Pe 14 mai, Michaela Rose (Arabesque) ne-a acordat un interviu în exclusivitate. Acesta a fost înregistrat prin Skype și a fost difuzat și în cadrul emisiunii Psihologul Muzical din 18 mai.
Trupa Arabesque va susține un recital la București, în cadrul Forever Young Festival. Evenimentul are loc în parcarea C de la ROMEXPO, în perioada 21 – 23 iunie.
Program festival:
Vineri, 21 iunie: Las Ketchup, Captain Hollywood, Snap, Arabesque, Baccara, Fun Factory, London Beat, Jam & Spoon, Corona, Dida Dragan, Corina Chiriac
Sâmbăta, 22 iunie: Ice MC, La Bouche, Milli Vanilli, Patty, Ryan, Samantha Fox, Real McCoy, Maxx, CC Catch, Lian Ross, Adrian Romcescu, Adrian Daminescu
Duminica, 23 iunie: Mr. President, Ace of Base, Culture Beat, Marc Ashley, Fancy, Magic Affair, Mirabela Dauer, Stela Enache.
Abonamentele costă: 150 și 400 lei.
Biletele de o zi costă 75 lei.
Info și bilete găsiți pe enterix.ro (click aici).
Michaela Rose: „Încă din copilărie am știut că voi fi solistă sau actriță”
O salut din nou pe doamna Michaela Rose. Totul este în regulă acasă la dvs?
Bună din nou! Da, sper că da!
La mulți ani trupei Arabesque care împlinește 43 de ani de carieră.
Îți mulțumesc!
Ați pronunțat foarte bine. Știți deja limba română?
Doar două cuvinte. Trebuie să învăț mai multe.
Care este cel de-al doilea cuvânt?
„Bună seara, sunt Michaela Rose”.
Felicitări! Este foarte bine. Spuneți-mi, vă rog, cum ați decis să deveniți solistă?
A fost deosebit. Încă de când eram mică am știut că vreau să fiu solistă sau actriță. Cântam mereu în camera mea, ținând în mână un obiect care semăna cu un microfon, făceam piese de teatru și uneori vecinii veneau la mama mea și o întrebau dacă mai este cineva la mine în cameră. Ei credeau că am foarte mulți iubiți pentru că eu cântam și pe voce joasă. Dar eram doar eu în cameră. Am știut de copil că acesta va fi drumul meu.
Și sunteți și o bună dansatoare.
Da, sigur că da. Este necesar. Dansăm foarte mult în show-urile noastre. Avem coregrafie pentru fiecare cântec.
Hello Mr Monkey, 42 de săptămâni pe locul 1 în Japonia
Ne-am dori să aflăm mai multe despre faptul că ați avut mare succes în Japonia cu piesa Hello Mr Monkey care a stat peste 40 de săptămâni pe locul 1 în top. A fost o surpriză pentru voi?
A fost o mare surpriză pentru că atunci când am început Arabesque în 1977 am lansat primul single, Hello Mr Monkey, iar producătorul nostru și casa de discuri au mers la Midem, un mare festival, acolo participă companii și case de discuri din lumea întreagă, care caută tinere talente și piese cu potențial de hit. Eu nu am fost prezentă acolo, dar mi s-a povestit că japonezilor le-a plăcut foarte mult cântecul și l-au cumpărat imediat. După ce a fost lansat în Japonia a urcat direct pe locul 1. Și într-adevăr a stat 42 de săptămâni pe locul 1 atât în topul internațional din Japonia, cât și în cel național. Am fost printre primele grupuri europene care s-a bucurat de succes acolo.
Ați fost invitate să susțineți turnee acolo?
Da, sigur. Prima dată ne-am dus doar pentru a participa la emisiuni TV și radio și pentru a face promovare. I-am întrebat atunci de ce le place muzica noastră atât de mult? Răspunsul a fost că modul în care erau orchestrate cântecele noastre se potrivea cu piața japoneză și modul de a simți al japonezilor. Apoi mi-au mai spus că eu am un aspect asiatic și se simt confortabil.
Cine este compozitorul pieselor voastre?
Toate piesele noastre sunt compuse de Jean Frankfurter, care este din Frankfurt.
Și dvs la fel, nu?
Da, și eu sunt din Frankfurt.
Cine a fost primul producător al grupului?
