Dimineața am intrat pe FB și nu mică mi-a fost mirarea că toată lumea ura de An Nou, deși e 31 dimineața. Am citit și dări de seamă, recapitulări, unele inspirate și pline de autoironie. Asta pentru că lista mea include, dominant, persoane apte pentru așa ceva. Eu voi fi mai sec, prea puțin poetic, dar concluzii simt nevoia să aștern aici pentru că au fost premiere destule.
După 30 de ani de radio live (la care s-ar adăuga și cei 10-15 de la Costinești) am ajuns să fac emisiuni la conservă. N-am înțeles atunci, acum 43 de săptămâni, de ce eu trebuia să stau acasă și să predau cele 5 ore prin wetransfer, în timp ce alții și-au văzut de treabă liniștiți în direct. Vorbesc strict despre Radio România Actualități.
N-am primit nicio explicație rațională. Așa a decis conducerea. Colaboratorii să stea acasă. Cu ce eram noi mai periculoși decât oricare angajat, care mai tânăr fiind, circulă, își vede rudele, merge la petreceri, magazine ș.a.m.d. n-am aflat. Mi se pare cea mai nedreaptă decizie pe care am fost obligat s-o suport în toată existența mea.
Am fost interzis în Costinești în 1979, apoi în Radioteleviziunea Română în 1985, am fost interzis din nou în Costinești, dar numai la Radio Vacanța în 1990. Niciodată n-a durat, dar a durut. Acum e altceva. Mult mai profundă schimbarea. Sigur, dacă aveam o pensie corectă după 45 de ani de muncă, dacă aveam vreo moștenire, dacă nu eram îndrăgostit de publicul de radio, abandonam într-o secundă.
Avem motive de mândrie!
Aș fi vrut să fac prima ediție din 2021 pe 2 ianuarie, măcar prin Skype în direct. Le-am arătat celor de la tehnic că se poate, că e foarte simplu. Urmarea? Nu mai am emisiune pe 2 ianuarie! Nu știu ce va fi pe 9 ianuarie. În momentul în care scriu nu am niciun contract.
Emisiunile înregistrate au dus și la o colaborare inedită și eficientă cu Nicu Turcu. A refuzat să fie plătit, dar ne-a ajutat tehnic cu entuziasm. Iulia a învățat să editeze, să fonotecheze, activități absolut noi pentru ea, pentru noi. Avem de ce ne mândri!
*N-am cum să uit conflictul teribil declanșat tot de oamenii din Radio, atunci când o ediție expediată la timp, n-a intrat pe post, pentru că cineva a greșit, difuzând ediția precedentă. Am sesizat din primele acorduri, am intervenit telefonic, am cerut înlocuirea din ora următoare, dar nu s-a putut, așa că s-a dus Iulia de la ea de acasă cu bicicleta (la 00,30) și le-a dat un stick cu întreaga emisiune, cea valabilă. Din a doua oră, totul a fost O.K. Dar n-a fost destul.
Angajată la Radio, în regia de emisie, Isabel Jerdea a simțit nevoia să intervină pe pagina mea personală de FB, să mă jignească, să-i certe, să-i pună la punct pe ascultătorii emisiunii care și-au permis să-și exprime nemulțumirea față de cele întâmplate. Ce a urmat, știți. Sesizări, reclamații, nicio scuză oficială, niciun anunț pe post.
Conflictul s-a stins, dar n-am cum să uit lipsa de educație, de profesionalism, de respect. Admirabilă a fost solidaritatea exprimată de prietenii adevărați ai emisiunii. Sunt victima pandemiei sau a unor decizii arbitrare?
Vacanță la Vox Maris
Am fost la mare cu fiul meu cel mic și mama lui, pentru că i-am promis că mergem la Vox Maris. Ei au fost de 3 ori la mare. Eu m-am expus riscului de îmbolnăvire (tren, străzi, alei aglomerate, restaurante) în speranța că relația cu juniorul va deveni una mai bună, mai bogată în conținut.
Am făcut câteva Focuri de P.A.E. de acolo, a avut și Iulia o vacanță activă. Ore de piscină, polo, parc de distracții, cu șalupa pe mare, ș.a. n-au prea contat pentru mama și copilul, așa că m-am bucurat doar pentru că i-am revăzut pe oamenii dragi în frunte cu patronul Nicușor Năstase, cu familia lui, cu Marilena, Adriana, Sanda, Nelu, Margareta, Doru și alții pe care-i știu din 1982/83 încoace.
M-am simțit ca acasă, datorită lor și amabilității lor. Ne-am întâlnit și cu Sonja din Germania, care s-a cazat special la Vox Maris pentru a fi acolo, cu noi. Dacă făceau așa și prietenii din România, era o adevărată Sărbătoare.
Site-ul și vlogul au crescut mult
Site-ul a crescut mult, iar Focul de P.A.E. a avut ediție pe 2 ianuarie (era nr 291) iar acum avem ediția 467, adică 176 de întâlniri într-un an greu. Am început să dialogăm cu privitorii ascultători prin telefon, ediții cu invitați (la distanță) au ajuns și la radio, așa că pot vorbi acum despre Studioul Foc de P.A.E. dotat tehnic și cu sprijinul celor mai fideli susținători ai noștri.
Interviurile de pe vlog le-am modificat esențial prin faptul că au primit „muzica” adecvată, fonduri orchestrale, așa că la R.R.A. au devenit emisiuni noi și atractive. Sigur că puteam să ne rezumăm la reluarea edițiilor din cei 18 ani, dar mi se părea nedrept și imoral. Dealtfel și reluările acelea de 1-2-3 ore, sunt modificate, curățate, retușate, cu sunetul adus la parametrii actuali.
Nu scriu azi despre sănătate, dar le mulțumesc doamnelor doctor care m-au sprijinit cu sfaturi, recomandări, rețete necesare: dr Paula Amariei (medicul de familie), dr Anca Mihalcea, dr Mădălina Gîlcă (prietenă de 35 de ani încoace și sfătuitor), dr Oana Toma (oftalmolog, care s-a ocupat de operația de cataractă a ochiului stâng în primăvară) și dr Monica Agapie-Florea. Am vrut să mă vaccinez antigripal, dar n-am avut cu ce. Acum e inutil.
Despre alegerile de la noi, de la americani, despre speranțe, șomaj, promisiuni, școala online, minciunile cu tabletele, scumpiri, cumpărături online, pensii, alocații, măștile neconforme, despre soarta artiștilor, viața concertistică online, sportivă ș.a.m.d. am vorbit și vom mai vorbi! Azi m-am referit strict la ale mele!
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
