„Televiziunile de maximă securitate” au pornit cruciada pentru „salvarea” deținuților

ianuarie 31, 2017

Articol de Iulia Radu
„Televiziunile de maximă securitate” (termenul nu-mi aparține, l-am „furat” de la un prieten de pe Facebook) au intrat în vrie! Promotori-convinși ai tuturor celor cu probleme penale (fie anchetați, fie condamnați cu suspendare, fie oameni care au stat după gratii), jurnaliștii TV nu vor să rămână „fără pâine” și fără invitați pe viitor, așa că au pornit războiul pentru drepturile deținuților. De câteva zile, Gigi Becali și Miron Cosma (experții în viața din pușcărie) intră în direct pe toate posturile TV și turuie minute întregi despre cât de grea este viața în închisoare. Trec peste faptul că n-am înțeles niciodată de ce sunt promovate intens personaje certate cu legea – imaginea lui Miron Cosma a fost întreținută chiar și atunci când „Luceafărul huilei” era încarcerat (țineți minte povestea de dragoste și scrisorile către Marilena Nițu), deși acest om numai exemplu pentru societate nu poate fi considerat! La fel s-a întâmplat și în cazul lui Gigi Becali (care a dat și interviuri în timpul permisiilor). În plus, orice condamnat cu suspendare este primit cu brațele deschise în studiourile TV. Ăsta da exemplu de „societate sănătoasă”!
De când cu „ordonanța de urgență privind grațierea și schimbarea unor prevederi din Codul Penal”, televiziunile vuiesc. Toată țara plânge de soarta nefericită a deținuților și de condițiile mizere din închisori! De parcă ăia au ajuns acolo în vacanță și în loc de 5 stele au primit cazare de o singură stea. Înțeleg că sunt aglomerate închisorile. Ok. De ce nu construiește Statul altele?! De ce trebuie să scoatem din închisoare agresori periculoși?! Nicio televiziune nu vorbește despre planul autorităților de a-i reintegra în societate pe deținuți, care mi se pare cel puțin la fel de important! Există probleme cu hrana pentru deținuți? Păi, să le rezolve Statul, să țină cont de regimul alimentar și de bolile de care suferă fiecare deținut. Dar nu înțeleg de ce e aceasta o problemă națională! Deținuții primesc trei mese pe zi. Elevii și studenții (la învățământul de stat) nu primesc nici măcar o gustare! La grădiniță îți trimiți copilul cu pachet de acasă, ca să fii sigur că mănâncă ce și cât trebuie! În școli problemele sunt grave: elevii primesc manuale vechi, băncile sunt rupte, îi ținem acasă când dă un pic de zăpadă pentru că nu-i căldură în clase (obligați de autorități), ca să nu mai pomenesc de condițiile din școlile din zona rurală. De ce nu am discuta aceste probleme?! Ne „îngropăm” viitorul ca să salvăm hoții?!
Mai este un aspect care mă intrigă. Astăzi, am văzut câteva comentarii la TV (pe mai toate posturile TV de știri) cu privire la raportul MCV și faptul că se atrage atenția privind „atacurile mass-media împotriva judecătorilor și procurorilor”. Jurnaliștii TV, dar și cei din presa scrisă, au fost nemulțumiți de acest raport, s-au arătat deranjați de concluziile UE. Tocmai ei! Până și Evenimentul Zilei a publicat astăzi un articol pe acest subiect („DNA cere ajutorul CSM ca să o scape de presă”), deși și ei fac exact același lucru. Iată citatul din raport:

DNA a constituit, de asemenea, un exemplu destul de bun in ceea ce priveste raportarea, ceea ce arata un nivel inalt de deschidere si vointa de analiza. In particular, caracterul recurent al unor cazuri de coruptie similare sugereaza deficiente in procesul de invatare din experienta si de eliminare a lacunelor in cadrul institutiilor publice.
Atacurile puternice indreptate impotriva magistratilor si a sistemului judiciar de catre mass-media si politicieni raman o amenintare serioasa pentru ireversibilitatea luptei anticoruptie.

Păi, hai să ne întoarcem „la origini”. Prima publicație editată în limba română a fost tipărită în 1829 de Ion Heliade Rădulescu. Pe lângă caricaturi sau reclame, ziarele din acea epocă conţineau un amănunt esenţial în primele lor pagini, care le facea credibile pentru cumpărător care ştia exact pe ce dă cei 2-3 lei cât costa un ziar. Ele publicau pe frontispiciu orientarea politică şi „finanţatorul” publicaţiei. Exact acest aspect a determinat ca presa românească să devină „câinele de pază al democrației”. Astăzi, în schimb, presa și-a uitat rolul. Presa nu mai vrea doar să informeze, să semnaleze probleme, nu-și mai respectă cititorul, ascultătorul și telespectatorul. Presa s-a înrolat politic și manipulează. Presa mai nou, dă verdicte. E mai ceva ca Justiția! Desigur, există și excepții (mai sunt instituții care încearcă să-și păstreze obiectivitatea), dar derapajele sunt multe și, din păcate, din ce în ce mai dese. Iar C.N.A-ul doarme liniștit!