EXCLUSIVITATI

STEVE VAI & EVOLUTION TEMPO ORCHESTRA LA ARENELE ROMANE (25.06.2013)

septembrie 6, 2013

105

Articol de Iulia Radu
Nu sunt mare fan al Arenelor Romane (nu mi-a plăcut niciodată acest spațiu), dar când Steve Vai te așteaptă acolo, lași tot și te duci. Nu contează căldura, ploaia, vântul sau faptul că nu prea ai cu ce să te întorci acasă dacă se termină târziu concertul. Așa am făcut și eu. Din prea mult entuziasm am ajuns mai devreme. Am ridicat acreditarea și apoi am căutat o bancă la umbră în Parcul Carol. Din experiențele anterioare știam că în incinta Arenelor nu există loc cu umbră, așa că am așteptat cuminte să ”adoarmă” soarele. Am avut timp berechet să rememorez prima întâlnire cu Steve Vai & Evolution Tempo Orchestra. A fost la Sala Polivalentă în 2010. Țin minte că am făcut vreo 1.000 de fotografii care pot fi oricând folosite într-un manual de chitară. A fost fabulos concertul! Imaginile se succedau cu repeziciune în mintea mea, iar nerăbdarea de a-l vedea pe marele chitarist era aproape insuportabilă.
N-am mai zăbovit mult în parc. Înăuntru, lume puțină. Mai bine de jumătate din ”gazon” era ocupat de scaune. Pe scenă, încă se făceau probe de sunet. ”La Publika au durat mai mult probele de sunet decât recitalul în sine”, comenta într-o pauză un spectator.
Recitalul formației Publika i-a scos din amoțeală pe spectatori. Am auzit multe doamne și domnișoare declarându-și (în gura mare!) dragostea față de băieți. Un moment emoționant al recitalului a fost apariția pe scenă a naistului Nicolae Voiculeț, care a interpretat alături de Publika piesa ”Unde ești?”. Aceasta a fost dedicată victimelor din Muntenegru.
După o pauză (cam lungă ce-i drept!) au urcat pe scenă fetele de la Cvartet Hypnotique. Între timp, se mai strânseseră spectatori (au fost aproximativ 2.000). Chiar dacă toată lumea era nerăbdătoare să-l vadă pe Steve Vai pe scenă, și probabil ar fi ”sărit” cu plăcere peste acest moment artistic, nu au rămas indiferenți la recitalul fetelor. Variantele instrumentale ale unor piese precum The Show Must Go On (Queen) sau Kashmir (Led Zeppelin) au smuls ropote de aplauze.
Puțin după ora 21.00 a urcat pe scenă George Natsis alături de Evolution Tempo Orchestra. A fost și momentul în care spectatorii din spate s-au îngrămădit în față pentru a face fotografii, spre nemulțumirea totală a celor din primele rânduri care nu mai vedeau nimic. Gestul a fost ”reclamat” imediat oamenilor de ordine, care nu au stat mult pe gânduri și au eliberat zona.
Eu sunt cu ochii cât cepele, îmi lungesc gâtul și mă ridic pe vârfuri… vreau să-l văd mai repede pe Steve Vai. George Natsis își dirijează orchestra cu multă pasiune, entuziasm și gesturi ferme. Când Steve Vai a pășit pe scenă, publicul ”s-a aprins”. Nu ai cum să nu fii impresionat de acest om. ”E ca un surfer într-o mare de note muzicale”, spunea Maria (21 de ani, București) în timp ce îi urmărea fiecare mișcare. ”El e un spectacol în sine, nu am văzut niciodată un chitarist mai expresiv și mai spectaculos ca el”, spunea Matei Iordan (35 de ani, București). Adevărul este că lui Steve îi iese orice. Indiferent că ”aleargă” cu degetele sau limba pe grif, zguduie sau lovește chitara, aceasta nu-i iese din cuvânt. A provocat pe toată lumea la ”duel”: orchestra, publicul dar și pe Marius Mihalache (invitat special în concert). Dar, poate, ”colaborarea” supremă s-a produs spre finalul concertului când o ploaie torențială i-a ”alergat” pe unii dintre spectatori acasă, iar pe alții i-a ascuns prin gangurile din Arenele Romane, lăsându-l pe Steve cu doar câțiva spectatori în față. Puțini, dar inimoși. Oamenii au trăit la intensitate maximă momentul, fiind bucuroși că se pot cocoța pe scaune și pot simți muzica mai bine. Cerul era brăzdat de fulgere, iar tunetele se auzeau cu ușurință. Steve a găsit o cale pentru a întoarce situația în favoarea lui: a schimbat câteva acorduri la chitară fiind acompaniat de tunete. Ploaia nu a durat mult așa că oamenii au revenit în fața scenei.

Steve a mulțumit ”zeilor ploii” și chiar le-a dedicat piesa Liberty. Și-a exprimat regretul că la București s-a încheiat turneul alături de Evolution Tempo Orchestra (care a debutat pe 6 iunie la Moscova), și i-a mulțumit lui George Natsis.
Nu a fost lăsat să plece așa ușor. I s-a scandat numele minute în șir. Impresionat, emoționat, Steve Vai a revenit și a interpretat două piese Liberty și For The Love Of God. Euforia era prea mare pentru a fi domolită cu un singur bis. Așa că marele chitarist a revenit în fața noastră. ”Să vă mai cânt încă una?”, a întrebat el cu zâmbetul pe buze. Concertul s-a încheiat cu Kill The Guy With The Ball.

Rămân fascinată de Steve Vai și sunt din ce în ce mai convinsă că cine l-a numit ”extraterestru” știa ce știa. Nimic din ceea ce face pe scenă nu este forțat. Naturalețea, sinceritatea și modestia lui cuceresc imediat. Sper să am ocazia să-l revăd. Am plecat spre casă încărcată cu energie pozitivă. Dragilor, ați pierdut un mare concert! Nu-l ratați dacă va mai reveni în România.
În final, nu-mi mai rămâne decât să mulțumesc Ancăi Lupeș și organizatoilor pentru o seară de vis!
Setlist:
1. Intro
2. Racing the World
3. The Murder
4. Velorum
5. Gentle Ways
6. Answers
7. Whispering a Prayer
8. The Attitude Song
9. I’m Becoming
10. Salamanders
11. Crying Machine
12. Lotus Feet
13. Bangkok/Fire Garden Suite
Bis
14. Liberty
15. For the Love of God
Bis 2
16. Kill the Guy with the Ball/ God Eaters