99 DE CENȚI ȘI 999 DE NERVI

iunie 30, 2017

1364

Articol de Dara Codescu
Povestea a inceput de la o draguta oferta primita de la Vodafone. Am fost intrebata daca, in schimbul majorarii abonamentului cu 99 de centi, sunt de acord sa primesc in telefonul si viata mea mai multi megabiti: „ca sa aveti viteza mai mare”… Vocea feminina de la telefon avea delicatetea catifelata a unui stanjenel, cum s-o refuzi? Numai ca – zic – pe mine nu viteza ma doare, am crampe si carcei cu semnalul! Aaaaaa, da, avem multe reclamatii, ca o fi ca o pati… Ii mai explic stanjenelului ca, atunci cand am cumparat tableta, am fost asigurata ca, unde ma duc eu, hop si internetu’ dupa mine. Si ca eu plec linistita, dar constat ca internetul bantuie brambura, pe unde vrea el si, cand il caut, nu-l gasesc! In fine, sunt de acord cu oferta si stanjenelul imi cere o adresa de e-mail, unde imi va trimite ea toate informatiile. I-o dau dintr-o suflare, buna ziua, buna ziua, sa aveti o zi buna, la fel, multumescuri, armonia pe pamant, ce mai! Si inchid telefonul. In acelasi moment, realizez ca i-am dat adresa de yahoo si asta nu mai merge, drept pentru care mi-am facut alta de gmail. E, zic, si-asa nu mai citeam nimic, am inteles tot!
Episodul 2
Primesc un sms de la acelasi Vodafone, din care aflu ca, daca nu raspund la e-mail-ul trimis de ei si nu scriu scurt si cuprinzator „sunt de acord cu oferta”, ei nu-i vor da curs. Hait! Cum sa raspund la un e-mail la care nu am cum sa ajung? Si, stiti ca, la sms-urile lor, tu nu poti sa raspunzi, deci craca asta era taiata, gata! Ma gandesc intens la o solutie. Si o gasesc: ma duc la Lehliu si, acolo unde am platit factura, trebuie sa primesc si indrumarile necesare. Ajung, intru, buna ziua, buna ziua, si incep odiseea mea. Fatuca de la ghiseu ma opreste dragastos si-mi spune, cu zambet ferm, ca ooooooorice problema as avea – vedeam deja cardul de „o”- uri, ca pe niste cocori fugiti de-acasa – sa sun la *222 si, atunci, imi va raspunde domnisoara Andreea, ghidul dvs. Vodafone. Cum deschide ea gura, eu zic atat: PORTARE. Mai, sa fie! Aceasta Andreea trebuie sa fie un fel de ghid astral, daca poate vorbi cu milioane de abonati! Numai ea?! Sau pe toate le cheama Andreea, e o conventie!… Asa voi face, multumescuri, buna ziua, o zi buna sa aveti, la fel, mersi, pa!
Episodul 3
Ajung acasa, sun, imi raspunde Andreea, ghidul meu (si al meu) Vodafone. Andreea vorbea ca o panseluta. Nu stiti cum vorbeste o panseluta? Cu grija, ca si cum ar merge in varful picioarelor. Instruita fiind, cum ma intreaba ce doresc, cum articulez cu majuscule, apasat: PORTARE. Asa. Ea isi cere, smerita, scuze si-mi spune ca toti operatorii sunt, momentan, ocupati, dar, daca vreau sa fiu sunata, intr-un interval de 1 – 3 minute, sa apas tasta 1. Nu mai ascult ce mi-ar rezerva celelalte taste, ma gandesc sa nu stau pe capul omului si dau sa apas pe tasta1. Apasa, daca ai pe ce! Un ecranel negru-tuci ma privea cu dispret… Poti sa apesi pe ce nu vezi? Nu poti. Si, atunci, smartpfonul meu drag si scump s-a inchis. Am un moment de deruta, dar nu ma las, sun din nou. Iar Andree, iar PORTARE, dar, ca prin minune, ma pomenesc cu vocea operatorului! Incep sa ma spovedesc, spun istoria cu e-mail-ul la care nu pot ajunge si-i marturisesc obidita ca nu vreau sa pierd oferta. Aaaaaa, n-o pierdeti, doamna! Formati 2706 si trimiteti un sms cu textul DA. Atat? Atat. Stiti, pentru mai multa siguranta, ca am avut clienti care n-au mai recunoscut acceptarea ofertei. Pai, convorbirile astea sunt inregistrate, deja, ma mir eu, ingenua! Da, dar tot n-au recunoscut! Ce oameni, domnule! – ma mai mir o data in sinele meu…
Episodul 4
Deschid smartpfonul si-l rog frumos sa nu ma aduca in stare sa-l arunc peste gard, adica sa nu faca pe nebunu’, cum face de obicei, si sa ma lase sa dau un mesaj. Da? Mmmnu! Pentru ca, la deschidere, mi se spune sa scriu „numele sau numarul”. Nume n-am, am numar. Si-l scriu. Incerc sa-mi fac loc sa scriu si afurisitul DA. Nu-mi da voie, apas pe tot ce s-a putut apasa si, disperata, inghesui DA-ul langa numar. Si apas pe sagetica, sa plece mesajul. O data, de doua ori, de 999 de ori! NU A VRUT! Intr-un tarziu, primesc un mesaj, in care mi se spune ca sms-ul meu nu va pleca, deoarece „andrisantul” nu este cunoscut. Si, ca sa inteleaga tot prostul care esti tu prost si ai in mana un telefon cu care nu stii ce sa faci – capitol la care ma incadram cu coronita – imi trantesc si un semnul exclamarii, la sfarsit, de culoare rosie. Ca pentru prosti, cum va spun!
Episodul 5
Am ramas tuflita, ca o patlagea refuzata la export, apoi orgoliul meu a protestat si mi-a racnit in urechi: femeie, ce-ai? incearca, naibii, pana-i dai de cap! Am avut un zvac mental si m-am gandit sa incerc scriind textul, mai intai. BINGO! Mi-a deschis si casuta cu numarul, l-am scris si p-ala, am apasat pe sagetica, se trimite, s-a trimis, victorieeeee! Sunt desteapta!
P.S. Acum, smartpfonul meu râde pe infundate, iar eu vad in fața ochilor numai semne de exclamare, rosii, rosii, rosii…