PORTRET DE STAR: MARC BOLAN (30.09.1947 – 16.09.1977)

Articol de Iulia Radu
FOR MARC BOLAN
We are pioneering in an age that’s
just begun.
In a time of thought continuum and 
space beyond the sun.
Where some acknowledge there’s
a spirit that is free
but most of the world are planes below
and therefore cannot see
To speak at them of Priestesses
and places just past Mars
is only wasting energies, so speak to them
of cars.
Speak to them of mortgages
and tax rises
while teaching them of mind power
in your „Pop Star” now disguise.
– Walli Elmlark (jurnalistă SUA)

Tony Visconti şi Marc Bolan

Tony Visconti s-a născut la Brooklyn, New York, 1944. Şi-a început cariera ca muzician de jazz, alături de soţia sa într-un duo numit Tony and Sigrid. Dar a fost convins de şeful său, Howie Richmond de la Richmond Organisation, că viitorul său este în producţia muzicală. Richmond Organisation avea o filială la în Anglia, numită Essex Music, şi prin această relaţie l-a cunoscut Tony pe Denny Cordell. Cel din urmă îşi dorea foarte mult să lucreze cu un producător american aşa că s-a întâlnit cu Tony pentru a discuta despre o colaborare. Tony a acceptat oferta şi a devenit producător pentru artişti precum Joe Cocker, Procol Harum, The Move şi David Bowie. Job-ul lui Tony presupunea şi descoperirea de noi talente. Astfel, în a doua parte a anului 1967, Denny Cordell l-a trimis pe Tony pe străzile Londrei cu o misiune aproape imposibilă: să găsească o trupă care să înlocuiască The Beatles în preferinţele publicului.

Această căutare l-a dus pe Tony la subsolul unui bar, în mijlocul a aproximativ 300 de hippioţi care se mişcau pe ritmul propus de trupa care cânta în acel loc. Clubul se numea UFO, iar pe scenă stând turceşte, se afla un chitarist care semăna mai degrabă cu un spiriduş, ce interpreta nişte piese desprinse parcă din paginile unei cărţi SF. „I come from a time when the burning of trees was a crime„, cânta el, sau „My people were fair and had stars in their hair„. Lângă el se afla un percuţionist.

Evident, o astfel de adunare nu era exact ceea ce căuta Tony şi nici cuplul de pe scenă. Dar Tony a fost atras de elementul central al serii, Marc Bolan. Acesta era îmbrăcat ca un autentic hippy, cu un păr lung, cârlionţat, cu un gipsy-look. De asemenea, vocea lui unică i-a atras atenţia lui Tony, dar modul ciudat, aproape de neînţeles şi acel vibrato din glas, l-au convins pe Tony că pe scenă nu se află un britanic, ci o persoană care cântă într-o limbă necunoscută, amestecată cu o engleză extrem de proastă.

După concert, Tony l-a abordat pe Steve Took, recomandându-se ca producător muzical. L-a evitat intenţionat pe Marc Bolan, pe de o parte pentru că nu era sigur că acesta vorbeşte limba engleză, pe de altă parte pentru că se simţea intimidat de el. Dar Steve l-a redirecţionat imediat către Marc spunându-i că acesta se ocupă de managementul trupei. Zis şi făcut. L-a abordat pe Marc dar a fost extrem de dezamăgit când acesta i-a spus că este al şaptelea producător cu care a vorbit în acea zi, unul dintre aceştia fiind însuşi John Lennon, care căuta muzicieni pentru a semna cu labelul Apple.

Desigur, minciuna lui Bolan a fost una calculată, dar a ţinut. A doua zi de dimineaţă, Tony s-a prezentat la serviciu şi i-a spus lui Denny că a găsit o trupă de care este foarte încântat dar că aceasta fusese abordată şi de Apple şi probabil va semna cu ei. În mijlocul discuţiei lor a sunat telefonul. Era Marc Bolan. Le-a spus că el şi Steve sunt în hol şi le-a cerut o audiţie. Denny a fost de acord şi în scurt timp Marc şi Steve stăteau turceşte pe podeaua din birou, cântând întreg programul de la bar.

Denny a fost sceptic, nicidecum atât de entuziast precum Tony, dar a fost de acord să semneze cu Tyrannosaurus Rex.

Cu un buget de mai puţin de 1.000 de dolari, Tony a dus Tyrannosaurus Rex în studio pentru a înregistra primele lor piese. Primul single a fost Debora.

Primul album a apărut în iulie, după 3 luni de la lansarea single-ului. Dacă acest album ar fi primit vreodată un premiu, ar fi trebuit să-l primească pentru “cel mai lung titlu de album din istorie”: My people were fair and had sky in their hair… but now they’re content to wear stars on their brows. În loc de fotografii, coperta era de fapt o pictură făcută de George Underwood, în care erau prezentaţi oameni şi scene tipice pentru temele mitologice din piesele lui Marc. Pe spatele albumului era o dedicaţie scrisă de John Peel, DJ-ul care a luat trupa sub aripa lui protectoare încă de la început.

Acesta scria:
„Tyrannosaurus Rex rose out of the sad and scattered leaves of an older summer. During the hard, gray winter they were tended and strengthened by those who love them. They blossomed with the coming of spring, children rejoiced and the earth sang with them. It will be a long and ecstatic summer„.

