EXCLUSIVITATI

UN MICHAEL BOLTON DE NOTA 10 !

decembrie 3, 2012

116

Cronică de Andrei Partoş

N-am fost la prima lui vizită, deşi îl ştiu de la debut, îi cunosc aproape tot repertoriul. Nu ştiu de ce n-am fost. E generaţia mea, cântă muzica tinereţii mele (născut 26.02, 1953 la New Haven, Connecticut) în bună măsură… Că s-a lansat târziu a fost în avantajul lui. A cântat la chitară, iar duminică ne-a arătat ce poate şi-n acest sens. Americanii susţin că face parte din categoria „blue-eyed soul”, pentru că nu mulţi albi au voci de negri, apte pentru soul, blues, gospel… S-a văzut că omul a fost lider de trupă rock (atunci era Bolotin) în 1976, iar gaşca era Blackjack. Şi solistic, tot la rock a rămas o vreme… Abia din 1987 a ajuns la soul cu celebrul „Dock of The Bay” al lui Otis Redding… De ce m-am referit la aceste repere? Pentru a vă ajuta să înţelegeţi că fără şcoala scenei rock, fără experienţa în anonimat, Bolton nu ne oferea un show impecabil.
*Un semn că vom avea un spectacol special a fost că a plouat de acasă până la sală… şi de dragul echilibrului şi la plecare…*
*Sală arhiplină… a fost o promoţie extrem de puternică la radio, pe mai multe posturi tv, în presa mare… Joey de Alvare (The Agent.ro) este unul dintre puţinii oameni care chiar ştie cum se mişcă piaţa românească a spectacolului, deşi e cam american… Ne ştim din 1993 şi-i mulţumesc pentru frumosul cadou!

*Mă opresc la scurte observaţii, atât cât îmi permite memoria (am uitat să-mi iau agenda).* Spectacolul a început cu o întârziere nu tocmai justificată. La 20,10 erau toate locurile ocupate… am mai stat alte 15 minute…*Eram sigur că omul nu va risca nimic, având extrem de multe hit-uri în repertoriu. Practic, a abordat mai toate piesele incluse pe „Til The End Of Forever” (album live din 2005) completând cu momentul Sinatra. De pe un CD deosebit „Bolton Swings Sinatra” din 2006… Noul produs discografic se numeşte „The Very Best of Michael Bolton” (lansat pe 31.03.2009 şi conţine 14 titluri)… Putem spune că am avut parte de o culegere a…culegerilor…*Când am văzut două seturi de tobe, percuţie, bongos, de toate, am ştiut că va fi un show cu nerv… Trei doamne la backing… dar şi cu rol de pachet de suflători, Sugar Horns (uneori sunau atât de bine încât aveai impresia că sunt vreo 20… şi cred că erau, dar cu un efect special, aşa cum spunea şi Horia Moculescu). Mai era o doamnă separat, un backing special, vocea a doua, expresivă, n-a stat tot timpul în scenă. Voi face rost şi de numele tuturor, dar acum redau fapte şi trăiri* Chitara solo extrem de eficientă, cu improvizaţii numeroase, dar şi cu fineţuri, un pianist care a lipsit doar câteva momente din scenă (a ieşit doar la Nessun Dorma, cântat cu trăire, cu negativ), un basist cu multiple valenţe şi chitări, un keyboarder, care cânta şi la saxofon (şi ce bine, ce solistici!) şi care cred că era şi un fel de şef de orchestră. La momentele fără Bolton pe scenă, trupa suna a Big Band autentic sau a trupă rock, după caz. Sunet bun, pentru locul în care mă aflam.* Vocea lui Bolton a sunat fără cusur. Omul se ţine excelent. Tinerii noştri ” artişti” au de învăţat de la el… Nu i-am văzut în sală, dar poate au fost, poate se uită pe YouTube… Sunetul s-a modificat puţin în momentele în care lumea a venit în faţă. Poate trebuia o mică adaptare a microfonului, pentru că se auzea niţel înfundat…dar atmosfera era excelentă, iar în ultimele 15 minute primii 10 metri de la scenă au fost ocupaţi de doamne şi domnişoare uşor surexcitate…ca să fiu delicat…* De la prima piesă relaţia cu noi a fost impecabilă. Rar am văzut o sală atât de conectată la toate genurile propuse de un artist. N-a existat vreun moment de respiro, deşi omul n-a fost constant pe scenă. Un show inteligent construit, care va rămâne ca reper pentru oricare profesionist. Pentru noi, cei peste 4000 din sală, va fi un handicap, pentru că vom cere şi de la alţii acest nivel! Mă bucur că am fost şi îmi pare rău pentru cei, care n-au intuit momentul.* Cu Moculescu am comentat îndelung, pe Gabi Cotabiţă doar l-am zărit, ca şi pe Angela Gheorghiu, Theodor Paleologu, Anna Lesko şi impresarul ei pufos, Radu Groza, Cristian Poteraş (sectorul 5), dar ştiu că a fost lume bună, precum şi domniţele, care merg la cluburile de fiţe ale Bucureştiului.* Thank You Joey! Să ne mai aduci ARTIŞTI ADEVĂRAŢI!
P.S.1. Multe femei au oftat când l-au văzut în mijlocul sălii…unele pentru că au aflat cât de…puţin înalt e…dar zău că nu contează…
P.S.2. N-am văzut materiale informative, postere şi CD-uri vechi, sau noi, în holul Sălii Palatului. Era o ocazie bună ca oamenii să plece acasă cu o amintire frumoasă!
P.S.3 O bilă albă pentru interpretul american pentru că a anunţat titlul pieselor şi le-a plasat, oarecum, în timp…ceea ce alţii nu fac. Pentru că alţii consideră că noi, cei din sală, trebuie să ştim că d’aia ne-am luat bilet!
LISTA PIESELOR ASA CUM AM PRIMIT-O DE LA JOEY DE ALVARE:
OPENING 1:24
SOUL PROVIDER 4:42
SAID I LOVED YOU 4:50
CAN I TOUCH YOU THERE 4:48
TO LOVE SOMEBODY 4:40
DOCK OF THE BAY 3:55
YOU DON’T KNOW ME 3:17
SUMMERTIME 6:20
THEY CAN’T TAKE THAT 2:10
FOR ONCE IN MY LIFE 3:25
THAT’S LIFE 3:20
NEW YORK NEW YORK 3:20
NESSUN DORMA 3:05
BAND INSTRUMENTAL 4:10 (SUEDE Buy Chris Camozzi)
WHEN A MAN LOVES A WOMAN 4:30
HOW CAN WE BE LOVERS 3:20
STEEL BARS 4:00
TIME LOVE AND TENDERESS 5:00
ROCK ME 7:35
HOW AM I SUPPOSED TO LIVE WITHOUT YOU 3:30