Casa noastră de producție este aceeași de la început. Se numește Melodie der Welt, iar directorul acestei case de producție se numește Wolfgang Mewes. Din nefericire, el a murit. Dar Wolfgang și Jean au fost de la bun început echipa noastră.
Cine a ales numele trupei Arabesque?
Este o poveste interesantă. Când au făcut castingul pentru trupă, după ce ne-au ales pe noi: pe mine, pe Karen Ann Tepperis și Mary Ann Nagel, am ascultat piesele, l-am cunoscut și pe John Moering, autorul versurilor. Noi am început să dansăm pe cântece, iar John a spus că seamănă cu Arabesque. Știi că arabesque este și un element de coregrafie în balet. Mișcările și dansul nostru i-au amintit de acest lucru. Așa ne-am ales numele.
Al doilea single al trupei este Friday Night. De 26 de ani fac emisiuni de radio în fiecare noapte de vineri.
Wow. Super. Și difuzezi mereu piesa noastră?
De multe ori o difuzez și pe aceasta, și mai avem încă o piesă.
Super! Mă bucur să aud asta.
O veți cânta și la București?
Cu siguranță. Da, va fi într-o versiune nouă și dacă o să-ți placă, poate o vei difuza și la radio. Este o versiune mai modernă.
„Sunt o persoană căreia îi place să privească dincolo de cortină”
În 1985, producătorul v-a spus că acest gen de muzică nu mai merge. Ce ați făcut după ce trupa a fost desființată?
Din cauza faptului că era disco murea, am decis să renunțăm. Eu am făcut un duo cu cealaltă colegă a mea, Jasmin Vetter, cântam sub numele Rouge. Sandra îl cunoscuse deja, în cel de-al doilea turneu în Japonia, pe Michael Crețu, care era muzicianul nostru de studio și de turneu. Ei și-au început proiectul lor.
În același timp, ați devenit interesată și de Reiki. Îmi puteți spune mai multe?
Da, sigur. Sunt o persoană căreia îi place să privească dincolo de cortină și mă interesează să aflu de ce lucrurile sunt așa cum sunt sau de ce oamenii se poartă așa cum se poartă. Acesta este motivul pentru care am început să studiez Reiki, care provine din Japonia. Lucrezi cu energiile, cu mâinile, poți să vindeci anumite boli care sunt în stadiu incipient, poți trata depresia. Totul este energie, iar noi suntem 80% apă.
Care este numărul dvs preferat? Știu că vă place și numerologia.
Nu am numere preferate pentru că fiecare are propria energie și un înțeles. Nu poți fi mereu fericit, nu poți fi mereu într-o stare de spirit bună, nu poți să fii mereu puternic, așa că uneori te simți ca numărul 4, care este foarte strict, corect, uneori trebuie să treci și prin astfel de stări. Uneori ai impresia că poți dărâma munții, ca numărul 8 care este foarte puternic. Numărul meu special, potrivit datei mele de naștere este 9. Mă reprezintă. Mulți oameni vin la mine și îmi spun problemele lor și îmi cer sfatul. Fac tot posibilul să ajut, dar apoi am nevoie să fiu singură, să mă întorc la mine.
Vă mai interesează Eurovisionul?
Da, sigur! Am deja o întâlnire cu câteva prietene. Aproape în fiecare an ne întâlnim și ne uităm împreună la Eurovision. Dar, sincer, Andrei, nu știu care este opinia ta, dar pe vremea când concursul se numea Grand Prix de la Chanson era cu totul altceva. Atunci se punea accent pe cântec și pe compozitor.
Este adevărat.
Nu era nevoie de foc, de acțiune și de alte elemente vizuale. În plus, fiecare cânta în limba lui, astfel diversitatea era mult mai mare. Dar totul s-a schimbat. Acum avem Eurovision Song Contest care nici măcar nu mai este european pentru că participă și Australia. Dar dacă oamenilor le place, dacă se bucură de muzică, atunci este foarte frumos. Dar la final, nu știu dacă ești de acord cu mine, este prea multă politică acolo.
Am aceeași opinie, ba chiar aș putea spune mai rău.
Da, și este păcat pentru toți artiștii care își pun sufletul pe tavă pe scenă. Poate ar fi bine să schimbe sistemul de vot, să îi lase doar pe oameni să voteze.
Aveți dreptate. De exemplu, Bonnie Tyler a fost acolo și a ieșit la coada clasamentului. La fel Engelbert.
Publicul e tânăr și nu îi cunoaște. Astea sunt vremurile și trebuie să ne descurcăm.
