Pe ce baze îşi construiesc succesul pamfletarii Badea şi Banciu: Înjură gros, ca în galeriile de fotbal

0
15

Articol de Victor Arvunescu şi Alexandra Constanda publicat în Adevărul (2.02.2015)
Badea si BanciuANALIZĂ Ziarul „Adevărul“ a încercat să descifreze succesul realizatorilor TV Mircea Badea, Mihai Gâdea şi Radu Banciu care şi-au asociat titulatura de „pamfletari“.
Atunci când rostiţi aceste nume, Mircea Badea şi Radu Banciu, ce simţiţi? Probabil sentimentele sunt mixte. „Pamfletarii“ moderni care au acaparat mase de oameni au devenit o „specie“ recurentă pe micile ecrane. Blamaţi sau adulaţi, realizatorii TV şi-au câştigat locul în audiovizual şi în casele unor telespectatori, dar au şi dat naştere multor controverse. Aşadar, prin ce mijloace îşi dobândesc succesul „pamfletarii“ moderni ai României? „Adevărul“ a încercat să răspundă la această întrebare cu ajutorul analistului media Iulian Comănescu şi al sociologului Mircea Kivu.

Portretul „pamfletarului-robot“: aservit politic, lipsit de haz

Pamfletarul-robot“ care domină micile ecrane ale României poate fi caracterizat, potrivit analistului media Iulian Comănescu, prin cinci adjective: rudimentar, aservit politic, lipsit de haz, veninos şi conspiraţionist. În sfera moderatorilor români care pot fi consideraţi „pamfletari“, Mircea Badea şi Radu Banciu sunt, poate, cele mai vizibile figuri care reuşesc să stârnească comentarii aprinse, care îşi arogă diferite roluri cu priză la un anumit tip de public şi care, drept urmare, devin „inamici publici“.
Mircea Badea şi Radu Banciu fac parte dintr-o categorie comună, evoluând pe segmentul de late-night (n.r. – după ora 23:00), alături de „indecisul Dragoş Pătraru“, acolo „unde au extins monologul de început tipic late-night show-ului american pe toată durata emisiunii, la câteva zeci de minute de parodie de televiziune tristă şi lipsită de ingrediente“. „Dincolo de ton, diferenţa ar fi că Banciu foloseşte cuvinte denotativ scabroase, (recenta caracterizare a Islamului drept «rahat»), în timp ce Badea se ocupă mai curând cu aluzii şi strâmbături“, comentează Comănescu.
Analistul media spune că numitorul comun al celor două personaje este „identificarea perpetuă şi simplificatoare a unuia şi aceluiaşi personaj ca vinovat pentru toate relele naţiei“, deşi un astfel de discurs poate să jignească inteligenţa telespectatorului cu simţ critic. „Să arăţi cu degetul mereu în aceeaşi direcţie e stupid, discutabil moral, dar eficient dacă e să culegi aplauzele unui anume gen de public. Simplificările abuzive, paralogismele, aproximaţiile de realitate pe care le livrează Badea, Banciu şi alţii ca ei au însuşirea de a fi lizibile, descifrabile pentru un public larg, mai ales din categoria celor deja convinşi“, explică Comănescu.

Mesaje cu încărcătură emoţională

Succesul „pamfletarilor“ români se datorează în parte şi unui discurs cu o încărcătură emoţională ridicată. „Atâta vreme cât enunţurile lor pot fi demontate destul de uşor la modul raţional, explicaţia succesului pe care îl au, atâta cât îl au, e mai degrabă de tip umoral“, precizează analistul. Comănescu dă exemplul lui Guy Hughes-Wilson, director regional pe partea de Europa de Vest pentru BBC, care vorbea la ICEEfest despre ingredientele de succes în media în termeni ca „dramatism“ sau „arată că în spatele poveştii e un autor“. „BBC, un brand sinonim cu imparţialitatea şi echilibrul, este cel care are succes şi cu «Top Gear», care e orice altceva decât imparţialitate şi echilibru. Dar, desigur, de la Mircea Badea la Jeremy Clarkson e o distanţă de la pământ la cer“, arată analistul.

„Mahalaua e-n ofensivă în România“

Românii care privesc la emisiunile „pamfletarilor“ reacţionează fie pozitiv, fie negativ în funcţie de duritatea limbajului, de atitudinea afişată şi de emoţiile transmise de aceştia. Iulian Comănescu specifică faptul că emisiunile moderate de Badea sau Banciu adună în fiecare seară între 100.000 şi 300.000 de telespectatori pe minut, dar, cu toate comunicatele staţiilor TV care laudă rating-urile acestora, „mai rămân peste 19 milioane de români care au alte treburi, în faţa TV-ului sau în alte locuri“. Analistul se arată interesat de un aspect-cheie: de ce reacţionează pozitiv cei care reacţionează pozitiv? „Explicaţia elementară ar fi că mahalaua e-n ofensivă în România pe toate planurile, după 25 de ani în care sistemul de educaţie şi scările de valori au avut de suferit, dar obscenităţile şi cuvintele tari înseamnă şi un soi de exorcizare a limbii de lemn, a vorbirii abstracte şi imprecise“, spune el.