Albumul conţinea piese vechi pe care Marc le scrisese pentru trupa John’s Child, dar care nu mai fuseseră înregistrate din cauza faptului că formaţia se destrămase. Marc era mulţumit de selecţia pieselor, dar simţea că, în general, calitatea producţiei ar fi putut fi mai bună. A dat vina pe lipsa de timp şi pe starea echipamentului din studio, dar ştia că Tony a făcut tot ce a putut, având în vedere circumstanţele. În bună măsură Tony i-a dat dreptate, dar era de părere că pentru situaţia creată sunt de vină şi sunetiştii care nu reuşeau să înţeleagă muzica lui Marc. În câteva rânduri, Tony a preluat controlul pentru a asigura sunetul potrivit.

În orice caz, Tony Visconti credea în Tyrannosaurus Rex. A spus tuturor că Marc Bolan are capacitatea şi talentul de a stăpâni lumea şi că se va dedica susţinerii acestei trupe. Faptul că Tony s-a concentrat pe cariera lui Marc a fost cu siguranţă determinant pentru viitorul lui Bolan şi al grupului T.Rex.

Dar, un alt muzician a avut de suferit din toată această treabă: David Bowie. Marc şi David au fost prieteni din copilărie. Ambii au trecut prin suişuri şi coborâşuri similare în industria muzicală, chiar dacă David a reuşit să lanseze un disc înaintea lui Marc. Acum Bowie era un pic lăsat pe dinafară. Stilul relativ calm al lui David de a aborda showbusiness-ul nu putea concura cu modul agresiv şi şiret al lui Bolan. Deocamdată, Bowie trebuia să se mulţumească cu poziţia de openning-act pentru Tyrannosaurus Rex.

My people Were Fair a ajuns până pe locul 15 în clasamentele din Marea Britanie, în timp ce single-ul (Debora – http://www.youtube.com/watch?v=nQpexFBNYSQ ) s-a oprit pe poziţia 34 – fără să fie ceva extraordinar dar având darul de a-l convinge pe Marc că este pe calea cea bună. Din partea criticilor a avut cronici proaste. Dar Marc Bolan, care întotdeauna a avut darul de a schimba partea negativă într-una pozitivă, a considerat că analiza criticilor înseamnă că albumul le-a atras atenţia. Apoi, Marc a fost extrem de fericit să constate că unii dintre critici şi-au făcut timp pentru a-i citi cu atenţie versurile. Bolan s-a considerat întotdeauna mai degrabă un poet, un povestitor decât un muzician.

Alte câteva piese de pe acest album:
Child Star – http://www.youtube.com/watch?v=WU9uAwi3-Sg 
Afgan Woman – http://www.youtube.com/watch?v=AaccPsMuBWU
 
Pentru managemnet, Marc i-a ales pe cei de la Blackhill Enterprises, care se ocupau şi de Pink Floyd. Nu este nimic întâmplător în acest lucru, pentru Marc era un fan declarat al lui Syd Barrett. La un moment dat a spus chiar că îl consideră pe Syd un “geniu”, adăugând: “Ceea ce face Pink Floyd electric, noi facem acustic”.

Prin intermediul acestei companii a întâlnit-o Marc pe prima sa soţie, June Child, care era recepţionistă acolo. S-au îndrăgostit la prima vedere şi şi-au petrecut primele 4 nopţi împreună dormind în rulota lui June. Apoi s-au mutat împreună într-un apartament fără încălzire sau apă caldă.

În anii de început, în toate interviurile acordate, Marc vorbea despre lucruri mistice, vrăjitoare şi magicieni. Într-o zi a spus chiar că dinozaurii nu erau şopârle uriaşe idioate aşa cum credeau oamenii de ştiinţă ci că erau inteligente şi aveau puteri mistice. Cartea lui preferată era Trilogia Stăpânul Inelelor, pe care June i-o citea în fiecare seară, ca inspiraţie. I-a dăruit-o chiar şi producătorului Tony Visconti pentru ca acesta să înţeleagă mai bine muzica lui.

Nu a trecut mult timp până când succesul primului album a început să aibă impact asupra popularităţii şi buzunarului lui. Cererile pentru concerte Tyrannosaurus Rex au început să crească. Astfel, în 1968, trupa a susţinut un turneu de 7 zile în Scoţia alături de nume precum Donovan, Family şi The Jimi Hendrix Experience. Au cântat în faţa a 8.000 de oameni în Hyde Park alături de Pink Floyd, Roy Harper şi Jethro Tull. În doar câteva luni, banii câştigaţi de ei pe un concert au crescut de la 20 de pounds la peste 100.

La sfârşitul lui 1968, trupa a înregistrat al doilea album, care avea un nume ceva mai mic, de data aceasta: Prophets, Seers, and sages, The Angels of The Ages. Pe spatele albumului se află o poezie scrisă de Marc Bolan: „In the head of a man is a woman, In the head of woman is a man, but what wonders roam in the head of a child”.
Referitor la acest album Marc Bolan scrie:
„We hide behind the masks of the Orient,
because the sullen, lumbering shapes of
the western world strike fear and terror
into our limbs, and all is ungrown.
Legends we long for and legends there are
in the east of our heads.”