Acum aveți o viață nouă cu Arabesque, susțineți multe turnee, aveți public de toate vârstele la concerte…
Da, așa este. Acești oameni vin la mine și îmi spun că au crescut cu muzica părinților lor, așa au prins drag de cântecele noastre. Sunt foarte bucuroasă să văd și tineri la concertele noastre.
Aveți preferați din muzica actuală?
Sigur că da! Idolul și eroul meu a fost și rămâne Elton John. Dar din muzica actuală îmi place Ed Sheeran. În anii 80 îmi plăcea foarte mult trupa Spandau Ballet și Toto pe care i-am văzut când eram în turneu în Japonia. Am avut o singură zi liberă și am mers la Kyoto ca să vedem trupa Toto. Cred că se întâmpla în 1982 și a fost un concert extraordinar. Mi-a plăcut foarte mult.
Este un titlul foarte bun: Am mers la Kyoto pentru a vedea Toto.
Da, da, așa este. Era în perioada în care apăruse piesa Rosanne. În Tokyo l-am mai văzut și pe Sting.
Nume mari și muzică bună. Dar ce s-a întâmplat cu trupele de fete? În anii 80 aveam chiar și 10 trupe. Ce s-a întâmplat?
Nu știu ce s-a întâmplat, dar uite că astăzi se reunește trupa Spice Girls.
Eu nu cred că o mai pot face.
Eu cred că este mai greu dacă încerci să vii cu lucruri noi pentru că oamenii te plac ca grup retro și vor să asculte hiturile, vor să se întoarcă în timp, să simtă din nou emoțiile din trecut. Dar dacă vii cu ceva nou, nu merge la fel de bine.
Credeți că există posibilitatea să mai avem trupe tinere care abordeze același gen muzical ca Arabesque?
Sigur că da. Dar depinde de spiritul vremii. În acest moment avem mai mulți soliști, alteori au fost la modă duetele. Observ că încet-încet revin în atenția publicului trupele de băieți. Poate vor reveni și fetele.
Cum se numesc colegele de grup?
Am câteva fete cu care cânt. Avem multe concerte, așa că sunt câteva fete care vin cu mine, în funcție de timpul lor.
Știți deja cu cine veți veni la București?
O clipă, să verific… Voi veni cu Melanie și cu Catherine.
Perfect. Sunt din Germania?
Da, toate suntem din Germania.
Aveți timp să mergeți și la concerte în Germania?
Sigur că da. Ultimul concert la care am fost a fost cu Alphaville.
Încă mai cântă?
Da și are mare succes. Cred că va fi și în România.
A fost de 2 sau de 3 ori.
Acesta a fost ultimul concert la care am fost…
Ați fost cumva și la Scorpions?
Nu. Îmi pare rău! Nu am văzut niciodată live trupa Scorpions.
Nu-i nicio problemă pentru că știți că ei au mereu cânte un turneu de adio!
Știu. De 12 ani și eu sunt într-un turneu de bun rămas…
Pentru noi este bine pentru că așa avem șansa să vă vedem. Noi ne bucurăm foarte mult pentru că generația mea a dansat pe muzica voastră, iar Arabesque este un grup foarte cunoscut și iubit aici.
Va fi primul nostru concert în România și abia așteptăm să vă întâlnim. Sper să avem puțin timp și să putem vizita câte ceva. Încă nu știu care va fi programul, dar vom vedea.
Ați ajuns și în Australia?
Nu, acolo nu am fost. Am fost în multe locuri dar acolo și în România, nu. În urmă cu ceva vreme am făcut un turneu cu un grup din România: Akcent.
Îi știm. Sunt băieți drăguți.
Da, așa este. Am mers împreună în Rusia și a fost foarte bine.
Abia așteptăm să vă vedem în luna iunie.
Și noi așteptăm cu nerăbdare și sperăm să veniți la concert și mai sper ca vremea să fie bună.
Vom aranja să fie așa.
Dacă puteți face ceva, vă rog.
Ne ocupăm. Vă mulțumim mult!
Mulțumesc și eu!
La revedere!
La revedere!
Aveți mai jos și înregistrarea audio a interviului (doar în limba engleză).
Pe Facebook:
Pe Youtube:
 la Foc de P.A.E.: „Este prea multă politică la Eurovision”.Pe 14 mai, Interviu în exclusivitate.){kind=link}