INTERVIU Julieta Szönyi, actriţă: „Cum ar fi dacă ne-am întâlni cu Bambi la o altă vârstă?“

0
418

FOTO: Eduard Enea, Adevărul
FOTO: Eduard Enea, Adevărul

Articol preluat din Adevărul
NOSTALGIE Julieta Szönyi, interpreta Adnanei din „Toate pânzele sus“, a fost invitată săptămâna trecută la Adevărul Live, unde a vorbit despre culisele filmării serialului TV, dar şi despre cele ale colaborării sale cu legendarul regizor Iulian Mihu.
„Adevărul“: Doamnă Julieta Szönyi, sunteţi o personalitate foarte discretă…
Julieta Szönyi: În general, a trebuit să lupt foarte mult cu mine ca să accept prezenţa oamenilor în jurul meu, cu toată meseria pe care o am. Eu zic că am reuşit, dar nu sunt o persoană căreia să-i placă să socializeze, să iasă în public.
Rolul Adnana v-a adus multă recunoaştere. Este plăcut sau neplăcut ca un rol să te definească?
Problema este că un rol face ca în mintea spectatorilor să rămână o imagine, care nu corespunde întotdeauna cu persoana ta. În acei ani, după ce am făcut filmul, nu mă deranja aşa mult când oamenii mă recunoşteau pe stradă, pentru că încă mai eram aproape de imagine. Nu vreau să dezamăgesc, vreau ca generaţii şi generaţii ce au văzut filmul să rămână cu o imagine frumoasă. Cum ar fi dacă ne-am întâlni cu Bambi la o altă vârstă? Personajul acesta (n.r. – Adnana) l-am iubit foarte mult, avea ceva din structura mea, din zona aceea de dorinţă şi aventură, şi nu m-a deranjat deloc să fiu asociată cu personajul, pentru că era aproape, foarte aproape.
Proveniţi dintr-o familie de artişti, cum v-aţi hotărât să deveniţi artistă?
Am ştiut de mică faptul că asta vreau să fac. Când eram foarte mică voiam să fiu balerină, dar pentru că nu m-au lăsat am pierdut startul. Apoi am ştiut că vreau să mă fac actriţă. Nu a fost uşor, pentru că nu am intrat din primul foc, abia de la a treia încercare, ca în poveste. Pentru mine se sfârşise lumea în momentul în care am intrat, numai asta conta. Şi când mergeam la filmări în studenţie mă gândeam să nu pierd ceva la clasă.
Părinţii ce spuneau?
Mama m-a întrebat aşa discret dacă nu vreau să dau la stenografie, m-a înscris, am dat şi admiterea. Nu am scris nimic pe foile acelea şi i-am spus: „Uite, nu am intrat, trebuie să dau în continuare la teatru“.
 
În ce fel au contat, dacă au contat, calităţile fizice ? Pentru că toată lumea era de acord că aveaţi o privire care ar fi mutat şi munţii din loc.
Conta, dar nu întotdeauna în sensul bun. M-a avantajat de multe ori, deşi am avut o mie şi una de complexe, dar şi dezavantajat, pentru că aş fi vrut să joc şi altfel de roluri, pe care în facultate le jucasem. Acolo eram toţi la fel, nu avea nicio importanţă. Dar asta a fost.
 
S-a spus la un moment dat că aţi fost interzisă, ce s-a întâmplat?
Ce s-a întâmplat nu ştiu cu exactitate, doar am sesizat că nu mai sunt chemată la probe, ceea ce era ciudat. Bine, bine, dacă aş fi chemată şi nu m-ar vrea regizorul ok, dar să nu fiu deloc chemată mi se părea puţin straniu. Atunci aveam în fiecare luni, la Uniunea Cineaştilor, proiecţia a două filme care nu intrau pe piaţă. Acolo m-am întâlnit cu regizorul Manole Marcus, care mi-a spus că vrea să mă ia într-un rol principal, într-un film de epocă de două serii. Am fost la probe de costum, am semnat contractul. Şi într-o zi din acelea de luni, când am venit la Uniunea Cineaştilor, cineva mi-a spus: „Dar ştii că eşti pe lista neagră“. Manole Marcus nu era acolo şi i-am dat telefon şi l-am întrebat: „Domnul Marcus, e adevărat că există…“, nu mi-am terminat fraza şi a spus: „Da, e adevărat. Nu eşti doar tu în situaţia asta, şi o să mă duc în audienţă“. Am mers şi eu cu el. Am mers la Casa Scânteii, am trecut pe lângă portar foarte sigură de mine, am bătut la uşă, am intrat în birou şi acolo erau două secretare şi un tip. Am spus că există o listă neagră şi sunt pe ea şi nu înţeleg de ce. Mi s-a spus: „Vai, cum să existe aşa ceva“, mi-a spus şi o frază din acestea, ca pentru cretine: „Vai, dar eu am interzis urâtele din cinematografie“, care m-a jignit cu adevărat. „Nu, nu, probabil că nu vă mai vrea regizorul în distribuţie“. I-am spus că asta ţine la alte situaţii, nu e cazul aici. S-a dat drumul filmului, dar s-a tăiat bugetul la jumătate, şi atunci Marcus a renunţat să-l mai facă.
Găsiți articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/cultura/arte/interviu-julieta-szonyi-actrita-cum-ne-am-intalnicu-bambi-alta-varsta-video-1_578f49365ab6550cb808e379/index.html

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here