Single-ul ales de pe acest album a fost One Inch Rock (http://www.youtube.com/watch?v=EsBQpyKx_XE ). S-a descurcat mai bine decât precedentul, ajungând pe poziţia 28 în topuri. Nu suficient de bine în ochii artistului, dar destul pentru a-i da încredere.
Alte piese de pe album:
Deboraarobed – http://www.youtube.com/watch?v=WEVWRZVHU08 
Eastern Spell – http://www.youtube.com/watch?v=GDLaX_fXycQ 

 

În 1969, Marc Bolan a lansat un volum de poezie (63 de pagini), numit The Warlock of Love. A declarat că a scris cartea în mai puţin de două săptămâni. Criticii au catalogat volumul ca pe o altă încercare a unui muzician de a-şi vedea numele tipărit pe o carte, aşa cum au făcut Jim Morrison, Donovan şi Dylan. Marc şi-a luat revanşa câţiva ani mai târziu când acest volum s-a vândut în peste 40.000 de copii, plasându-l pentru un timp în fruntea celor mai vândute cărţi de poezie din Marea Britanie.

În mai 1969, a fost lansat albumul Unicorn. Pe spate pot fi citite următoarele versuri: „A word came down from the starry gray, The word said smile and then vanished away„.
A fost primul material discografic lansat în Statele Unite. Dar americanii nu erau pregătiţi să primească şi urmeze muzica lui Bolan. O problemă care l-a bântuit multă vreme pe artist. Totuşi, Unicorn este considerat cel mai bun album al duo-ului Bolan/Took. Din păcate, a fost şi ultimul pentru ei doi.

Deşi nimeni nu se aştepta la acest lucru, Tyrannosaurus Rex a trecut prin schimbări importante: a intrat în era electrică. Rezultatul s-a numit: King of The Rumbling Spires (http://www.youtube.com/watch?v=Hmg4UQzwX6w ). Deşi a fost un pas important pentru Marc, single-ul nu a trecut de poziţia 44. Fapt care l-a dezamăgit foarte mult pe muzician. Dar când Mungo Jerry a lansat In the Summertime (care suna asemănător cu ceea ce făcea el), Marc s-a simţit din nou încurajat.
Alte piese de pe album:
Romany Soup – http://www.youtube.com/watch?v=qL_f2prRPSk
Cat Black – http://www.youtube.com/watch?v=AVGu2cAulWo 

 

Pentru a promova mai bine albumul Unicorn peste ocean, trupa a plecat în turneu în State. Dar încercarea de a cuceri America a dat greş. Faptul că americanii nu erau familiarizaţi cu muzica lui Bolan, a avut un cuvânt greu de spus, dar un alt motiv major a fost faptul că relaţiile dintre cei doi membri ai formaţiei se duceau de râpă.

Marc şi Steve s-au îndepărtat unul de altul atât din punct de vedere muzical cât şi filosofic. Steve era conştient de valoarea lui Bolan, dar îşi dorea să participe şi el la crearea albumelor, astfel a compus câteva piese. Dar Marc nici nu vroia să audă. Acesta era proiectul lui şi vroia să deţină controlul total. Din punct de vedere filosofic, Steve era un hippy radical care credea că rolul muzicii trebuie să fie unul revoluţionar. Pe de altă parte, Marc dorea un singur lucru: să fie un star rock’n’roll, nu să conducă revoluţii. Pentru a înrăutăţii lucrurile, Steve a pornit pe calea drogurilor. În ciuda stilului său ciudat de viaţă şi al credinţei în mitologie, Marc nu suporta drogurile în general, şi rar se întâmpla să bea câte un pahar de vin. Diferenţele dintre ei s-au acutizat şi au început să aibă cercuri diferite de prieteni. La sfârşitul turneului, Steve a fugit cu o americancă, spre uşurarea lui Marc. Acum era pe cont propriu.

 

Steve a fost înlocuit de Mickey Finn (pictor şi muzician). Deşi nu era nici pe departe la fel de bun ca Steve, acesta a fost angajat pentru că arăta bine şi… unii spun că un alt motiv „serios” l-a constituit faptul că Marc s-a îndrăgostit de motocicleta lui, un Triumph de 650cc.

Desigur, pe cei doi nu-i unea doar dragostea pentru motoare. Aveau multe alte puncte comune: amândoi erau obsedaţi de OZN-uri, îndrăgeau rock’n’roll-ul anilor 1950, au descoperit că pot face jam-sessions împreună timp de câteva ore bune, lucru pe care Marc îl putea face rar alături de Steve mai ales în ultima perioadă.

Totuşi, când au revenit în Marea Britanie, noul Tyrannosaurus Rex a întâmpinat probleme în a-şi găsi contracte pentru concerte. Din cauza articolelor apărute în presă cluburile au ajuns la concluzia că trupa s-a desfiinţat. Marc a trebuit să îi convingă pe toţi patronii că trupa este încă în activitate şi că nu s-a schimbat radical prin plecarea lui Steve.

Din fericire, vechiul prieten al lui Marc, John Peel a venit din nou în ajutorul său. În noiembrie, John i-a contactat pe Marc şi Mickey pentru show-ul Top Gear de la Radio BBC. Era prima apariţie pentru Mickey ca membru al acestei trupe, o altă premieră pentru public a fost să asculte piesele în variantă electrică scrise de Marc.

Între timp, Peel a început să lucreze la seria sa de înregistrări ale unor concerte live care urmau să fie difuzate la nivel naţional de BBC. Prima serie era programată pentru Revelionul 1970. Tyrannosaurus Rex nu era pe lista formaţiilor care participau, dar Roger Chapman, vocalistul trupei Family, s-a îmbolnăvit, aşa că John a apelat la trupa lui Marc Bolan. Înţelegând foarte bine importanţa acestei apariţii şi fiind nerăbdător să-şi lase amprenta asupra următorului deceniu, Marc a acceptat imediat. Aşa că pe 1 ianuarie 1970, Tyrannosaurus Rex a apărut în concert la Paris Theatre din Londra, cântând 7 piese.

