Galerie foto de Iulia Radu (click aici!!!)
Articol de Iulia Radu
Și totuși, folk-ul de protest nu a murit! Nu de tot! Nu încă! Din când în când „tresare”, „zvâcnește”, „răcnește” și îi adună pe oameni în jurul unor idei, visuri, idealuri. Asta s-a întâmplat luni, 21 decembrie, în Piața Universității (mai exact în incinta Târgului de Crăciun). Acolo, o mână de artiști (folk și rock) au strâns două mâini de oameni pentru a aduce un omagiu Eroilor Revoluției. Am promovat acest eveniment, „La aniversară” de acum două săptămâni. Am făcut-o din convingerea că astfel de gesturi trebuie susținute și repetate cât de mult și de des se poate! Andrei Partoș a difuzat piese în emisiunea „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) și a anunțat evenimentul, am scris și pe site, l-am distribuit pe rețelele de socializare. M-am bucurat că am aflat că Rock FM transmite evenimentul pe site-ul postului de radio! Felicitări pentru idee! Era păcat să nu o facă nimeni! Sincer, mă așteptam ca TVR-ul și SRR-ul să facă același lucru! Era un gest firesc! Televiziunea Română (Liberă, parcă era atunci) și Radiodifuziunea Română trebuiau să fie acolo, în Piața Universității în fiecare an din 1990 încoace, organizând evenimente și transmițându-le în direct! Am fost noi, așa că vă putem relata pe larg întreg evenimentul.
Am ajuns la locul faptei pe la ora 17.20. Vremea bună mi-a dat curaj, așa că m-am „instalat” lângă gardul de protecție pentru a putea face fotografii bune. Lume destul de puțină în fața scenei, mulți cutreierau încă Târgul în căutarea cadourilor perfecte. Erau cozi la kurtos, la turtă dulce, la vin fiert, la cârnați, la slănină și alte „bunătăți” tradiționale.
Am profitat pentru a-i „scana” pe spectatori. Am și vorbit cu câțiva dintre ei. Am întâlnit 3 categorii de public. 1. Cei mai în vârstă (50 – 60 de ani), care povesteau cu năduf și resemnare despre Revoluție. Fuseseră acolo, în stradă, la Intercontinental. Ieșiseră pentru că ei chiar au crezut în ideea de Libertate. Unii spuneau că și-au pierdut cunoștințe, membri ai familiei la Revoluție. Toți se întrebau dacă vor afla vreodată cine a tras în ei. 2. Spectatorii iubitori de folk (de protest, de dragoste, de ce-o fi, folk să fie) care veniseră pentru că merg la toate concertele de gen. Ideea unui concert dedicat Eroilor Revoluției li se părea interesantă, sau „cool” dacă vreți, dar nu acesta era principalul motiv pentru care veniseră acolo. Trăim, totuși, în era socializării online, deci era un bun prilej de a se (re)întâlni cu prietenii de pe Facebook. 3. Gură-cască. Ăștia nu știau exact cine cântă și de ce. Veniseră de la muncă și se așezaseră la diverse cozi pentru că le era foame, sete… După ce au aflat că e concert, și-au dat check-in pe Facebook, fericiți că „în sfârșit, putem să ne bucurăm și noi de un moment de relaxare pentru că nu am mai fost la un concert de când lumea și pământul”.
