IRIS LA SALA POLIVALENTĂ – 8.10.2009

Cronică de Iulia Radu

Flash-back. Anul 2006. După un concert Iris merg în culise pentru a vorbi cu Cristi Minculescu. Urma un concert mare la Sala Palatului. Îl întreb dacă am nevoie de acreditare şi dacă da, cu cine trebuie să vorbesc. Cu o nonşalanţă greu de descris în cuvinte, Cristi îmi spune: „Acreditare? Fii serioasă, dar ce e concert Bon Jovi?? Intri cu legitimaţia de presă!”
8 octombrie 2009. Mi-am amintit de această replică în momentul în care Camelia Banţa m-a întrebat dacă merg la concert. Nu aveam acreditare în schimb, ea avea o invitaţie. Pe care nu scria dacă este de o persoană sau două. „Intri cu legitimaţia”, spune Camelia. A insistat să merg şi nu-mi pare rău! Între noi fie vorba, la intrare am aflat că aveam acces în sală în baza legitimaţiei doar dacă eram de la „Adevărul”, altfel nu. Anyway, invitaţia era dublă!
În hol primeai gratis cartele Orange. În stânga şi în dreapta se formaseră cozi interminabile la sucuri, bere, energizante şi ronţăieli. Existau şi standuri de unde puteai cumpăra obiecte promoţionale inscripţionate cu numele „Iris”, albume şi Integrala Iris (300 de lei).
Din cauza faptului că la intrare am fost obligată să arunc sticla de apă, a trebuit să stau la coadă pentru a cumpăra alta. Aşa că… aproape am ratat începutul concertului.
În sală erau aproximativ 7.000 de oameni. La 19.50, pe cele 3 ecrane uriaşe au început să curgă imagini din concertele Iris, în timp ce în boxe auzeam fragmente din hiturile formaţiei.
Cristi a fost primit de spectatori ca un rege, a fost ovaţionat timp de două ore fără încetare. Orice cuvânt, orice gest al lui Minculescu stârnea reacţii puternice în sală.
Seria momentelor solo a fost deschisă de Relu Marin (clape). Au urmat: Doru Borobeică (bas), Valter Popa (chitară) şi Nelu Dumitrescu (tobe). Au fost ajutaţi cu palmele de public şi la final li s-a scandat numele.
În sală, dacă nu cântau, aplaudau sau săreau, oamenii se jucau de-a avionul, cu braţele întinse şi ochii închişi planau imaginar pe ritmurile pieselor. Unii au venit cu recuzita de acasă: fulare, bannere, steaguri ale României au fost fluturate în voioşie deasupra capului.
Înainte să cânte piesa „Vino pentru totdeauna”, Cristi întreabă dacă mai ştim versurile. Evident că răspunsul este „da”! „Cântaţi tare pentru soţia mea, pentru Rodi! Da?”. Recunosc că te ia cu fiori când auzi atâţia oameni cântând…
Unul dintre cele mai emoţionante momente s-a produs în timpul piesei „Vis pierdut”, dedicată memoriei celor care s-au stins din viaţă. Sala a reacţionat cu ropote de aplauze la imagini cu Michael Jackson, Gil Dobrică, Laura Stoica, Teo Peter, Liviu Tudan. Adrian Pintea, Florian Pittiş, John Lennon, Kurt Cobain, Anda Călugăreanu, Freddie Mercury… Din nefericire nu i-am recunoscut pe toţi. Poate dacă ar fi scris pe ecran numele, anul naşterii şi al decesului, ar fi fost mai bine.
Piesa „Ultima toamnă” a fost cântată acustic, apoi sala a explodat pur şi simplu pe ritmul pieselor „Casino”, „Somn bizar” şi „Pe ape”.
La 21.50, Cristi, extrem de emoţionat, mulţumeşte tuturor celor care au plătit bilet pentru a-i vedea. O face în numele lui, al soţiei Rodi şi al trupei. Nu are cuvinte de mulţumire pentru suportul moral şi pentru rugăciuni. Îşi ia „la revedere” de la noi. Dar formaţia este chemată la bis.
Când revine pe scenă, Minculescu ne dă o veste bună. Pe 14 şi pe 21 decembrie aveam întâlnire cu Iris la Teatrul Naţional. Cântă „Floare de Iris”. Se aprind din nou brichetele şi telefoanele mobile. Toată lumea este în picioare şi aplaudă. „Să nu lăsaţi pe nimeni să vă supere! Să fiţi iubiţi! Vă mulţumesc pentru sprijin şi pentru rugăciuni!”, spune el în încheierea piesei.
Ultima piesă din concert este „Strada ta”. Tunurile de confetti entuziasmează publicul. Piesa se termină şi auzim refrenul We are the champions. Trupa salută publicul. Artificii, confetti şi aplauze cât cuprinde. Se scandează „Iris! Iris!” şi se tropăie. Abia când s-au aprins luminile în sală am înţeles că s-a încheiat.
