Interviu realizat de Andrei Partoș
Articol și traducere de Iulia Radu
Deși au venit de nenumărate ori în România, nu am reușit niciodată să ajung la ei pentru un interviu. „Sunt ocupați”, „Ajung chiar în ziua concertului și nu e timp”, „Pleacă imediat după concert”, „Managementul lor a decis să nu dea interviuri”, „Avem exclusivități cu X sau Y” – acestea erau răspunsurile promoterilor locali de care m-am lovit de fiecare dată. N-am renunțat evident. Prin 2011, am făcut rost de adresa de mail a managerului formației. I-am scris la vremea respectivă pentru că vroiam să obțin măcar un mesaj de Crăciun pentru ascultătorii noștri. Omul mi-a răspuns prompt și a zis că încearcă să mă ajute. Din păcate, atunci nu s-a legat nimic, trupa era în turneu și nu s-a putut înregistra mesajul. Mă cam obișnuisem cu ideea că nu se va întâmpla…
Dar nu m-am dat bătută. Pe 1 octombrie i-am scris din nou lui Peter Amend. L-am întrebat dacă se poate face un interviu pentru a promova concertul din 14 decembrie de la Romexpo. Mi-a răspuns după o săptămână destul de sec: „Se poate face interviu dar nu înainte de sfârșitul lui noiembrie. Oricum trebuie să iei legătura cu promoterul local”. I-am mulțumit lui Peter pentru răspuns și am așteptat încrezătoare. Pe 26 noiembrie i-am scris Dianei Georgescu (Project Events) și am rugat-o să mă ajute. A fost drăguță și i-a scris și ea lui Peter spunându-i că ar fi o promovare bună pentru concert. A doua zi am primit un mail de la Anne (Sony Music Entertainment Germany). Mi-a spus că putem face interviul pe 29 noiembrie, încă nu știa sigur dacă va vorbi cu noi Klaus sau Matthias. Joi lucrurile erau cât se poate de clare: vom vorbi cu Matthias Jabs! Am stabilit ora (14.30, vineri, 29 noiembrie). Recunosc, mi s-au înmuiat picioarele… așadar va răspunde la telefon simpaticul Matthias. Cel după care sunt înnebunite toate fetele. La conferințele de presă, Matthias vorbește cu măsură… e drept că uneori e și primul care părăsește sala de conferință fără să spună nimic, fără să facă fotografii sau să dea autografe. Alteori își ia un aer melancolic și mâzgălește o foaie părând mai degrabă absent. Ba mai mult decât atât, s-a întâmplat și să nu vină la una dintre conferințe. I-am spus cu mare bucurie lui Andrei cu cine urma să facă interviul!
Vineri m-am întâlnit cu Andrei la Radio. Aveam numărul de telefon în dinți! Abia așteptam să-i ascult povestind pe Andrei și pe Matthias! Anne mi-a dat numărul unui hotel din Germania. Trebuia să sun acolo și să cer cu un anume domn Steve Valentine. La ora 14.30, am format numărul și l-am auzit pe Andrei vorbind cu recepționera. Andrei a cerut să vorbească cu domnul în cauză. Spre surprinderea noastră doamna susținea că nu a auzit în viața ei de el… Andrei îi spune că sunăm pentru un interviu cu Scorpions. Brusc, doamna dă semne că știe despre cine este vorba. Îl roagă pe Andrei să aștepte. După aproximativ un minut revine și spune că nu răspunde nimeni în camera respectivă. Intru în panică. Pun mâna pe telefon și îi trimit un mesaj lui Anne. Răspunsul vine îndată: în 10 minute.
La 14.45 am sunat din nou. Recepționera ne-a făcut legătura și… l-am auzit pe Matthias salutându-l pe Andrei! În cele 20 de minute care au urmat am descoperit un tip inteligent, cu simțul umorului și cu o mare poftă de povestit vrute și nevrute.
Interviul a fost difuzat în ediția 583 din 30 noiembrie 2013. Mai jos aveți traducerea.
Matthias Jabs: Salut! Sunt Matthias!
Andrei Partoș: Salut! Sunt Andrei de la Radio România!
Matthias Jabs: Ce mai faci?
