„Rock pentru Revolutie” cu Pro Musica, Cargo și Phoenix la Timisoara (20.12.2019)

Articol de Lala Roxana

0
151
Photo credits: Raul Jichici
Galerie foto găsiți aici (click!)

Am promis ca voi scrie o cronica despre concertul de aseara si chiar daca stiu ca nu am talent la povestit, iata incercarea mea.

Ca in ultimii 6 ani, in 20 decembrie, Timisoara celebreaza faptul ca in 1989, la aceasta data, a devenit primul oras liber de comunism din Romania. Da, am ales intentionat cuvantul “celebreaza”.  Dar nu este o sarbatoare cu artificii si mese intinse, ci un eveniment decent in care oamenii isi canta bucuria de a fi liberi si, in acelasi timp, ii onoreza pe cei care au murit in evenimentele din decembrie 1989.

Si cum poti sa faci asta mai bine decat cu un concert care aduce pe scena formatii emblematice pentru oras: Pro Musica, Cargo si Phoenix?

Destul cu introducerea, ca altii pot sa o faca mai bine ca mine.

Dupa ce am citit si am auzit parerea lui Andrei despre transmisiunea TVR3, m-am uitat la inregistrare si pot sa spun ca experienta live a fost complet diferita.

Au fost cateva probleme cu sunetul, cea mai mare fiind faptul ca microfonul lui Adrian Igrisan nu a functionat timp de vreo 3 melodii, mai “fluierau”microfoanele din cand in cand, dar muzica s-a auzit bine in piata. Nu am cunostintele tehnice necesare, dar nu pot sa-mi explic de ce inregistrarile amatoare care circula pe Facebook au sunetul mai bun decat inregistrarea profesionista de la TVR. Am dat sonorul la maxim si tot pareau lipsite de vlaga.

La fel, nu stiu de ce televiziunea a surprins doar publicul “anesteziat”. Ca la fiecare concert gratuit, au existat si oameni veniti la plimbare, care nu aveau nici o legatura cu ce se petrecea pe scena (pe unii chiar ii suspectez ca s-au asezat in primele randuri pentru a se vedea la TV). Dar marea majoritate a spectatorilor erau acolo pentru muzica. S-a aplaudat, s-a scandat si s-a cantat. Eu am stat putin mai in spate si,credeti-ma, se auzea foarte bine cand publicul canta la unison pe melodiile cunoscute. De ce nu au captat atmosfera generala, ci doar un grup de afoni entuziasti? O alta intrebare la care nu am raspuns.

Line-up-ul de aseara ii includea si pe cei de la Sonatic, dar eu am ajuns mai tarziu la concert si nu i-am vazut, asa ca nu pot sa comentez nimic despre prestatia lor.

Pro Musica in concert.

Mai e nevoie sa spun si altceva? Ilie Stepan, Dixie Krauser, Bogy Nagy, Doru Apreotesei, Bujor Hariga, Horea Crisovan si Misi Farkas, venit sa umple golul mare lasat de Lica Dolga, au cantat pentru noi toti. Melodiile proprii si cele doua cover-uri, “Satisfaction” si “Roll, Baby Roll” (cantata de Dixie Krauser) au fost primite la fel de bine. Punctul culminant a fost imnul revolutiei, “Timisoara”, care a fost cantata de tot publicul si aplaudata indelung, dar nu s-a auzit la TV.

Cargo.

Chiar daca nu s-au oprit comentariile despre diferentele dintre Cargo cu Kempes si Cargo cu Baciu, si aseara am auzit cateva in jurul meu, toate melodiile lor sunt hit-uri si au fost cantate de toti. Ei au fost singurii care au oprit complet sonorul pentru a lasa doar publicul sa cante “Daca ploia s-ar opri” si “Aproape de voi”. Se auzea atat de bine din piata cum o mare de oameni cantau la unison. Imi pare rau ca nu am inregistrat momentele astea, dar mi-am zis ca nu are rost atata timp cat se transmite live. Se pare ca m-am inselat.

