Am citit ce a scris Iulia, așa cum o fac mereu. Mi-a plăcut că am fost a doua oară la domnii Vampiri. Nu m-a obligat nimeni. Eu am o legătură strânsă cu „No More Mr. Nice Guy”! Alice e cu aproape un an mai mare ca mine. E un proiect născut din băutură și respect pentru prietenii decedați, prietenii din lumea rock-ului, ale căror imagini au și apărut pe ecran în timp ce li se dedica o compoziție. În fond, era acolo o mare parte din tinerețea mea, din viața mea: Janis Joplin, Jimi Hendrix, John Lennon, Jim Morrison, Jeff Beck și prea mulți alții. O mică parte era pe scenă: adică Alice Cooper și Joe Perry.
În public erau foarte mulți din generația mea, dar și numeroase doamne, domnișoare, care au venit pentru Johnny Depp. Sunetul a fost bun (cu mici scăpări la microfonul lui Depp, greu de făcut să sune clar), chiar și la nivelul tribunei VIP, așezată mereu la sacrificiu, adică lateral. Mi se pare o imensă lipsă de respect față de cei care au dat 7 milioane vechi (de fapt 699) lei pentru un bilet. Și au fost destui. Ce ni s-a oferit? Nimic. Un băruleț cu bere și răcoritoare și… gata. Nici nu puteai să cumperi un popcorn, o înghețată, un dulce mic (vorba lui Cioculeț Vintilă). Trebuia să cobori niște trepte, deloc prietenoase și multe. Da, vorbesc în nume personal. Nici măcar niște băncuțe să te așezi la un moment dat, deși în alte vremuri, mi-a confirmat și Dorian Ciubuc (organizator vechi și bun de evenimente), se puneau scaune sau bănci pentru toată lumea. Să stai în picioare de la 18,50 la 23,15 e cam mult și pentru cei mai tineri. De ce să suferi, când te-ai dus să te bucuri?
*Așa, dacă ajungeau 20-30 de oameni de 1,80 primii și se așezau la bară (nu erau măsuțe de bar, erau jumătăți),nimeni dintre ceilalți, sub 1,80, nu vedea nimic. *Ideea de V.I.P. nu există în mintea domnilor care scot bani din astfel de evenimente. Ce servicii oferi? Cu ce rămâne cel care a dat așa de mulți bani? N-am prea stat la V.I.P. de-a lungul anilor, deși aș fi avut ocazii. La Queen cu Adam Lambert au fost locuri bine stabilite, decente deși era în Piața Constituției.* Un breloc, niște apă for free, scrumiere, personal amabil care adună sticle, pahare, așa se face în lumea bună.* O apă plată 250 ml era 10 lei!
Despre publicul care a surprins-o puțin pe Iulia. O parte era cea care-și scoate tricoul de rocker la plimbare. Am întâlnit unul cu Alice Cooper (un mare pasionat de rock, fost om al TVR) și mai era Iulia tot cu Alice Cooper. Am zărit un singur tricou Hollywood Vampires, dar și Celelalte Cuvinte, multe Iron Maiden, câteva Kiss, Ramones, Deep Purple ș.a.m.d. Faptul că nu exista un stand cu ce trebuia, arată că se lucrează la ciupeală. De ce să cumpăr afiș de pe stradă, la negru, când aș putea să-l achiziționez de la stand? Nu există CD cu trupa, dar se puteau pune unele cu Alice Cooper.*
*Multe domnițe și-au etalat ținute șocante, de la roz, alb, negru la superdecoltat, la sport, la jeanși sau aproape fără. Au fost și ținute „model Alice Cooper” cu baston cu tot. Sigur că au venit cu partenerul-fotograf.
Reacții reale și generale au fost abia la final, la School’s Out (Alice Cooper) mixat cu Another Brick In the Wall (Pink Floyd). Nu știu câți profesori erau în mulțime, dar elevii actuali și foști, s-au bucurat cu siguranță. Entuziasm de conjunctură, pentru că nu poți cânta piesele, pe care nu le cunoști. Proiect de cover-uri, dar contează și cât sunt de știute originalele în România. Așa se explică și momentele de liniște între piese. Public eterogen, motivații diverse pentru a fi acolo. Promovare slabă, dar dacă organizatorii sunt mulțumiți de cât au încasat, ce mai contează?! Trupa din deschidere, din nou la sacrificiu, cum observa și Iulia, lipită acolo, să iasă la minutaj. Au avut un bun mesaj anti-război. Putea fi și o trupă de la noi.*Ar fi fost un concert foarte bun la Arenele Romane, unde e și mai multă răcoare.
N-am întîlnit prea multe cunoștințe, dar e drept că ne-am cam schimbat toți de-a lungul anilor și nu ne mai recunoaștem. Nici cu vederea nu stăm prea bine. Erau acolo Mugurel Vrabete cu frumoasa soție, Fisă (Gheorghe Emanuel), Teo Boar, „celebrul” domn Săndulescu, mare prieten al artiștilor și al lui Marcel Avram (prin fiica de la D&D) și presupun că și alții. De data asta ne-am salutat cu prietena de FB, Judy!
*Concluzia mea este că lipsa de informare, în era informației e teribilă. Că organizatorii de evenimente ar putea ajuta publicul, cu sprijinul presei audio-vizuale de profil, să vină oamenii pregătiți la astfel de concerte, este evident. Sau măcar să plece mai bogați cu câte ceva informațional, muzical. Să asculți o trupă, cum a fost cea din deschidere, fără să știi cine sunt oamenii, e rușinos, e trist. Nu e prima oară când se întâmplă așa ceva.Rămânem printre puținii care scriem cronici, dar nu-i destul. E necesar ca cei care investesc și fac bani din evenimente să se gândească și la aceste nuanțe. Nu-i suficient de neplăcut că școala stagnează sau mai rău? Măcar prin muzică să contribuim cumva la educație (și nu mă refer doar la tineri).
*Trebuie să învățăm să pretindem calitate, să cerem respect din partea celor care ne iau banii. Prețurile mari au ajuns astfel pentru că s-a putut. Lasă că vin fraierii. Zeci de reguli cu NU în față, dar obligațiile gazdelor unde sunt?
- Dacă organizatorii aveau habar de gusturile, tendințele de aici, le sugerau Vampirilor să introducă în repertoriul de la București, piese cântate în alte părți, cum ar fi ”My Generation” și ”Whole Lotta Love” și atunci publicul nu mai era doar politicos ci entuziast.
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
. Am citit ce a scris Iulia, așa cum o fac mereu. Mi-a plăcut că am fost a doua oară la domnii Vampiri.){kind=link}
Ce bine că mai există totuși și cronici! Sau, ca sa fiu mai concret, ce bine că mai există cronici ca și cele ale Iuliei și ale lui Andrei, dedicate evenimentului muzical petrecut aseară. Din păcate, nu am putut fi prezent la el, cu toate că îmi dorisem mult, dar relatarea m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi fost într-un fel acolo. Daca mai puteți face acest lucru și în alte ocazii, va rugam, noi cititorii voștri sa ne oferiți in continuare serviciile voastre de comentatori avizați și experimentați pentru că asta este rostul cronicarului. Și, daca înseamnă ceva pentru voi, opinia opinez că voi, in aceeași măsură ca și artiștii de pe scena, faceți un act de cultură, mai mult decât muzicala. Va mulțumim! Și va mai ateptam.
P.S. Mi-aș fi dorit să citesc aceste cronici și în rubrici de profil ale unor publicații, daca nu cotidiene, atunci săptămânale, ca in vremurile mai prietenoase fata de cultură.