Andrei Partoș: Mă bucur să te aud pentru că ne-am cunoscut în urmă cu 20 de ani, atunci când ai venit pentru prima dată în România.
Matthias Jabs: Wow! Așa este. În 1993 am cântat pentru prima dată pe stadion în România.
Andrei Partoș: Da, exact! În septembrie 1993. Atunci Scorpions a fost pe prima pagină a primului număr al revistei mele de pop rock. Așa că putem spune că ne cunoaștem deja.
Matthias Jabs: Minunat!
Andrei Partoș: Vreau să-ți spun că doamnele sunt foarte fericite că vorbesc cu tine pentru că ești foarte iubit. Ești un „domn al doamnelor”.
Matthias Jabs: Oh, da! Slavă Domnului!
Andrei Partoș: Știi acest lucru…
Matthias Jabs: Da, știu. L-am tot experiemntat de-a lungul anilor.
Andrei Partoș: Și… e greu?
Matthias Jabs: Este minunat!
Andrei Partoș: Înțeleg. Poate un rocker să fie și un familist?
Matthias Jabs: Absolut!
Andrei Partoș: Cum reușești acest lucru?
Matthias Jabs: E un sentiment plăcut să știi că doamnele te iubesc, dar familia este baza, este fundația vieții tale. Este greu să îți părăsești soția și copilul atunci când ești în turneu. Cel mai greu a fost în anii 80 pentru că atunci stăteam în turneu și câte 9 luni în America. Eram departe de Europa și Germania foarte mult timp, iar familia nu putea merge mereu cu noi în turneu. Acelea au fost zile grele, acum este mult mai ușor pentru că nu mai susținem turnee atât de lungi, câtăm câteva concerte ici-colo, iar între show-uri mergem acasă. Așa că este mai simplu. Dar familia este cea mai importantă parte pentru fiecare persoană pe care o cunosc, pentru fiecare artist…
Andrei Partoș: Da, este adevărat, dar știi cum se spune: rockerii nu iubesc pe nimeni, iubesc pe toată lumea.
Matthias Jabs: Da… (râde). Dar nu toți rockerii sunt la fel. Sigur că unii sunt așa. În special în anii 80, pe coasta de vest a Americii se întâmpla asta. Erau vremuri nebune, dar acum lucrurile s-au mai potolit. A rămas sentimentul acela plăcut pentru că știi că ești admirat, când primești e-mailuri, când oamenii vin la magazinul meu și acolo ne întâlnim. Dar, la nivel personal, nu înseamnă că fac și alte lucruri cu aceste persoane.
Andrei Partoș: Știu, știu, sunt sigur că nu faci asta.
Matthias Jabs: Sunt un om fidel.
Andrei Partoș: N-am nicio îndoială. Apropo, La mulți ani! Știu că a fost ziua ta în octombrie.
Matthias Jabs: Mulțumesc mult!
Andrei Partoș: Ai amintit de magazinul tău. Este un business bun să vinzi chitare bune tinerilor? Sunt interesați tinerii?
Matthias Jabs: Pentru mine este mai mult un hobby. Banii mei vin de la Scorpions. Îmi plac chitarele și mă bucur că mă pot apropia astfel de tinerii muzicieni…. (tușește) Îmi cer scuze… am ceva pe gât… Magazinul meu este un fel de forum pentru Scorpions…. (tușește din nou) Îmi cer scuze, trebuie să beau puțină apă…
Andrei Partoș: Te rog, mergi și bea apă!
Matthias Jabs: Scuze pentru asta! Acum mă simt mult mai bine. Așa, vă spuneam că este un fel de forum pentru Scorpions. Acolo ne întâlnim cu toții. Este un fel de Facebook, un site personal. Le spun, de exemplu, că în perioada 2 – 6 decembrie voi fi acolo și vin foarte mulți oameni în Munchen. Și vin diverse orașe îndepărtate. Invităm și celebrități, am mereu câte o trupă care cântă la aniversări. Este un magazin mic, dar avem o scenă și cânt mereu câte o piesă cu trupa. Mereu vin în jur de 150-200 de persoane.
