OGLINZI RETROVIZOARE

iulie 27, 2016

Articol de Dara Codescu
Cei mai multi dintre noi au grija sa-si asigure o buna imagine in fața celorlalti. Prea putini isi analizeaza propria imagine cu sinceritate, avand tendinta sa fie ingaduitori cu ei insisi. Poate ca n-ar fi rau ca, din cand in cand, sa ne ducem gandul pana la capat!
– „Eu n-am facut niciodata compromisuri”, auzim foarte des.
Este absolut imposibil. Fie si numai daca ne gandim de cate ori am tacut, atunci cand ar fi trebuit sa vorbim! La serviciu sau acasa, avem motive diverse care ne opresc sa contrazicem o persoana si sa-i oferim argumentele prin care sa inteleaga ca nu are dreptate. Si, totusi, am tacut. Nu mai vorbesc despre numeroasele cazuri in care am acceptat situatii care nu ne conveneau, de cate ori am intarziat intr-o relatie afectata de acute neintelegeri, de cate ori am renuntat la ceva, constransi de rigori tacit acceptate!
– „Eu nu mint niciodata”, o alta afirmatie rostita cu toata puterea de convingere.
Admitand ca ar exista oameni care nu au spus lucruri neadevarate, e greu de crezut ca a lipsit varianta minciunii prin omisiune! Cand treci sub tacere o parte din adevar, tot minciuna se cheama ca e. Nu toata lumea minte din viciu. Sunt si situatii cand minti pe cineva, doar din ratiunea de a nu-l face sa sufere.
– „Mie nu-mi e frica de nimeni si de nimic” (cu obsedanta varianta „eu ma tem numai de Dumnezeu” – varianta asupra careia voi reveni, cu alta ocazie).
Sentimentul fricii este prezent in fiecare dintre noi, fara exceptie. Ne e teama de catastrofe naturale, de terorism, de razboaie, de boli, de agresivitati, de batranete, cu toata cohorta ei de neputinte, de moarte… E de ajuns sa patrunzi in incinta unui spital! E greu sa faci diferenta intre cei bolnavi, asteptand infrigurati vindecarea, si insotitorii lor, sfarsiti de ingrijorare. Cine ar putea spune ca nu se teme pentru viata unui copil bolnav, a unui parinte rapus de varsta inaintata si diagnostice cu semne de intrebare, in ceea ce priveste vindecarea, a oricarei persoane care iti este aproape de suflet?
– „Eu, cand spun o vorba, vorba e”.
Aici, putem sa radem in voie. Situatia devine chiar comica. E de ajuns o singura persoana care sa stie ca nu ti-ai tinut promisiunea facuta si soclul statuii tale se fisureaza! Si, nu stiu cum se intampla, dar afirmatia asta am auzit-o exact de la oamenii care nu-si respecta, de regula, cuvantul dat!
– „Eu n-am facut rau nimanui, in viata mea”.
Exclus! A face rau cuiva nu inseamna sa-i crapi capul cu toporul. Poti rani un om doar cu o vorba rea, cu un gest necugetat, cu absenta ta nejustificata, cu neglijarea dorintelor lui, cu indiferenta, cu neincrederea, cu invidia, cu lipsa de intelegere. Niciodata nu poti sti ce impact a avut o actiune „nevinovata” de-a ta. Sensibilitatea oamenilor e greu identificat.
Ma opresc aici cu exemplele. Si, ca sa nu credeti cumva ca sunt un soi de „lup moralist”, va spun deschis, cu mana pe inima: sunt un om care a facut compromisuri, care a mintit, care cunoaste tenebrele fricii, care nu si-a tinut intotdeauna promisiunile si care a ranit multi dintre semenii lui.