Asa cum am mai spus, tot ei au fost cei afectati de cea mai mare problema cu sonorizarea. Microfonul lui Adi Igrisan nu a functionat, asa ca la “Ziua vrajitoarelor” s-au auzit doar instrumentele. Pentru a compensa, publicul a cantat cat l-au tinut puterile. In momentul in care solistul a realizat ce se intampla se vedea ca este nervos, dar noi ne-am distrat. Din fericire, dupa alte 2-3 melodii la care Baciu a imprumutat pe rand microfoanele lui Adi Barar si a lui Alin Achim, problema s-a rezolvat si show-ul a continuat.

O mentiune pentru operatorii TVR care au incurcat prezentarea membrilor formatiei: Ionut Carja este cel care canta la clape si Tavi Pilan este cel de la tobe.

Phoenix.

Categoric formatia emblematica a Timisoarei! Ca de obicei, si aici s-au auzit voci care spuneau ca in componenta actuala Phoenix nu mai este cel adevarat. Asa o fi, dar ei au peste 50 de ani de istorie, componenta lor a variat mult de-a lungul timpului. Cine poate sa spuna care este cel adevarat? Cred ca variaza in functie de perioada in care i-am cunoscut. Phoenix este Nicu Covaci si el ii are azi alaturi pe Costi Adam, Cristi Gram, Vlady Satean,  Lavinia Satean, Titi Dragomir si Flavius Hosu,

Mie imi plac acum si mi-au placut si in urma cu 30 de ani, cand i-am descoperit. Muzica este importanta.

Nu mai stiu la cate concrete cu Phoenix am fost, dar mi-au placut toate. Cu toate straduitele, nu pot sa fiu obiectiva in ceea ce-i priveste. Si la cel de aseara am cantat si m-am agitat. Nu am fost singura care a facut asta. Desi numarul spectatorilor a scazut putin pe masura ce inaintam in noapte, piata a ramas destul de plina si atmosfera creata a fost foarte frumoasa.

Mi-a placut ca au reluat la bis “Timisoara”. Daca la inceputul concertului lumea a fost mai retinuta, la final s-a cantat in cor. Ce mi-a lipsit? Vocea lui Nicu Covaci la “In umbra marelui URSS”, melodia care il defineste, dar aseara era imposibil. Este admirabil si demn de respect faptul ca Nicu Covaci a urcat pe scena, desi starea sa de sanatate nu era cea mai buna, (a mentionat ca medicul i-a spus ca nu are voie sa vina la concert).

Un alt moment frumos a fost in solo-ul Laviniei Satean. Cand au inceput acordurile de la “Desteapta-te romane!” toata audienta a cantat imnul alaturi de ea. Nici asta nu s-a auzit la televizor.

Mai scriu cateva lucruri despre organizare si apoi ma opresc pentru ca si asa m-am intins cam mult.

Florin Mihoc, caruia eu ii spun in gluma “prezentatorul Timisoarei” a facut treaba foarte buna pe scena. A vorbit cu mult respect despre evenimentele din 1989. Nu i-a uitat nici pe cei care ne-au parasit in ultimul timp, Lica Dolga si Leo Iorga. In plus, mi-au placut ironiile deloc subtile la atitudinea posturilor de radio care prefera heavy-rotation in locul muzicii rock de calitate. Chiar si faptul a cerut publicului sa-l voteze pe Dragos Moldovan, rockerul timisoarean care era in finala la Vocea Romaniei a fost de apreciat. Cine stie, poate a contribuit si asta la victoria lui.

Moment frumos: Interventia lui Cornel Vaida care a multumit trupelor participante, lasand cu modestie deoparte rolul pe care l-a avut dumnealui in 1989.

Nu ar fi fost rau sa avem si noi fond sonor la secventele difuzate in pauzele dintre formatii. Linistea nu a contribuit la mentinerea tonusului.

Pozitionarea scenei, in lateralul Operei, a limitat spatiul destinat publicului. Nu a fost vina organizatorilor, sunt lucrari de constructii pe locul in care este amplasata de obicei, dar parca si sunetul a fost altfel.

In concluzie: A fost un eveniment frumos, plin de semnificatii, deja o traditie in Timisoara, care sper sa se mentina cati mai multi ani de acum incolo. Mie mi-a placut foarte mult!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here