Andrei Partoș: Wow! E minunat! Nu este un spațiu atât de mic…
Matthias Jabs: Da… Mulțumesc lui Dumnezeu că nu este vremea prea rea, iar oamenii pot sta și afară. Avem și o cafenea în apropiere. Nu au cum să încapă toți, dar vreau să vă spun că au fost oameni și din 20 de țări diferite. Așa că îmi place să fac acest lucru pentru că este un mod plăcut de a întâlni fanii. Suntem conștienți că fără fani nu am fi nimic. Am fi o trupă bună care cântă la sala de repetiții, dar dacă nimeni nu ne cumpără albumele sau nu cumpără bilete la concerte nu am putea face ce facem acum. Așa că întâlnirile de la magazin sunt un mod plăcut de a saluta fanii, de a-i cunoaște personal. În backstage ar fi imposibil pentru că plecăm repede după concerte, așa că fanii nu ar avea prea multe șanse să ne cunoască. Dar magazinul este un punct plăcut de întâlnire.
Andrei Partoș: Îți amintești momentul în care ai dat probă să intri în Scorpions în urmă cu 35 de ani? Cum a fost?
Matthias Jabs: Da, îmi amintesc! N-am știut că este o probă. Rudolf m-a sunat și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să fac susțin un jam-session cu ei. Sigur că îl știam pe predecesorul meu, Uli John Roth, din copilărie. Am crescut în același cartier și am mers la școală cu fratele lui mai mic. Așa că mai cântasem împreună și ne știam oricum. Știam de la el că a plecat de la Scorpions pentru că el vroia o carieră solo. M-am gândit, evident, că ei își caută un nou chitarist, dar nu a fost o audiție în adevăratul sens al cuvântului. Am cântat câteva piese împreună, iar după o săptămână m-au sunat și m-au rugat să merg la studio, în Koln, și astăzi sunt în Koln și mă năpădesc amintirile. Am înregistrat ceva pentru că vroiau să vadă și cum mă descurc într-un studio de înregistrări, iar după câteva zile m-au sunat și mi-au spus că m-au ales să fac parte din trupă. Apoi am aflat că în Londra au testat, în 3 zile, vreo 140 de muzicieni, unii faimoși printre care se numără Paul Chapman (n.r. UFO, Lone Star) și Pete Townshend, care a fost de asemenea invitat în studio, și chitaristul de la Pretty Things…
Andrei Partoș: Pete Townhend a fost acolo?
Matthias Jabs: Da, a fost în finală, dacă pot spune asta… dar nu a avut nicio șansă (râde). Mulțumesc lui Dumnezeu că am aflat după aceea că a fost o probă, pentru că dacă aș fi știut dinainte, aș fi avut emoții mari. Dar așa nu am avut emoții și totul a mers bine.
Andrei Partoș: Felicitări! Ai reușit! Care sunt chitariștii tăi preferați astăzi?
Matthias Jabs: La capitolul acesta sunt de modă veche. Îmi place în continuare Jimi Hendrix. Dar el a murit cu mult timp în urmă, așa că avem doar materiale vechi. Îmi place, mi-a plăcut întotdeauna, stilul lui Jeff Beck, el este unul dintre preferații mei. Deși, mărturisesc că nu sunt genul care are idoli în ceea ce privește chitara. Sunt ocupat cu… mine. Nu am mentalitatea tipică fanilor, pur și simplu nu mi se potrivește. Dar admir chitariștii precum Jeff Beck, Clapton de la începutul carierei lui, Johnny Winter și alți bluesmeni. Nu pot reduce tot la un singur gen. Îmi place și George Benson, îmi plac chitariștii de jazz, de clasic… sunt mulți chitariști buni în această lume, iar rockul este doar un stil… trebuie să fii mai deschis. Mi-a plăcut și genul flamingo, country, mi-a plăcut să cânt acustic…
Andrei Partoș: Deci cânți de toate.
Matthias Jabs: Da, cânt de toate și acest lucru mă ajută. Mai ales în compoziții. Dacă ai mereu aceleași riffuri, piese și sunt scrise toate din cheia A sau din E, așa cum era în trecut, și ai nevoie de idei pentru piese ca să faci, de exemplu, un solo care vine de nicăieri, este bine să ai inspirație din mai multe stiluri. E ca și când ai avea ceva în dulap. Îl deschizi, vezi informația, o extragi și știi ce ai de făcut mai departe. Dacă ești limitat și cânți doar rock n roll atunci s-ar putea să ai o problemă.