A urmat reluarea lucrurlui în studio. Majoritatea pieselor erau gata deja, dar din cauza plecării lui Steve, Marc a trebuit să şteargă toate înregistrările făcute cu el. Şi cum Mickey era în trupă mai mult pentru faţa lui drăguţă, Marc a făcut singur munca de studio, cel de-al patrulea album fiind mai degrabă un Marc Bolan solo album.

Înainte de lansare a fost promovat single-ul By The Light of the Magical Moon. Deşi avea din nou aşteptări mari de la această piesă, totul s-a încheiat cu un alt semi-eşec. Mai ales că fanii şi criticii s-au opus “electrizării” trupei, sugerându-i artistului să revină la rădăcinile folk. Această reacţie a publicului l-a înfuriat atât de rău, încât a ameninţat că nu va mai scoate niciun single în viitor.

Albumul A Beard of Stars a fost lansat în martie 1970. Deşi acesta a fost mai bun decât precedentele 3, nu a reuşit să depăşească albumul Unicorn în poziţiile din clasamente. Nu numai că nu a reuşit să atragă fani noi, dar i-a îndepărtat pe unii dintre hippioţi care l-au respins aşa cum au făcut şi cu single-ul. Totuşi, Marc a rămas pe poziţii. A argumentat că a început cu chitara electrică alături de trupa John’s Child, şi că a renunţat în momentul în care trupa s-a despărţit şi casa de discuri i-a luat înapoi chitara electrică. Simţea că are un suflet de rocker şi vroia să se întoarcă la rădăcini. “După câţiva ani te saturi să stai turceşte pe jos”, spunea el. “Oamenii chiar cred că eu am picat din cer pe o ciupercă ţinând în braţe o chitară acustică”. Marc ştia că hippioţii sunt de fapt un public minoritar şi că nu sunt nişte cumpărători buni de discuri. Dacă vroia să cucerească lumea, trebuie să se adreseze publicului larg.

În timp ce în Marea Britanie lucrurile nu era prea bune, în Statele Unite stăteau chiar mai rău. Marc a mai încercat un turneu în SUA, dar a fost la fel de prost primit ca prima dată. A revenit în Marea Britanie extrem de dezamăgit, dar fără a-şi dori să renunţe la luptă. Era mulţumit de direcţia în care se îndrepta. Îşi urma sound-ul pe care îl avea în minte. Era pop, era electric, era destinul său şi avea să-l urmeze orbeşte. Mai târziu avea să declare că poate albumul A Beard Of Stars (http://www.youtube.com/watch?v=2xW9RUKU4IE ), şi în special piesa Elemental Child (http://www.youtube.com/watch?v=-zov_u3wbC4 ), a fost prea electric înainte de vremea potrivită, dar nu mai era cale de întoarcere, se află pe un drum cu sens unic spre succes.

La scurtă vreme după lansarea piesei By The Light of The Magical Moon (http://www.youtube.com/watch?v=OE1yS-CglJY ), Marc şi June s-au căsătorit.
Faptul că Marc era motivat în discurs dar nu făcea nimic concret pentru a avea în sfârşit mult doritul succes, o cam enerva pe June. Aşa că într-o seară în care Marc vorbea din nou despre planurile lui de a cuceri lumea prin muzică, June a izbucnit ţipând la el să meargă în cealaltă cameră şi să scrie nişte piese pentru un material nou. Marc s-a conformat şi a rămas în camera alăturată toată noaptea. A doua zi dimineaţă, June i-a adus cafeaua şi a aflat că a compus o piesă de care era foarte mulţumit. I-a cântat-o. Era simplă şi avea ceva care te prindea. A numit-o Ride A White Swan (http://www.youtube.com/watch?v=KDAh19tms4U ). Piesa a fost înregistrată şi a devenit următorul single. Dar Marc simţea că trupa mai are nevoie de schimbări. Tony Visconti este creditat pentru ideea de a schimba numele trupei din Tyrannosaurus Rex în T.Rex.

Single-ul a fost lansat în octombrie 1970. Schimbarea numelui nu a păcălit prea mulţi DJ care hotărâseră deja că locul acestei trupe este la coşul de gunoi. Astfel, piesa a fost difuzată doar de un singur post de radio – Radio One din Londra. Dar, surprinzător, în doar o săptămână maganizele de muzică au înregistrat peste 2.000 de cereri pentru această melodie. Vestea s-a răspândit repede şi alte staţii radio au început să o difuzeze. Încet dar sigur, piesa urca în topuri. După 13 săptămâni a ajuns pe poziţia a doua.

Pe a doua faţă a single-ului Ride a White Swan erau alte două piese: It Is Love – care va apărea pe următorul album şi Summer Time Blues (http://www.youtube.com/watch?v=2A3d-b2-0ZY ) (cover Eddie Cochran) – acesta fiind unul dintre rarele cazuri în care Marc a înregistrat o piesă compusă de altcineva.

Primul album T.Rex a fost lansat în decembrie 1970. Putem spune că de fapt, acesta a fost ultimul album Tyrannosaurus Rex şi nu neapărat primul album T.Rex. A fost ultimul album în care “trupa” era de fapt Marc şi în care el era acompaniat de un singur muzician. A fost ultimul album pe care majoritatea pieselor au fost compuse mai întâi pe chitara acustică.