Am cules câteva opinii de la spectatori.
Alina (26 de ani, Bucureşti): E magistral Cristi! Parcă e un general.Sub comanda lui aş merge oriunde!
Mihaela (18 ani, Ploieşti): Am venit special pentru concert. Dumnezeule de când vroiam să îi văd. Ce mă bucur că este bine Minculescu! A fost un show extraordinar!
Rodica (29 de ani, Bucureşti): Mi-am luat bilet din prima zi în care s-au pus în vânzare. Iris e trupa mea de suflet. Din cauza lui Minculescu ţin cu Universitatea Craiova şi m-am îndrăgostit de un oltean! Să-i dea Dumnezeu sănătate lui Cristi pentru că avem nevoie de el!
Andrei (31 de ani, Bucureşti): Minculescu este esenţa rock-ului românescu. Este cel mai frumos spectacol la care am asistat. E fără cuvinte!
Cosmin (40 de ani, Bucureşti): Ascult Iris de când mă ştiu. Mă bucur sincer că Minculescu este bine. A fost ceva magic în seara asta. Atâta încărcătură emoţională n-am mai simţit de mult!
Roxana (31 de ani, Bucureşti): Numai eu ştiu cât m-am rugat să se facă bine Minculescu. Concertul din seara asta a fost ca o binecuvântare. N-am ratat nicio întâlnire cu trupa mea preferată şi mărturisesc cu mâna pe inimă că niciuna nu seamănă cu asta! Atâtea emoţii n-am mai simţit de mult! Mulţumesc Iris pentru o seară minunată!
Irina (8 ani, Bucureşti – venise la concert cu mama şi cu tata. Paradoxal ea era cea mai agitată: şi-a scuturat pletele cu atâta energie că se înroşise toată, a cântat absolut toate piesele): Îmi place Iris pentru că asta ascultă mama şi tata. Şi mi-a plăcut şi mie după ce am ascultat mai mult. Eu când mă fac mare vreau să fiu Cristi Minculescu! E cel mai bun!
Manuela (25 de ani, Bucureşti): Am venit în seara asta ca şi când ar fi primul meu concert Iris. M-am lăsat purtată de muzică prin toate locurile dragi. Acesta a fost cel mai frumos concert Iris văzut de mine vreodată! Respect pentru Cristi şi colegii lui!
Robert (7 ani, Bucureşti): Am venit cu mami. Ştiu toate piesele pentru că avem albumele acasă şi mama le ascultă mereu, chiar dacă lui tati nu îi place prea mult. El doar ne-a adus aici şi vine să ne ia acasă. Dar mie îmi place mult Iris.
Magda (29 de ani, Bucureşti): Cum să nu iubeşti Iris-ul când ne-a dat atâtea piese superbe? Mă bucur să-l văd pe Minculescu în formă! Să fie sănătos şi să ne întâlnim la cât mai multe concerte!
Lidia (24 de ani, Bucureşti): Am primit cadou de ziua mea acest bilet. Sunt în al 9-lea cer! M-a impresionat că i-a dedicat soţiei piesa „Vino pentru totdeauna”. Cristi e un om minunat! Îi doresc sănătate multă!
Alexandra (8 ani, Bucureşti): Cristi Minculescu este cel mai bun. E idolul lui mami şi ea m-a învăţat să cânt ca el. Şi mie îmi place!
Arleen (25 de ani, Bucureşti): A fost o seară minunată! Cristi arată foarte bine şi parcă a fost mai plin de viaţă ca oricând! Îi doresc sănătate şi abia aştept să-l revăd la un nou concert. Iris rules!!
Eugen (30 de ani, Cluj): Am venit special pentru acest concert. M-au invitat prietenii din Bucureşti. A fost o seară minunată! Mă bucur că au avut şi un moment dedicat celor dispăruţi dintre noi. Absolut emoţionant!
Miruna (35 de ani, Bucureşti): Cristi a fost în formă şi mă bucur pentru asta. Aş fi venit în seara asta şi dacă ar fi anunţat că stă pe un scaun 2 ore şi tace! Am fi cântat noi în locul lui, numai să-l vedem că e bine! Îi doresc sănătate şi aştept un nou concert Iris.
Silviu (7 ani, Bucureşti): Ce frumos a fost! Nu tati? Am stat în cârca lui tati şi am văzut toate luminile, flăcările, artificiile şi ecranele. Şi am cântat cu tati! Şi mai mergem când mai e concert!
Angel (40 de ani, tatăl lui Silviu): L-am luat cu mine pentru că îi place. Cu muzica asta creşte în casă şi ştie versuri. El s-a simţit bine. A văzut tot, a cântat, a aplaudat. Eu am primit coate în cap.Dar îl mai duce tata şi la alte concerte!