Andrei Partoș: sunt sigur că știi că piesa Wind Of Change a devenit un fel de imn în țările din Est, și bineînțeles și în România. O cântați mereu în țările din Est sau o cântați și în Germania cu același succes?
Matthias Jabs: O iubesc. Este o piesă despre speranță care a venit în momentul potrivit. Inspirația ne-a venit atunci când am cântat pentru prima dată în Uniunea Sovietică, în 1988-1989, în Piața din Moscova. Atunci a scris Klaus piesa. Când ne-am întors și am intrat în studio, deci piesa nu era încă lansată, Zidul Berlinului a picat și întreaga Europă de Est s-a schimbat în bine, zic eu. Iar piesa a devenit mai mare decât ne-am fi așteptat, a căpătat o însemnătate mai mare. Când am făcut-o în studio era doar una dintre piesele pe care le aveam noi. Casei de producție nu-i plăcea faptul că fluieram la început, ei vroiau să scoatem acea parte. Noi am refuzat, iar mai târziu, americanul și-a cerut scuze pentru că a văzut că a devenit un hit atât de mare. În 1989, atunci când au ascultat-o prima dată, producătorii vroiau doar rock n roll, fără niciun fluierat.
Andrei Partoș: Fără asta nu se poate.
Matthias Jabs: Exact. Piesa a avut un impact mare în toată lumea, dar cel mai mult în Europa de Est, în Rusia, dar și în Coreea de Sud, unde am fost invitați în urmă cu ceva timp. Cred că era o întâlnire G8, negociau cu Coreea de Nord, și noi am cântat piesa pe Stadiounul Olimpic în fața a 15.000 de oameni, și sperau ca piesa să provoace aceleași schimbări și pentru ei. Dar nu s-a întâmplat.
Andrei Partoș: În 1990 ai fost invitat de Roger Waters în show-ul The Wall. Cum a fost acolo?
Matthias Jabs: A fost fantastic. Zidul abia picase, în Berlin încă mai erau bucăți din el. Iar show-ul avea loc pe „pământul nimănui”, era un fel de anti-spațiu între Berlinul de Est și cel de Vest. Înainte aveai nevoie de pașaport pentru a trece din Est în Vest, chiar dacă erai cetățean german, și dintr-o dată puteai trece doar cu un ecuson de backstage. A fost un show fantastic. Am venit cu o limuzină până în spatele scenei care era condusă de o femeie și auzeam numărătoarea în căști: mai aveți 25 de secunde, 20 de secunde… iar mașina nu pornea!!! Până la urmă a plecat și am ajuns la timp, dar se poate vedea și în video cât de grăbiți eram. A fost un show incredibil, iar Roger Waters ne-a devenit un bun prieten. Ne-am întâlnit cu el anul trecut la Philadelphia, noi urma să mergem în America de Sud, dacă-mi amintesc bine. El avea noul show The Wall…
Andrei Partoș: Da, a fost şi aici, în România.
Matthias Jabs: Aha, deci l-aţi văzut. Este un show minunat. Am rămas prieteni şi astăzi. A fost un eveniment extraordinar, nici măcar organizatorii nu se aşteptau să vină atât de multă lume. Ei s-au gândit la vreo 200.000 de oameni, dar au fost peste 500.000 de spectatori. Nu era suficient loc pentru atâţia oameni, iar radioul transmitea în direct şi au fost distribuite radiouri de buzunar spectatorilor, ca oamenii să îşi poată pune căştile şi să asculte transmisiunea în timp ce urmăreau show-ul.
Andrei Partoș: Care este maşina ta preferată?
Matthias Jabs: Îmi plac maşinile şi îmi plac brandurile germane. Îmi place Porsche şi Mercedes.
Andrei Partoș: Şi ai una, două sau trei?
Matthias Jabs: Am un Porsche şi două maşini Mercedes.
Andrei Partoș: Care este actorul tău preferat?
Matthias Jabs: Stai să mă gândesc puţin… Jack Nickolson.
Andrei Partoș: Fiului tău îi place muzica?