Peste jumătate din aceste piese fuseseră compuse pentru albumele anterioare. De exemplu, pe acest album se află remixuri ale pieselor The Wizard şi One-Inch Rock. Dar cel mai important lucru este că acesta a fost primul album T.Rex care cuprindea piese bazate pe pasiunea lui Marc pentru folclor şi fantezie.
„A shape that was golden and crimson extended a claw to my frame„. „Come the sun see it run across the sky, Cosmic eye, see it cry for you and no one else„. „Tyrannosaurus Rex, The Eater of Cars„.
Probabil abilitatea lui Marc în calitate de poet şi-a atins vârful începând cu acest album.

 

Succesul înregistrat de single şi de album, a adus din ce în ce mai multă lume la concerte. Pentru a atrage chiar mai mulţi spectatori, Marc a redus preţul biletelor la concertele T.Rex, gest urmat şi de alte trupe aflate la început de drum.
Aproape din greşeală, Marc a adus încă o noutate în concertele sale. Fiind invitat la emisiunea TV Top Of The Pops, pentru a-şi promova materialul, în cabină şi-a pus pe faţă nişte sclipici, gest făcut în glumă. În timpul emisiunii, Marc a pretins că a uitat să se spele pe faţă pentru a-l da jos. Dar nu este sigur că a fost un gest chiar atât de inocent. La următorul concert, tinerii spectatori l-au copiat întocmai purtând sclipici în jurul ochilor. Peste timp, Marc a fost creditat ca iniţiator al mişcării GLAM-ROCK.

Concertele T.Rex se transformaseră deja într-o mare de oameni, mai ales de tinere fete care ţipau şi leşinau când îl vedeau pe Marc. Era din ce în ce mai greu pentru acest duo să face faţă din punct de vedere al sound-ului, mulţimii în continuă creştere care venea la concerte. În plus, Marc îşi dorea să facă şi unele solo-uri, aşa că avea nevoie şi de alţi muzicieni în trupă.

Găsirea unui basist a fost oarecum uşoară. Tony avea un prieten, Steve Currie (fost student la medicină care mai cântase la bas în mai multe trupe de jazz). Acesta îl ştia pe Marc de vreo 5 ani, îl tot observase în studio, dar avea rezerve în a se alătura trupei. “There was such an aura around Marc, I thought he was some kind of freak„, spunea Steve, „I just couldn’t imagine myself working with him at all”. Dar într-un final s-a răzgândit.

A fost mai dificil să găsească un baterist. Au dat anunţ în ziare şi s-au prezentat mulţi muzicieni la casting, care a durat 4 zile. Dar după ce a ascultat 2 candidaţi, Marc a decis că nu va găsi ce caută aşa că a plecat în camera alăturată să joace biliard. Tony lucra cu o altă trupă, Legend, şi s-a gândit că bateristul lor, Bill Fyfield, are ceea ce îşi doreşte Marc. După ce a lucrat 2 zile cu el, Marc i-a oferit un loc în trupă şi i-a sugerat să-şi schimbe numele în Bill Legend, ca un tribute adus trupei din care tocmai fusese smuls.
În 1971, după ani de încercări, Marc Bolan cunoştea gustul succesului. Acesta a fost anul în care Marc a atins culmea gloriei devenind şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie.

După succesul înregistrat de piesele Ride a White Swan şi Hot Love (http://www.youtube.com/watch?v=IfHzJU-Rlo4 ), Marc se afla în poziţia de a proceda la fel ca alţi artişti mari precum The Beatles, The Rolling Stones, The Moody Blues, The Who – să aibă compania sa de producţie muzicală, care s-a numit Wizard Productions and Warrior Music Projects.

În iulie 1971, Marc şi-a dus trupa într-un studio de înregistrări, iar rezultatul a fost probabil cel mai mare hit al lor: Get It On (no 1 în UK şi prima piesă care a intrat în sfârşit în topul american pe poziţia a 10-a).

 

Trupa a revenit în Marea Britanie şi a fost surpinsă de ceea ce a găsit acolo: T.Rextasy – aşa cum era numită de presa vremii – atinsese apogeul. Primul concert susţinut la Bournemouth, a semănat mai mult cu un meci de fotbal. Mii de adolescenţi au venit cu eşarfe colorate la gât pe care scrie mare Marc Bolan şi T.Rex. Când trupa a urcat pe scenă sute de fete s-au îmbulzit în faţă pentru a fi cât mai aproape de noul idol al rock’n’roll-ului. Afară situaţia era dificil de stăpânit. Sute de fani luau cu asalt maşina artiştilor în speranţa de a-i vedea mai bine. Singurul punct slab al turneului din UK, s-a petrecut în timpul concertului din Lewisham (în iulie) când a fost confirmat decesul lui Jim Morrison. Referitor la acest lucru, Marc a declarat: „Everyone laughed when I said there is not time, but now I know that its right – I’ve got to give everything now, while I can. Hendrix wasted the last two years of his life; just think what he could have done in that time. There is no time, I may not be here in two years, I don’t know„.

 

În septembrie 1971 a apărut albumul Electric Warrior. A avut un succes uriaş şi a fost fără îndoială albumul esenţial al trupei T.Rex. Lăudat de critici şi de public materialul discografic s-a impus imediat pe scena muzicală din Marea Britanie. Pe acest album apar şi câţiva invitaţi, care nu sunt amintiţi pe copertă: Howard Kaylan şi Marc Volman (backing vocals), Rick Wakeman de la YES  a cântat la pian la piesa Bang a Gong (http://www.youtube.com/watch?v=TVEhDrJzM8E ), Ian McDonald de la King Crimson, care apoi a făcut parte din Foreigner a cântat la saxofon, şi Burt Collins a cântat Flugal Horn. De orchestraţii s-a ocupat Tony Visconti.

