Am citit editorialul lui Geambașu și m-a revoltat. Am vrut să-l sun pe Ivan, dar am zis să-l nu-l deranjez, să mai aștept. El nu este omul care să dea replici, să intre în polemici cu nimeni. Totuși atacul era, este murdar, nesimțit, lipsit de respect și vine de la un tip cu pretenții intelectuale, dar fără coloană. Și iată că citesc în ziarul de sâmbătă (cine mai cumpără ziar sâmbăta în afară de mine?) cum Geambașu publică replica lui Ivan împănată cu vorbele lui, mult mai multe decât se cuveneau. E un al doilea gest lipsit de eleganță față de un Mare Campion, pe care susține că-l admiră. Îl felicit și de aici pe Ivan Patzaichin (am făcut-o și telefonic) pentru reacția sa fără cusur. Despre Geambașu ce să spun? Măcar așa se poate vedea de unde veninul, agresivitatea, violența din lumea sportului…Cine-i învrăjbește pe dinamoviști cu steliști, cine manipulează suporterii, cine cultivă intoleranța, cine nu știe ce înseamnă fait-play în sport, dar nici în presă!
Articol de Cristian Geambașu, preluat din gsp.ro
Printre comentariile postate pe blogsport.ro legate de articolul „Ce făceai acolo, Ivan?” a apărut unul care era semnat Ivan Patzaichin. Tonul echilibrat, decent, dar suficient de tăios m-a făcut să cred că textul cu pricina îi aparține chiar marelui campion al pagaei și nu unui user care și-a însușit identitatea acestuia.
Am verificat în modul cel mai simplu cu putință, am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Ivan Patzaichin. Mi-a răspuns de la primul apel, mi-a confirmat că este autorul comentariului. La capătul unui dialog sincer și civilizat, în care fiecare şi-a susținut părerea, am obținut acordul de a-i publica integral răspunsul postat pe blog. În ediția printată a Gazetei și pe gsp.ro.
Domnule Geambașu, cu tot respectul datorat unui jurnalist de marcă și, cu atât mai mult, unui suporter dinamovist, vă supun atenției următoarele aspecte:
1. V-ați gândit că, poate, FRF și LPF au dorit să transmită un anumit mesaj iubitorilor fotbalului, printre care mă număr, solicitându-mi mie să accept această onorantă postură?
2. Dacă echipa Concordia Chiajna ar fi câștigat Cupa Ligii, acest articol ar mai fi existat?
3. În legătură cu banii pe care i-aș fi primit, știți ceva din ceea ce eu nu știu? Vă informez respectuos că „am țopăit” fără bani… Dacă dețineți alte informații…
4. Mă întreb și vă întreb cum ar fi fost zestrea de medalii olimpice și mondiale a României și a Clubului Dinamo dacă și eu aș fi „tresărit” când am tras în canoe alături de STELISTUL Toma Simionov sau dacă oficialii de la Dinamo s-ar fi opus alcătuirii acestui dublu?
În altă ordine de idei, la întrebarea „Kakaia simbolistică mai e și asta?” mulțumesc tuturor celor care au înțeles-o și au apreciat-o ca pe un gest de fair-play, normalitate și civilizație.
Cu respect,
Ivan Patzaichin
Pentru mine, Ivan Patzaichin a fost și rămâne cel mai mare sportiv român al tuturor timpurilor. În clasamentul meu subiectiv și afectiv, el este peste Nadia, peste Năstase, peste Hagi. Ivan Patzaichin mi s-a părut întotdeauna imaginea definitivă a campionului, omul care a îmbinat povestea cu munca și suferința cu triumful. Nu ar fi ajuns campion olimpic la Munchen dacă în calificări nu ar fi crezut că poți termina o cursă cu o pagae ruptă. A luptat ca nimeni altul împotriva ghinionului, s-a opus evidenței cu o dârzenie nemaiîntâlnită. Și a învins.
I-am explicat lui Ivan Patzaichin că am scris greu rândurile acelea. Cum să îți cerți idolul copilăriei și al adolescenței? Doar pentru că ți se pare că ai ajuns „un jurnalist de marcă”? Mi-a adus argumente serioase în sprijinul gestului de la finala Cupei Ligii. Fair-play, civilizație, prietenie dincolo de flamura sportivă. Lucruri pe care le împărtășesc.
Continui să cred că editorialul meu era despre o anumită inadecvare și semnala o ipostază care putea fi evitată cu mai mult tact. Nu sunt prizonierul gândirii sectar-partizane, am înțeles demult ce înseamnă să faci echipă națională cu rivalul de la alt club. Știu că România nu ar fi câștigat 4 titluri mondiale la handbal dacă jucătorii Stelei și ai lui Dinamo nu acționau ca un corp unitar. Dacă nu erau și prieteni, nu doar coechiperi. Dar nu despre o astfel de legătură sau asociere era vorba în articolul meu.
Rămân suporterul necondiționat al lui Ivan Patzaichin și al lui AC Milan, de peste 40 de ani. Asta ca să survolez cumva lauda otrăvită din debutul replicii. Peste toate, îi mulțumesc eroului copilăriei mele că a coborât de pe soclu, simțindu-se dator cu o explicație.
- ULTIMUL VALS CU CEI PATRU CORIFEI 26.03.2023 - martie 27, 2023
- ARHIVA PROMISĂ (PART. II) 13.03.2023. - martie 13, 2023
- Self-pay vs casele cu casieri. Schimbare cu orice preț? - martie 7, 2023
Am avut onoarea sa-l intalnesc in treacat pe Maestrul Patzaikin pe vremea can faceam canotaj. Tocmai isi anuntase retragerea din activitatea competitionala. L-am intrebat cum poate sa se retraga cand inca este in „top” Mi-a zambit bland si a spus:”Baietica,eu obosesc si cand vad o galeata cu apa.” Omul acesta a dat tot ce a putut pentru sportul Romanesc. Ma doare sa-l vad terfelit de bagatori in seama.
Peter Dan, New York