Matthias Jabs: Fiului meu îi place muzica, dar în prezent este Doctor în Economie.
Andrei Partoș: Wow! Felicitări!
Matthias Jabs: Anul acesta şi-a dat doctoratul. Este un chitarist talentat, dar este foarte dificil astăzi… şi nu cred că îl ajută prea mult nici faptul că tatăl lui este un chitarist celebru. Ba, pot sspune chiar că i-ar îngreuna misiunea. Mă bucur că face altceva. Nici eu nu am făcut ce făcea tata, cred că e bine ca fiecare generaţie să îşi găsească drumul propriu.
Andrei Partoș: Am o întrebare dificilă, nu ştiu dacă e bine să o adresez, dar o voi face până la urmă: câte turnee de adio poate avea o trupă?
Matthias Jabs: Nu ştiu. Acesta este primul pentru noi. Dar dacă ne uităm la Phil Collins, la Kiss sau la Tina Turner, cred că o trupă poate fi într-un turneu de adio până la finalul carierei. (râde) Ştii noi am fost serioşi cu turneul de adio… Noi am vrut să ieşim din rutină: turneu, studio, albume noi, promovarea materialului nou, turneu mondial. Şi după 3 ani o luăm de la capăt. Timp de 35 de ani am tot făcut asta. Am simţit nevoia să ieşim din capcana asta. Ne simţeam ca un hamster care aleargă într-o roată. Aşa că am decis să încetinim lucrurile. Nu ştiam că MTV-ul ne aşteaptă la colţ… Ultimul concert din turneul de adio l-am avut în preajma Crăciunului, pe 17 decembrie. Iar MTV-ul ne-a întrebat în ianuarie dacă vrem să facem MTV Unplugged. În februarie m-am dus la Stockholm pentru a face aranjamentele. M-am dus de trei ori şi am făcut 8 piese de fiecare dată, iar acum avem un nou proiect. Astăzi se lansează acest DVD: MTV Unplugged Live In Athens. Deci trebuie să promovăm acest material şi plecăm din nou în turneu. Aşa că deşi încercam să ieşim din rutină, iată-ne din nou în ea. Dar ne place! Ne place să facem muzică şi să fim pe scenă. Eu, oricum, sunt prea tânăr ca să mă opresc.
Andrei Partoș: Ştii de câte ori ai fost în România?
Matthias Jabs: Hmmm… nu. Stai să număr repede. Prima dată a fost atunci când ai spus tu mai devreme. Am mai cântat la Sibiu, am cântat în aer liber şi eram cam frig, în Cluj, iar în Bucureşti am cântat de cel puţin 3 ori.
Andrei Partoș: Deci vă simţiţi ca acasă.
Matthias Jabs: Da, aproape ca acasă. Cred că am cântat în România de 6 ori.
Andrei Partoș: Aşa este. Vă aşteptăm peste două săptămâni din nou în România
Matthias Jabs: Da, aşa este! Pe 14 decembrie! Am prieteni aici în Germania, care sunt români, şi de fiecare dată când avem concert în România vin cu noi.
Andrei Partoș: Vin cu voi?
Matthias Jabs: Da. Călătoresc separat, dar am primit un sms astăzi în care eram întrebat dacă data este confirmată şi le-am spus că da, îşi pot cumpăra bilet.
Andrei Partoș: Ştii cumva dacă veți cânta şi White Dove? N-aţi cântat-o data trecută…
Matthias Jabs: Aşa este. Dar am cântat-o cu solistul şi chitaristul de la Omega, dar… nu ştiu… să o mai cântăm o dată?…
Andrei Partoș: Da!
Matthias Jabs: Bine, dacă spui tu (râde). O să vorbesc cu prietenii mei.
Andrei Partoș: Mulţumim şi vă aşteptăm la Bucureşti. Toată lumea vă iubeşte aşa că nu vă opriţi!
Matthias Jabs: Ok! Mulţumesc! La revedere!
Andrei Partoș: La revedere!
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
- Remember Julieta Szönyi. Articol de Gàlfi Akos - aprilie 18, 2025
- Dan Turturică nu ne vrea la #Eurovision și jignește creatorii pop rock din România - aprilie 17, 2025