Revista Sound Magazine scria:
„Bolan has so cunningly utilized a panorama of influences – as wide ranging as his record collection, stretching through early Presley to his score of official and unofficial Hendrix albums – that anyone who has traveled a similar path will find his head spinning from one nostalgia to the next. On ‘Monolith’ you might be listening to a ’71 remake of ‘Duke of Earl’. ‘Cosmic Dancer’ has strings which could have been scored by Bert Berns. ‘Jeepster’ might have been cut in Sam Phillip’s midget Sun Studios, and nearer home the hamming? ‘Lean Woman Blues’ could be an unused Bob Dylan tape from ‘Bringing It All Back Home’. On top of that Bolan has added a spicy icing and a cultured producer’s ear to produce a finished product very much ’71 and very much his own. Electric Warrior is certainly a major achievement in Bolan’s career, both as a performer and producer„.

T.Rextasy înnebunea Marea Britanie, iar presa îi numea deja The New Beatles

În 1972, T.Rex a lansat piesa Telegram Sam (http://www.youtube.com/watch?v=du7jfDYe5LI )care a ajuns imediat pe locul 1 în UK. Era timpul pentru un nou turneu în America. A avut cel mai mare succes dar nu a fost un triumf.

Orice colecţie Best Of era lansată în Marea Britanie, aceasta ajungea imediat pe locul 1. Marc s-a bucurat de imensul succes, dar din nefericire acesta i s-a urcat rapid la cap. Încrederea în sine care îl adusese pe Marc până aici, începea acum să se transforme în ingâmfare. Primul efect a fost că mulţi dintre cei care l-au ajutat să ajungă în vârf, nu mai aveau o părere atât de bună despre el. În interviuri nu se putea abţine să nu se compare cu alţi muzicieni de top precum John Lennon sau Bob Dylan.

A spus chiar că este un chitarist mai bun decât Pete Townsend (The Who). Pete a replicat scurt: „I’ve always dug Marc Bolan and he knows it, and he also knows that I’d let him get away with murder because of what he’s doing for rock & roll„. A mers până acolo încât i-a acuzat pe John Lennon şi Ray Davies că încearcă să îi imite vocea la piesele ‘Cold Turkey’ şi ‘Victoria’. Nici Dumnezeu nu se putea compara cu el, acest uimind pe toată lumea prin declaraţia: „If God were to appear in my room, obviously I would be in awe, but I don’t think I would be humble. I might cry, but I think he would dig me like crazy„.

Marc a începuse să resimtă presiunea celebrităţii sale, acesta declarând unui reporter: „I have a feeling all the time of being pinned against the wall by hundreds of invisible people. All the time. Consequently, I totally retreat. I don’t go out anymore, ever. Sometimes I get a funny feeling inside me that I shan’t be here very long, and I’m not talking in terms of things like success. It frightens me sometimes„.

 

Ringo Starr (baterist, ex-The Beatles) a devenit bun prieten cu Marc, spunând că T.Rex este trupa lui preferată. Astfel, a înregistrat cu Marc două piese: Have You Seen My Baby şi Back Off Boogaloo.

Ringo intenţiona să îşi refacă cariera după despărţirea de The Beatles şi intenţiona să se îndrepte spre film. Primul său proiect a fost de fapt un documentar despre Marc Bolan şi T.Rex, Born To Boogie. A fost înregistrat în studiourile din Londra şi conţinea o piesă care mai apoi a devenit un mare hit al trupei, Children Of The Revolution (http://www.youtube.com/watch?v=Xgcxd9wtXUE ).

Versiunea din film cuprindea doi muzicieni-invitaţi: Ringo la baterie şi Elton John. Relaţia de prietenie dintre Marc şi Elton a început încă din vremea Tyrannosaurus Rex, când Elton a deschis câteva concerte de-ale lor. E. J nu era prea impresionat de muzica lui Marc şi la un moment dat l-a şi criticat. Consecinţa remarcilor critice a fost următoarea: în momentul în care l-a văzut pe stradă Marc a scos limba la el, dar apoi l-a invitat acasă pentru a discuta. Şi aşa au devenit prieteni foarte buni.

Majoritatea înregistrărilor din filmul Born To Boogie (versiunea din film: Marc Bolan T Rex Born to Boogie Ringo Starr Documentary ORIGINAL AND UNCUT (Part 1): http://www.youtube.com/watch?v=dDbDYgB3k98 ) sunt din 2 concerte susţinute la Empire Pool în Wembley (18 martie 1972). Mulţi critici consideră că aceste concerte au fost cele mai bune din cariera lui Bolan.

Tony Tyler de la NME spunea despre acest concert.
„He was a poem in silks, satins, and embroidered velvets. A soft cap, sewn with astrological stars, clung to his curly locks. Silken breeches encased his legs, where gleaming hose fell away to reveal silver-buckled shoes. Spangled dust, artistically arranged beneath his lustrous eyes, glittered, reflecting the powerful lighting in visionary flashes. And he, incredibly, was only a photographer at Saturday’s staggering T.Rex concerts at the Wembley Pool.”