Filosofia publicului-ţintă: «toţi e nişte nemernici, afară de mama»“

Pe de altă parte, o anumită categorie de public care priveşte la astfel de programe „are tendinţa de a identifica vinovaţi «în general» de situaţia în care suntem. „Există multă frustrare şi lipsă de simţ practic în România. Cei care se uită noaptea, târziu, la Badea şi Banciu nu se scoală, probabil, prea devreme“, arată acelaşi Comănescu. „Oamenii care consumă genul acesta de produse fac parte din categoria suporterilor de fotbal, care aplaudă tot ce poate aduce prejudiciu de imagine taberei adverse – ei nu pot opera cu distincţii mai fine decât «ai noştri» şi «ai lor». De aceea, în funcţie de tabăra în care s-au aşezat, telespectatorii aleg miştocarul care înjură tabăra adversă. Sunt şi telespectatori care s-ar uita la ambii, dar sunt difuzaţi simultan, – adepţii filosofiei «toţi e nişte nemernici, afară de mama»“, declară şi Mircea Kivu.

Apariţia „pamfletarului“ român

„Părintele pamfletarilor“ din România pare să fie Sorin Oancea, actual acţionar şi director al postui B1 TV, care, în urmă cu aproximativ zece ani, când manageria Antena 3, l-a adus pe Mircea Badea. Acelaşi Oancea l-a inventat şi pe Radu Banciu, ca mai apoi să apară diverşi aspiranţi pe această categorie: Dragoş Pătraru (TVR 1), Cătălin Oprişan (Realitatea TV) sau Cristi Groza (DDTV), fratele Loredanei Groza. Acest gen de emisiuni au fost concepute pentru a fi derulate cu cheltuieli minime, din moment ce sumele venite din publicitate sunt concentrate pe zona de prime-time (n.r. – interval orar de maximă audienţă). Dacă la început ziarele reprezentau ingredientul cel mai important al emsiunii, acum aceşti oameni se limitează la „a vorbi cu camera“ pentru o perioadă îndelungată.

Cât vor mai rezista „pamfletarii“ pe micul ecran?

„Pseudo-formatul“ de după ora 23:00, în care excelează Mircea Badea şi Radu Banciu, corespunde încă cerinţelor pieţei. „Pe de altă parte, discursul aservit politic nu va mai fi atât de căutat. Pe 16 noiembrie, la alegerea lui Klaus Iohannis, s-a văzut câtă legendă şi fetişizare e în ideea că o televiziune gen Antena 3 poate «câştiga alegerile»“, precizează Comănescu. Aşa cum era de aşteptat, sociologul Mircea Kivu este convins că un astfel de prezentator va fi prezent mult timp de acum înainte pe piaţa media din România, pentru că mass-media autohtonă funcţionează pe principiul „moneda rea alungă moneda bună“, singurul duşman de temut al acestora fiind plătitorii de publicitate. „Ei ar putea realiza, la un moment dat, că nu au interesul să asocieze brandurile pe care le gestionează cu mitocănia. Dar şansa e redusă, căci s-a dovedit că mitocanii cumpără mai mult şi mai scump decât ceilalţi“, conchide sociologul Mircea Kivu.
Denumindu-i spin doctori (n.r. – persoană care prezintă publicului un eveniment cu scopul de a fi părtinitor), Comănescu mizează pe migraţia acestor prezentatori spre Facebook şi „site-urile-petardă care se înmulţesc tot mai mult în ultimele sezoane“. „Online-ul e mult mai ieftin decât televiziunea şi are însuşirea de a funcţiona raportat la un electorat neafiliat, care a făcut diferenţa la modul remarcabil la ultimele alegeri prezidenţiale. Ceea ce e suspect de manipulare la Badea, Gâdea, Banciu va fi mai puţin atrăgător pentru manipulatori decât a fost în perioada 2009 – 2014“, concluzionează Comănescu.

Un altfel de pamfletar, Mihai Gâdea, „apărător al patriei“

Spre deosebire de Mircea Badea şi Radu Banciu, Mihai Gâdea se pune în postura unui „apărător al patriei“, înrudit cu „«justiţiarii» de pe Fox“, făcându-şi cunoscute părerile în zona de prime-time. „Tipic pentru categoria lui e faptul că mai degrabă enunţă decât pune întrebări, construieşte tot felul de scenarii, îngroapă datele factuale într-o mocirlă ideologică primitivă şi conspiraţionistă“, afirmă Iulian Comănescu.
Formatul prezentat de Mihai Gâdea reprezintă o invenţie de după anul 2008, arată Comănescu, având ca elemente definitorii: moderatorul-stentor, panelul de invitaţi permanenţi afiliaţi politic, opus compoziţiei echilibrate, şi căutarea de personaje adecvate temei zile. „Plus execuţia în efigie a vinovatului, care lipseşte în 99% din cazuri din platou, fizic, dar e prezent în fragmente video şi audio editate şi manipulate. S-a văzut ce se întâmplă atunci când vinovatul apare în platou, ca în ediţiile lui Gâdea cu Mihai Răzvan Ungureanu şi Crin Antonescu“, explică analistul.

Tribalismul suporterului echipei „pamfletarilor“

Sociologul Mircea Kivu este de părere că se impune o distincţie clară între Mihai Gâdea, care are mereu „un ton serios, grav, moralist, lipsit de seriozitate fiind doar conţinutul“, şi Mircea Badea şi Radu Banciu, pe care îi cataloghează drept „miştocari“. „Pamfletul e un gen literar care presupune nişte valenţe artistice, ceea ce nu e cazul. Succesul le vine din faptul că exprimă convingeri clare, fără dileme. Înjură gros, ca în galeriile de fotbal. Se pare că românii au o înclinaţie spre tribalismul suporterului, pentru care e valoros orice aduce prejudicii adversarului“, a explicat sociologul pentru „Adevărul“. Mircea Kivu crede, totuşi, că numărul românilor care urmăresc astfel de emisiuni este în scădere şi susţine că cei care au rămas fideli sunt cei cărora le place limbajul grobian, subliniind că există şi un limbaj dur care nu e de aceeaşi factură.
sursa: Adevărul

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here