Kings Of Leon vs jurnaliștii români (19.06)

iunie 19, 2017

Articol de Iulia Radu
Îmi place să citesc cronici de concert. Întotdeauna mi-a plăcut! Fie că sunt din presa românească sau internațională (Franța, Italia, SUA, UK, Spania). Am suferit când cronicile de concert au dispărut pentru o vreme de la noi. În lipsa lor, am început să citesc pe Facebook opiniile diverșilor spectatori (persoane publice sau iluștri anonimi). Cronica de concert îmi dă șansa să aflu cum au văzut/simțit/trăit alții un concert, scutindu-mă de un eventual dialog neplăcut. Citind opiniile altora se nasc idei noi, întrebări, revelații. O cronică bine scrisă poate modifica modul în care publicul percepe un artist/o trupă. În plus, cei care nu au fost la un concert, au șansa să afle ce au ratat. Îmi plac și cronicile de atmosferă și cele de opinie. Dar ce te faci când cronica pe care o citești nu-i nici cal nici măgar, nici de atmosferă, nici de opinie?! E o simplă înșiruire de cuvinte pompoase. Doar așa ca să fie.
În ultima vreme, jurnaliștii români au început timid să publice cronici de concert. Deocamdată, doar după evenimente mari (unde se așteaptă public numeros). Din păcate, sunt scrise prost și adesea au scopul de a se pune bine cu organizatorul astfel încât să își asigure intrarea și la concertele viitoare. Cititorul nu contează în această „ecuație”. Ce dacă nu află nimic despre concert sau despre artist/trupă din rândurile înșirate de jurnalist?! Șeful să fie mulțumit că s-a umplut o pagină de ziar sau s-a creat o pagină online și să vină acreditarea la următorul eveniment. Restul, nu contează. În mod evident, concertul Kings Of Leon a fost considerat unul important. Așa că au apărut și cronicile. Prima pe care am citit-o a fost cea din Adevărul (ediția tipărită). Articolul este semnat de Alexandra Constanda. Cum sunt un om altruist, ne putem amuza împreună la început de săptămână.
Iată ce scrie în Adevărul:

Aproximativ 35.000 de spectatori au fost pe Arena Naţională la primul show al trupei americane Kings of Leon în România. Cei care s-au aşteaptat să vadă pe scenă nişte superstaruri rock au fost cu siguranţă dezamăgiţi. În spatele instrumentelor se află nişte oameni modeşti, dar nişte muzicieni extrem de talentaţi, nişte tipi taciturni, dar nişte artişti care reuşesc să-ţi transmită o mulţime de stări exclusiv prin muzică.

Am dubii cu privire la numărul de spectatori. N-am văzut nicio imagine de ansamblu, așa că nu mă pronunț. Mă amuză siguranța de care dă dovadă jurnalista când afirmă că oamenii au fost dezamăgiți că n-au văzut niște superstaruri rock pe scenă. O fi făcut vreun sondaj înainte pentru a afla ce așteaptă oamenii să vadă?! Cum a ajuns la concluzia că sunt niște tipi „taciturni”?! Ar fi fost ușor ciudat să fie toți guralivi pe scenă. Înțeleg, totuși, că cel puțin unul dintre ei (solistul), nu era chiar taciturn de tot.
Idolii din Nashville au rămas fideli rădăcinilor, chiar dacă au depăşit bariera muzicii country şi acum susţin concerte pe imensele stadioane ale lumii.

Sugerați cumva că muzica country nu umple „imense stadioane”? În SUA le umple!
Cortina s-a ridicat şi a dezvăluit publicului nişte băieţi chipeşi, dar cu o atitudine care contrastează puternic cu cea a marilor staruri rock, chiar dacă în esenţă asta sunt, fapt ce l-au dovedit cu prisosinţă pe Arena Naţională prin felul în care şi-au cântat, fără excepţie, muzica: din suflet.

Deci… deși nu au atitudine de mari staruri rock, totuși sunt. Au și dovedit-o. Cum???? Ce au făcut mai exact??? Ah, da! Aflăm la final de frază. Nu și-au pedepsit nicio piesă. Le-au cântat pe toate din suflet.
Cu jocuri de lumini discrete, dar completate de proiecţii spectaculoase, cei patru cântăreţi, departe de a fi expansivi, dar cu o capacitate impresionantă de a-şi cânta piesele exact aşa cum fanii le-au auzit de atâtea ori în căşti (ceea ce e mare lucru în ziua de azi), nu au avut nevoie de prea multe pentru a face spectacol şi pentru a mulţumi publicul, cel puţin pe cel care chiar apreciază muzica.