Un fan prezent la concert povestea:
„Engraved in my memory forever will be the feelings, sights and sounds I experienced at the concerts that day. The approach to the Empire Pool sent shivers down my spine and once inside the complex I was faced with thousands of other young fans gasping with excitement and eyes wide; soaking up the atmosphere. In the main hall the stage was laid bare before me, seeming huge and menacing in a strange way. My friends and I grabbed great seats naively thinking we would sit and watch the concert! EMPEROR ROSKO came out to whip up the excitement, but he need not have bothered himself. The atmosphere was electric, the anticipation painful… then suddenly there HE was. Seats were forgotten, the music was far too loud but I loved every minute of it„.
Alte câteva piese.
T.Rex – Summer Deep – http://www.youtube.com/watch?v=kS2YOOMXpkc
T.Rex – The Wizard – http://www.youtube.com/watch?v=YZmWMo_IxKU 
T.Rex – Cosmic Dancer (my favourite!) – http://www.youtube.com/watch?v=GMfjA4gyEcU
T.Rex – Jeepster (super piesă!) – http://www.youtube.com/watch?v=7sAzS-kif6k

 

În iulie 1972, T.Rex a lansat albumul The Slider, care s-a vândut în 100.000 de unităţi în primele 4 zile. Metal Guru a ajuns pe locul 4 în clasamente. În septembrie 1972, a lansat piesa The Children Of The Revolution care s-a oprit pe locul 2 în topurile de specialitate. Spre sfârşitul anului au mers în Japonia pentru a înregistra un nou album. Single-ul ales, Solid Gold Easy Action, a egalat performanţa precedentului urcând până pe locul 2.

 

Pe 2 martie 1973, T.Rex a lansat al 10-lea single, Twentieth Century Boy. Versurile acestei piese sunt de fapt citate din mari personalităţi, printre care şi Mohammed Ali. Piesa nu a urcat mai sus de locul 3. După două săptămâni a lansat albumul THANX. Din mai multe puncte de vedere a fost un album „nervos”. Presa era din ce în ce mai dură cu Marc, prezicând căderea lui. Una dintre piese, Shock Rock, i-a atras mai mult pe fanii glam-rock, mişcare pe care el a iniţiat-o – If you know how to rock, you don’t have to shock.

Warner Bros, casa de discuri care promova trupa în America, s-a străduit în zadar să îl impună pe piaţa muzicală de acolo. Americanii pur şi simplu nu înţelegeau mişcarea glam-rock, au făcut-o abia peste vreo 2 ani când David Bowie şi mai apoi Kiss, au dat startul acestei mişcări pe pământ american.

În iunie 1973, Marc a lansat The Glover care a ajuns până pe poziţia a 4, dar a coborât rapid în topuri.
Dar rezultatul ultimilor 2 ani era zdrobitor: T.Rex a vândut în tot acest timp 39 de milioane de albume, a avut 4 piese pe locul 1, trei piese pe locul 2, două piese pe locul 3. Chiar şi The Glover s-a vândut în 100.000 de unităţi în prima zi. 
A mai încercat un turneu în America, aducând în trupă (pentru a obţine un sound mai bun) un alt chitarist, Jack Green, şi 3 fete în backing vocals, printre ele se afla şi Gloria Jones (solistă şi compozitoare). Prietenia şi relaţia dintre Marc şi Gloria a distrus căsătoria artistului cu June.

 

În februarie 1974 a fost lansat albumul The Zinc Alloy. Presa l-a catalogat ca pe o tentativă de a copia ideea de succes a lui David Bowie, Ziggy Stardust and the Spiders from Mars. Ziariştii uitau însă că la începuturile carierei sale, Marc declarase că şi-ar schimba numele în Zinc Alloy dacă ar avea succesul dorit pe scena muzicală. Relaţiile dintre David şi Marc s-au răcit, mai ales acum când popularitatea lui Marc scădea iar succesul lui David era din ce în ce mai evident. Superioritatea şi îngâmfarea lui Marc începeau să-l orbească. În mintea lui ajunsese la un nivel de popularitate atât de mare încât se considera nemuritor. People aren’t sure if I really exist, insista el.
Single-ul promovat de pe acest material discografic, Whatever Happened to the Teenage Dream, a avut un succes moderat, dar albumul a primit doar cronici proaste.
Faptul că nu mai avea succes, l-a dărâmat pe Marc. Când lucrurile s-au înrăutăţit, a început să bea mult şi să ia cocaină.

În 1974, a încetat colaborarea dintre Bolan şi Visconti.

 

În 1974, T.Rex a lansat single-ul ‘Light of Love care abia a intrat în topuri. A urmat albumul Zip Gun – un alt eşec usturător, considerat de mulţi cel mai prost album al trupei.

 

În iarna lui 1975, după mai multe schimbări în componenţa trupei, Marc Bolan era în afara topurilor. Atinsese cea mai de jos treaptă a celebrităţii, dar acest lucru nu putea dura prea mult. Avea doar nevoie de un motiv pentru a continua. Şi l-a primit: Gloria aştepta un copil. Brusc a fost pus în ipostaza de a fi tată, fapt ce l-a determinat să declare: ‘I’m going to live like a sane human being because I intend to be around for a long time yet‘.

Dar, după o săptămână cu foarte mult alcool şi multe droguri, Marc s-a prăbuşit. Doctorii i-au spus că a avut noroc, dar dacă nu îşi va schimba stilul de viaţă, va muri. A înţeles mesajul şi s-a pus pe treabă. A adunat trupa din nou: Steve Currie (bas), Gloria Jones (clarinet, backing), Dino Dines (keyboards), Tyrone Scott (keyboards) şi Davey Lutton (baterie).

