine va fi alături de tine pe scenă la Sibiu? Sau vei fi singur?
Peter Hammill: Voi fi doar eu și cântecele.
Andrei Partoș: Știți de acum ce veți cânta?
Peter Hammill: (râde) Nu, nu știu deloc. Pentru că sunt foarte multe piese lansate de-a lungul anilor. Având în vedere că vin pentru prima dată în România, probabil voi include în repertoriu mai multe piese vechi decât cânt de obicei. Bănuiesc că oamenii le știu în principal pe cele vechi. În acest moment eu pot cânta 80 – 90 de piese diferite. De obicei mă decid asupra setlistului cu aproximativ o oră înaintea show-ului. În următoarele săptămâni voi lua unele decizii, dar nu va fi nimic definitiv până în ziua concertului. Oricum, voi amesteca piesele vechi cu cele mai noi. Fiind vorba despre un concert solo, trebuie să rețineți că voi prezenta, într-un fel, scheletul pieselor, mă refer în special la cele vechi care au o orchestrație bogată și îți trebuie o imaginație bună pentru a „îmbrăca” piesa în sound-ul original. Dar acest gen de concert îl susțin de ani buni și în mod evident va fi un concert diferit față de unul în care există baterie și orchestrații elaborate. Sper că spectatorii se vor simți bine și că se vor bucura de această versiune inedită a pieselor.
Andrei Partoș: Sunt sigur că așa va fi. Am ascultat pe youtube câteva dintre piesele dvs mai noi și sunt extrem de bune. De exemplu, Handicap & Equality… Vă mai place piesa și astăzi?
Peter Hammill: Da, este o piesă bună. Dar sunt și altele mai bune. (râde)

„Fiicele mele sunt soliste cu o tehnică decentă”

Andrei Partoș: Sunt sigur că sunt multe altele bune. Vreau să vă întreb dacă le-ați ajutat pe fetele dvs să cânte sau au făcut-o din proprie inițiativă?
Peter Hammill: Au făcut-o singure. În primul rând toate trei și-au dorit să studieze pianul. Ele știu și note. Eu nu, eu compun după ureche. Așadar, și-au dorit să studieze pianul, fără ca eu să le influențez decizia. Apoi, toate au cântat în corul școlii, așa că și-au dorit să aibă și o pregătire vocală. Deși nu fac muzică, adică nu-și câștigă existența din muzică, au o persecpectivă diferită față de mine asupra muzicii. Dar sunt fericit că le place să cânte și o fac cu plăcere.
Andrei Partoș: Dar ele apar, în backing pe unele dintre piesele dvs.
Peter Hammill: Da, așa este. Sunt soliste cu o tehnică decentă. Nu le-am mai folosit vocea de mult pe discurile mele, de fapt cea mică nu a cântat niciodată pe o înregistrare de-a mea. Dar… sunt anumite note pe care nu le mai pot atinge și dacă am nevoie de acele note, atunci le chem pe ficele mele în ajutor. (râde).
Andrei Partoș: Dar ele nu locuiesc cu dvs acum…
Peter Hammill: Nu, nu mai locuiesc cu mine. Dar ne vedem cu multă bucurie destul de des. Așa cum se întâmplă de multe ori în viață, sunt lucruri importante și unul dintre acestea este familia. Din fericire, ele se înțeleg bine și între ele, deși în ziua de azi frații nu mai sunt atât de uniți. Dar faptul că noi ne înțelegem foarte bine, că avem o familie unită, cred că este un aspect foarte important.

„Eu am fost lângă familia mea mai mult decât au fost alți muzicieni”

Andrei Partoș: Deci sunteți un om de familie mândru.
Peter Hammill: Da, sunt!
Andrei Partoș: Asta nu se întâmplă prea des în lumea rock-ului…
Peter Hammill: Ai dreptate, nu e o situație întâlnită des. Dar mă întorc puțin la o întrebare anterioară, cea legată de prieteniile din lumea muzicii. Este adevărat că am fost plecat de acasă în turnee și am lipsit un timp, dar nu au fost niciodată turnee foarte lungi, unele care să se întindă pe o perioadă de câțiva ani, așa cum se întâmplă de obicei în lumea rock-ului. Adică pleci de acasă și când te întorci copilul tău este deja adult. Totuși, eu am fost lângă familia mea mai mult decât au fost alți muzicieni.
Andrei Partoș: Ce anume i-ați recomanda unei persoane care dorește să îl descopere pe Peter Hammill, cel de azi? Ce ar trebui să asculte până când ajungeți în România?
Peter Hammill: Hmmm…. În urmă cu puțin timp am lansat un album pe care sunt piese doar cu pian, sau doar cu chitară și în mod evident cu voce. Acesta album le-ar putea oferi o perspectivă asupra show-ului meu solo. Concertul de la Sibiu va fi în genul acelui album.
Andrei Partoș: Așa vom face! Și ne bucurăm foarte mult că veți veni în România!
Peter Hammill: Și eu mă bucur mult!
Andrei Partoș: Vă mulțumim foarte mult!
Peter Hammill: Vă mulțumesc și eu! Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu voi! La revedere!
Andrei Partoș: La revedere!

AUDIO:

Interviu realizat de Andrei Partoş
Traducere: Iulia Radu
Alte articole pe aceiaşi temă:

Peter Hammill: eroul subapreciat al rock-ului progresiv

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
• GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
• MULTUMIRI PRIETENILOR NOȘTRI! - septembrie 1, 2024