Eu mă bucur să aflu că trupa Kings Of Leon este perfect capabilă să-și cânte propriile compoziții muzicale. Chiar aveam o strângere de inimă când le-am auzit în căști, mi-era teamă că nu vor fi în stare să le cânte și în afara studioului de înregistrare. Nu înțeleg de ce e așa un lucru mare în ziua de azi să asculți muzică în căști… E criză de căști la magazine?! Concluzia paragrafului: cei care apreciază muzica au fost mulțumiți că trupa poate să-și cânte piesele.
Şi au fost majoritari cei care au aprobat maniera diferită în care băieţii din Nashville au făcut show în România: au luat-o razna dansând haotic, au cântat la unison cele mai cunoscute melodii, au transformat stadionul într-o mare de luminiţe pe durata pieselor mai lente şi i-au încurajat cu aplauze puternice la fiecare sfârşit şi început de cântec.

Dar ce au făcut?? Care-i „maniera diferită” de a face show, că mor aici?! Înțeleg, din descrierea atmosferei din public, că adevăratele „superstaruri rock” au fost de fapt spectatorii care s-au dezlănțuit pe Arena Națională și la început și la sfârșit de piese. Un adevărat dezmăț.
Cu o versatilitate uneori surprinzătoare, rockerii de la Kings of Leon au cântat aproape fără încetare schimbând cu uşurinţă registrele, de la piese în forţă la balade şi interpretări acustice.

Versatilitate?! Din câte știu eu, înseamnă „care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil”. Să înțeleg că începeau în forță și, pe parcursul piesei, se răzgândeau și o încheiau lent?!

Concertul, care a durat o oră şi 45 de minute, a fost „rupt“ în două de o interpretare acustică solo a piesei care dă titlul noului album, „Walls“, moment în care a fost pusă în valoare, la intensitate maximă, vocea puternică a solistului Caleb Followill (şi grimasele amuzante, un efect cred al pasiunii cu care cântă). Tot acesta a fost momentul în care cortina s-a ridicat din nou pentru a prezenta un decor uşor schimbat şi pentru a lăsa la vedere alţi doi intrumentişti – chitară şi clape.

Deci… pe lângă familia Followill, la un moment dat, pe scenă au „răsărit” alți doi instrumentiști pe care deduc că îi cheamă „chitară” și „clape”.

În ultima parte a concertului cel mai frumos evidenţiată a fost chitara, Matthew Followill, susţinut cu tact de colegii săi, oferind un spectacol uimitor prin felul în care a ciupit corzile, cu forţă şi blândeţe în egală măsură.

Hai, încercați să vizualizați susținerea cu tact și ciupitul blând și puternic în egală măsură. Eu nu am atâta imaginație.

Fără fast, solistul şi-a luat rămas bun – „Dumnezeu să vă binecuvânteze, noi suntem Kings of Leon“ – şi a cântat ultima melodie a serii – „Waste a Moment“. Spectatorii au pierdut însă mai multe clipe în speranţa că artiştii vor reveni pe scenă pentru bis după ce le-au lăsat amintire celor din primele rânduri penele de la chitare şi beţele de la tobe. Însă aşteptarea a fost în zadar. Cortina nu avea să se mai ridice, iar asta a fost marea dezamăgire a serii, discutată cu înflăcărare pe treptele stadionului. Pentru a suporta mai uşor dezamăgirea, aflaţi că trupa în general nu obişnuieşte să revină la bis, acest lucru întâmplându-se foarte, foarte rar.

Adică… n-a dat cu artificii, sau ce?! Apropo de bis, de ce ar fi o dezamăgire? Să înțeleg că lipsa bisului anulează bucuria unui show de aproape 2 ore?! Și de ce ar fi revenit pe scenă dacă spectatorii au pierdut doar „multe clipe”?! Înseamnă că nu prea și-au dorit bisul. Și, nu în ultimul rând, pentru a evita o astfel de dezamăgire, atunci poate că publicul trebuia să fie informat dinainte că nu va fi bis.