În iunie 1975, au lansat single-ul Ballroom, care a urcat până pe locul 15, demonstrând că trupa încă mai are ceva de spus. Succesul înregistrat l-a încurajat pe Marc. Acesta a fost invitat la un show TV unde practic a preluat rolul de moderator, punând el mai multe întrebări decât gazda. Asta i-a determinat pe cei de la Thames Television să îi ofere şansa să lucreze pentru ei, să aibă un show propriu. Oferta a fost acceptată imediat, iar printre personalităţile intervievate de Marc se numără: Angie Bowie, Keith Moon, John Mayall.

 

Au urmat single-uri precum New York City şi Dreamy Lady, fără însă să aibă succesul de altădată. Dar nu a mai contat atât de mult pentru Marc pentru că în această perioadă s-a născut fiul lui, Rolan Seymour Bolan. „This baby’s made all the difference to my life,” spunea el, „The most important thing is that he has given me a sense of responsibility. Whenever I feel myself getting silly and maybe thinking of slipping into my old ways I just imagine myself dying and Rolan never really having known me. That’s a horrible thought„.

A urmat albumul Futuristic Dragon, care pentru gustul lui Marc era prea pop. Dorea să revină la rock. Single-ul I Love To Boogie a fost lansat în iunie 1976. Deşi presa l-a desfiinţat, acesta a urcat până pe locul 13 în topurile britanice. Acesta a fost ultimul hit produs de Marc Bolan.

Industria muzicală din Marea Britanie se schimba rapid. Punk-ul şi mişcarea new-wave cucereau din ce în ce mai mult teren.

Marc a renunţat de tot la droguri şi alcool şi a început să ţină regim. A mai făcut câteva schimbări în trupă. Miller Anderson a venit la chitară, Herbie Flowers la bas,Tony Newman la baterie.

Împreună au lansat single-ul Dandy in the Underworld. Albumul cu acelaşi nume, a fost considerat cel mai bun de la Electric Warrior. Marc era într-adevăr mulţumit de album. A plecat în turneu pentru a-l promova. Au luat în deschidere trupa new-wave, The Damned. Cu modesta-i cunoscută Marc a declarat despre întâlnirea cu ei: I was introduced to them because one of them had the good taste to wear a Marc Bolan T-shirt„.

Revista The Record Mirror, l-a solicitat pentru a scrie un articol lunar. Iată ce scria Marc despre moartea lui Elvis Presley:
„And so to the saddest news of the month – the death of Elvis Presley. Often badly promoted, badly advised, and obscenely produced in his last years – or so it seemed to me – he was led down the drain by whoever stuck him on the treadmill of these terrible Hollywood musicals and tried to turn him into a sort of Jayne Mansfield. It’s sad that he’s gone but probably better that he went before he turned into the Bing Crosby of rock’n’roll„.
A semnat un contract pentru 6 ediţii ale emisiunii Marc la Granada Television. Printre invitaţii săi s-au numărat Billy Idol and Generation X şi Boomtown Rats, pe care i-a introdus în platoul de filmare spunând: „The lead singer of the next group is almost as good-looking as me – but they have to do something about those clothes…”

În ultimul show l-a avut invitat pe prietenul său David Bowie. După încheierea emisiunii David l-a dus la noul studio al lui Visconti. Din nefericire Tony nu era acolo. Marc a declarat plin de amdiraţie că şi-ar dori să înregistreze acolo un album.

Din nefericire acest lucru nu s-a mai întâmplat. Trei zile mai târziu, pe 16 septembrie 1977, Marc şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină. Se întoarcea acasă, în zorii zilei, dintr-un club. La volan se afla Gloria (în ciuda pasiunii sale pentru maşini, Marc nu a învăţat niciodată să conducă). Într-o curbă, Gloria a pierdut controlul maşinii şi a lovit un pom. Marc (30 de ani încă neîmpliniţi) a murit pe loc.

Moartea lui Marc l-a afectat pe David Bowie. În ciuda rivalităţii lor, aceştia fuseseră prieteni timp de 15 ani. De asemenea, tragicul accident suferit de Marc l-a făcut pe David să tremure la gândul că ar putea avea aceiaşi soartă. Cu câţiva ani în urmă, acesta fusese la o vrăjitoare care i-a spus că el, Marc Bolan şi Jimi Hendrix au fost trimişi pe Pământ pentru a schimba mentalitatea oamenilor prin artă. Dar ei nu vor trăi prea mult. La vremea respectivă, Hendrix dispăruse deja, iar după moartea lui Marc, David şi-a pus serios problema propriei vieţi. Rămăsese ultimul dintre cei 3 numiţi de vrăjitoare.

Gloria Jones a supravieţuit accidentului dar a trebuit să facă faţă durerii de a-l fi pierdut pe iubitul ei, dar şi acuzaţiilor venite din partea fanilor care o considerau responsabilă pentru moartea idolului lor. Marc este înmormântat la Golders Green Crematorium din Londra.

Marc Bolan & T. Rex – Sitting Here [B-Side]
https://www.youtube.com/watch?v=RcRxEX50Upk&feature=related
Marc Bolan & T. Rex – All My Love [Studio Outtake]
https://www.youtube.com/watch?v=eyYt6t0BVlc&feature=related
Marc Bolan The Groover U.S. Tour LIVE RARE
https://www.youtube.com/watch?v=fP2iHBi2RvE&feature=related
T.REX Live U.S.A 1974
https://www.youtube.com/watch?v=LjW26T2kVDI&feature=related
T.Rex – Token Of My Love live
https://www.youtube.com/watch?v=pbtqh7P_Sqs&feature=related