Văzând această mulțime „pestriță” m-a încercat din nou sentimentul de ruptură între generații. Și de data aceasta a fost parcă mai puternic decât oricând. Din păcate (pentru mine!), fac parte din generația „aruncată” și „abandonată” în LIBERTATE fără repere solide. Aveam 6 ani în 1989, deci amintirile mele despre Revoluție sunt destul de vagi. Știu că pe 23 decembrie 1989, am mers cu unchiul meu în Târgoviște, la spital, să-l vizităm pe bunicul. Mi-amintesc că se trăgea. Mi-amintesc vag haosul de pe stradă, mulțimea de ambulanțe din fața spitalului, numeroase tărgi, răniți, momentul în care unchiul m-a împins după o mașină parcată pentru că trăgea cineva dintr-un bloc apropiat… Nu am putut intra în curtea spitalului. La plecare focurile de armă se auzeau mai apăsat. Am alergat după un autobuz, iar șoferul i-a spus unchiului meu că n-ar fi oprit dacă nu avea un copil cu el. Au trecut 26 de ani de atunci, timp în care, mulți au încercat să dezgroape adevărul, dar mult mai mulți au fost cei care au făcut tot posibilul să-l îngroape. Și aproape au reușit! Au fost momente în care, privind imaginile din timpul Revoluției care se derulau pe fundal în timpul recitalurilor, aveam impresia că sunt decupate dintr-un film de la Hollywood. Am avut sentimentul ciudat că se întâmplaseră toate în altă viață (în viața altcuiva). Apoi, când a urcat pe scenă Doru Mărieș (Asociația 21 decembrie) alături de un grup de revoluționari, am avut o revelație. A amintit numele Generalului Milea… E unul dintre puținele nume de care îmi amintesc vag. Culmea, eu rămăsesem cu impresia că a fost un personaj pozitiv în toată această „poveste”. Din spusele domnului Mărieș reieșea contrariul. A fost unul dintre momentele în care m-am simțit manipulată de tot acest sistem în care am trăit timp de 26 de ani. E clar că unii nu au stat degeaba! Ne-au aiurit, ne-au aburit, ne-au dat senzația că suntem liberi și… am uitat esențialul! Se vorbește din ce în ce mai puțin și în cercuri restrânse despre Revoluție, despre Eroi. Nu-i mai comemorăm la nivel național, se ocupă familiile lor, fiecare după posibilități. Așa că nu m-a mai mirat lipsa de reacție, de revoltă a oamenilor când am aflat cu toții de clasarea dosarului Revoluției. Sistemul a avut grijă să uităm, să ne mute atenția pe alte griji. Nici televiziunile n-au sancționat dur această faptă! În mod normal, pentru așa ceva, societatea civilă trebuia să ia atitudine. Dar… până la urmă, să nu uităm, că trăim în țara care l-a acceptat cu brațele deschise pe Miron Cozma în calitate de comentator TV (pe orice subiect: de la mondenități la politică) imediat după ce a ieșit de la închisoare (unde, între noi fie vorba, nu intrase pentru că a furat un cartof din piață)!
Faptul că acest concert a avut loc este un semn bun! Faptul că acest proiect s-a născut la inițiativa unor artiști este extraordinar! Cred cu tărie că artiștii trebuie să își asume și un mesaj social. Iar folk-ul și rock-ul au mers mână în mână cu ideea de protest. Este adevărat că în ultima vreme artiștii români și-au atenuat mesajul social, au fost tot mai puține piese de protest în ultimii ani. Este unul dintre motivele pentru care ne tot întoarcem la Vali Sterian, Moțu Pittiș, Cristi Pațurcă… Nu că ar fi ceva rău în asta, dar fraților, ni se întâmplă atâtea zi de zi… nu ne putem plânge că n-avem de unde să ne inspirăm!
Programul artistic a respectat ora anunțată. Evenimentul a fost prezentat de Claudiu Cîrțînă (realizator de emisiuni Rock FM), iar cei care au spart gheața au fost Cristi Dumitrașcu & Academic Live Crew cu piese din repertoriul lui Valeriu Sterian (Ruga, Axioma copiilor, Anxietate) și Cristi Pațurcă (Baricada). Trupa a sunat foarte bine, a fost primită cu căldură de public și, spre bucurie mea, aproape toți spectatorii au fredonat versurile alături de ei! M-am bucurat să-l văd pe Cristi Luca (un chitarist excepțional)! A cântat și cu vocea și bine a făcut! Pe Vali Petcu l-am văzut pentru prima dată pe scenă și mi-a plăcut foarte mult piesa Emoții din trecut! L-am revăzut cu mare bucurie pe Dan Manciulea, care a interpretat Hapsânul și Așteptând americanii (în jurul meu, toată lumea știa versurile, cânta și se amuza copios). O altă întâlnire în premieră pentru mine, a fost cea cu Nicu Zotta (Degeaba-mi spui