Rămânem însă cu amintirea şi sentimentele stârnite de un concert diferit, dar mai frumos îmbogăţit de semnificaţii decât cele cu care ne-a obişnuit noua generaţie de superstaruri rock. Pentru că Regii lui Leon (bunicul băieţilor care a murit în 2014 – n.red.) au fost pe scena de la Arena Naţional exact aşa cum spune şi numele noului lor album – „WALLS – We Are Like Love Songs“. Uneori extaziaţi şi fără a-şi putea stăpâni emoţiile şi încântarea, alteori răniţi şi dezamăgiţi, apoi nostalgici, iar în final maturizaţi şi liniştiţi. Sentimente pe care le încearcă fiecare dintre noi în această viaţă.

Iată-mă la finalul cronicii și tot n-am aflat cu ce a fost „diferit” acest concert față de altele?! Și din nou face referire la „superstaruri rock”. Ne putea da și definiția, ca să știm exact cum (n-)au fost cei de la KOL…

Şi nu se cuvine să închei fără a aminti (deşi merită mai mult de atât) de minunata LP, care a cântat în deschidere şi a făcut-o incredibil de bine. Asta a fost, de fapt, marea mea dezamăgire: că nu a cântat LP mai mult de o oră.

Atât de rău i-a părut încât n-a spus nimic despre recitalul LP (nici măcar numele solistei), despre reacția publicului, despre piesele cântate. Ca să nu mai spun că au fost și alții pe scenă înainte de LP.
Aveți articolul aici:
http://adevarul.ro/entertainment/muzica/concert-kings-of-leon-semana-superstaruri-rock-artistii-binecuvantat-dezamagit-sufletele-fanilor-arena-nationala-1_594659375ab6550cb8410dce/index.html

Pe news.ro găsim o altă cronică. Autoarea, Patricia Marinescu, scrie:

Americanii din Nashville au început concertul cu ”şfârşit”. Piesa ”Over” a stat startul show-ului care a adunat pe Arena Naţională aproximativ 35.000 de persoane.
Kings of Leon, formaţie aflată la majorat, a propus o interpretare completată de lumini, proiecţii, schimbări de decor, şi fără cuvinte de prisos.

Dacă e o trupă majoră și vaccinată, atunci poate începe cu sfârșitul. Am impresia că cele două jurnaliste au stat împreună pentru că ambele se referă în text la „cuvinte de prisos” și au numărat tot 35.000 de spectatori.
Pentru a doua jumătate, decorul a fost complet modificat, ecranele din mijlocul scenei au fost ridicate, iar pe scenă şi-au făcut apariţia alţi doi instrumentişti – chitară şi clape.

Și în acest text îi întâlnim pe domnii instrumentiști „chitară” și „clape”. Să fie primit!
Puteți citi textul aici:
https://www.news.ro/entertainment/reportaj-formatia-kings-of-leon-pentru-prima-data-in-concert-la-bucuresti-1922405518002017060817040902

Și cei de la GSP au publicat o cronică de concert. Nici de aici nu aflu mare lucru. În afară de faptul că nu a fost bis, că după concert au plecat cu limuzinele și câteva detalii despre echipamentele tehnice și modul în care au fost transportate, restul intră la categoria bla, bla bla.

Aveți cronica aici: http://www.gsp.ro/gsp-special/diverse/video-sex-on-fire-a-fost-la-putere-35-000-de-fani-au-fost-pe-arena-nationala-la-primul-concert-kings-of-leon-sustinut-in-romania-513872.html

Și ProTV-ul scrie despre eveniment:

Asteptati cu nerabdare de fanii din Romania, rockerii de la „Kings of Leon” au facut show, sambata seara, pe Arena Nationala din Bucuresti, unde au venti inclusiv fani din Bulgaria.

Am impresia că oamenii aceștia n-au fost în viața lor la un concert! Păi, fani din Bulgaria au fost la nenumărate alte evenimente din România.
Au fost zeci de mii de oameni pe stadion si au fredonat melodie dupa melodie, impreuna cu celebra trupa rock americana. Oamenii au plecat de la concert „imbatati” de bucuria ca si-au putut vedea idolii in realitate.

Din două una: ori s-au plictisit să numere, ori n-au vrut să dea o cifră greșită. Oamenii au plecat „îmbătați” de bucurie?! De ce de bucurie? Era coadă la bere?
Aveți articolul aici: http://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/rockerii-de-la-kings-of-leon-i-au-entuziasmat-pe-fanii-din-romania-sex-on-fire-si-use-somebody-au-incins-atmosfera.html

Dacă mai găsiți și alte „cronici” de acest gen, vă rugăm să ni le semnalați.