NOI ȘI ERLEND KRAUSER (06.04.2019, Reflektor, Timișoara)

Cronică de Mimo Obradov

0
85

Concertele lui Erli, solo, fără acompaniatori, sînt ocazii rare, momente în care ai senzația că ești martor al unui act ce transcende realitatea. El, omul, persoana fizică, s-a înfățișat, a vorbit cu emoții și stîngăcii printre cîntece. Dar din momentul în care muzica a început să se reverse, impresia resimțită a fost că altcineva exprimă prin cel care-l vedem pe scenă. Sufletul, conectat la nivelul superior prin creier, inimă, s-a limpezit în vîrfurile degetelor, a indus vibrația către corzile amplificate.

Pe vremea lui Paganini auditoriul ar fi fost vrăjit. Așa s-a născut legenda. Așa a fost cu Robert Johnson. Așa „a pățit” Eric Clapton (celebrul grafitti: Clapton is God). Simțurile sînt acum adormite, avem Facebook, lumea e în palmă. Nu realizăm cît este de virtuală și artificială realitatea din fața ochilor. Cu atît este mai izbitor contrastul resimțit în fața unui muzician real și expresiv, precum Erlend Krauser aseară. Din lumea lui, peste rock și după roll, prin blues și duende, ne-a absorbit în acel Weltschmerz de care știm cu toții dar ezităm să-l recunoaștem.


Niciunul din marii chitariști și muzicieni timișoreni nu a fost văzut la acest eveniment.
Nu li s-a simțit lipsa.


Erlend a cîntat singur pentru cei care au însuflețit spațiul cu bătaia inimii ce a umplut locul.
Da, s-a auzit indicibilul printre note. Înainte ca Phoenix-ul nostru din Freidorf să-și ia zborul pentru a-i urma și călăuzi sub aripile-i larg deschise pe călăreții ce înfruntă furtuna. Riders On The Storm. Și după…

Înregistrarea concertului:

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here