și Colindă), o apariție plină de emoție, care i-a bucurat pe cei prezenți. Daniel Făt ne-a făcut să ne dezmorțim picioarele (între timp frigul devenise greu de îndurat) printr-un minirecital de cântece și colinde maramureșene. Umorul și ironia lui Daniel au așternut zâmbete pe fețele spectatorilor. L-am revăzut și pe Eugen Avram, care a interpretat, printre altele, Cadoul visat și Cântec pentru tine. Publicul i-a fost alături fredonând versurile. Au revenit pe scenă Cristi Dumitrașcu & Academic Live Crew cu alte două piese din repertoriul lui Cristi Pațurcă, Călin file de poveste, o piesă proprie, intitulată Bulgări și La aniversară. Cea din urmă piesă a dat și titlul evenimentului și a generat o puternică emoție în public. Dan Teodorescu a avut o apariție fulgerătoare. A cântat o singură piesă (Ce faceți) dedicată victimelor din clubul Colectiv. A urmat Ovidiu Mihăilescu, care a cântat printre altele, piesa Tânăr și liber. I s-au alăturat pe scenă, Daniel Iancu și Cristi Dumitrașcu la clape pentru un scurt jam-session „gustat” de public. Unul dintre micro-recitalurile mele preferate, a fost oferit de Adrian Bezna. Mi-au plăcut în mod deosebit Cu lupii laolaltă și o piesă instrumentală interpretată alături de Cristi Dumitrașcu (clape). A urcat pe scenă și trupa Țapinarii care ne-au „servit” o porție de folk protestatar cu piese precum Embargo pe creier, Și zeii și The MF Song. Au urmat Daniel Iancu (Vine valul îmi ia calul a dezghețat buzele tuturor celor prezenți în Piața Universității), Emeric Imre (nu a lipsit piesa Nebun de alb), Dinu Olărașu (ce m-am bucurat să ascult și piesa Sună-mă noaptea). Vali Șerban ne-a vorbit despre Omul liber, iar Dan Iliescu (Timpuri Noi) despre Victoria. Una dintre cele mai plăcute surprize a fost Cristi Hrubaru (Rock FM) care a cântat alături de Academic Live Crew piesa Nopți (Vali Sterian). A fost unul dintre acele momente care îi apropie pe oameni, care dă sens unei acțiuni. E greu de redat în cuvinte încărcătura emoțională trăită. A cântat toată lumea, iar unii aveau lacrimi în ochi. Au urmat Alin și Aurelian Dincă (Trooper), care după ce au interpretat piesa proprie Zi după zi, ne-au furnizat o surpriză de proporții: au abordat piese din folclor: Noi suntem români și Hai să-ntindem hora mare. Ideea s-a dovedit a fi de bun augur, iar succesul a fost garantat. Momentul a fost înregistrat pentru posteritate pentru că, după cum a spus și Coiotu, „se întâmplă o dată-n viață” (puteți urmări înregistrarea aici!). După ora 21.30, a urcat pe scenă Mircea Vintilă, din recitalul căruia nu au lipsit piese precum Pământul deocamdată, Un om pe niște scări, Strada Popa Nan. Seara s-a încheiat cu Cristi Dumitrașcu & Academic Live Crew care au interpretat Golan post mortem și Baricada.
A fost o seară reușită, sunetul a fost bun, iar Eugen Cișmașu (care s-a ocupat de organizare) și Dana Cristescu de la Prom Art Creative (care a dat o mână de ajutor) merită felicitări! M-aș bucura ca astfel de acțiuni să se repete periodic. Am văzut în public și artiști care, deși nu au urcat pe scenă au ținut să fie prezenți la eveniment (Alina Manole, Maria Gheorghiu, Tatiana și Marius Ojog), dar și oameni de radio (Manuella Popescu, Teodora Ionescu, Andrei Partoș), și în mod evident, având atâtea vedete în jur, fotografiile, selfiurile au curs din toate direcțiile și au împânzit Facebook-ul. M-aș bucura ca artiștii (indiferent de genul pe care-l abordează) să se implice mai mult și mai des în problemele „cetății”. Slavă Domnului, subiecte, teme de abordat în cântece au zilnic. Protestul nu înseamnă doar încrâncenare, poate fi exprimat și cu ironie și cu umor. Cred că „trezirea” societății se poate face și prin artă. Știm cu toții că țara ne vrea proști, dar asta nu înseamnă că trebuie să și acceptăm această condiție! Hai să nu uităm de cei care și-au dat viața pentru ideea de LIBERTATE! Hai să nu uităm de victimele din clubul Colectiv (au trecut aproape două luni și ancheta e încă în curs, sau poate vreți să așteptăm să fie clasat și acest dosar?!). Hai să nu uităm în general și să reacționăm atunci când e cazul!
- POȚI ȘI TU SĂ DEVII PATRON! 22.04.2024 - aprilie 22, 2024
- EXISTĂ UMOR, SATIRĂ DE CALITATE! - aprilie 7, 2024
- DE 6 ANI ÎN FOC DE P.A.E. (3 APRILIE 2024) - aprilie 3, 2024
