UNDE ERAȚI, CE FĂCEAȚI PE 22.12.1989?

0
393
Foto: Lazăr Dinu

Ce m-a apucat cu această întrebare? Așa se mirau vreo doi- trei malițioși. Postaci profesioniști. Foarte simplu. Nu vreau să uităm ce a fost, nu vreau să ne fabricăm amintiri spectaculoase. Nici s-o facă alții. Ne-au mințit și ne mint în continuare cei care au beneficiat de această zi de 22 decembrie, de acele zile. Cred că această colecție de mărturii sincere, simple, face cât o carte de istorie. Cred că 22 Decembrie putea fi Ziua Națională pentru că generațiile de acum o înțeleg și oricum au trăit-o în felurile cele mai diverse. Cred că lectura mărturiilor de aici face bine. Vă mulțumesc tuturor pentru contribuție! 

Tomi Negrilă Doar ce implinisem 3 ani, 1 luna si cateva zile si imi aduc aminte ca bagam in soba bunicilor, poze si reviste cu Ceausescu!
Radu Nicolescu Eram in curte la Lido si organizam tranferul „bunurilor” de la Restaurantul Cina. Noaptea de 21/22 am trecut-o in balconul de la Casa Lido.
Mircea Radu in strada, strigam jos ceausescu
Dana Dorian Am fugit de la munca (I.O.R) si am plecat pe jos pana la Televiziune. Am uitat multe intre timp, dar n-am sa uit niciodata ura aia in stare pura. Si nu mai tin minte nici daca era 21 sau 22. Parca totul s-a intamplat intr-o alta viata.
Dana Badea La jilava. Dupa masacrul de la Inter din noaptea de 21 am fost arestati si dusi la jilava…eram deci acolo, la loc foarte sigur si bine paziti !!! Bineinteles ca cei care ne-au arestat sunt liberi si foarte prosperi astazi. Unul a ajuns general. Dupa atata amar de vreme tot nu au fost gasiti vinovatii ,ar fi atatea de spus…. dar oricum nu mai are rost.
Loredana Tudor Tomescu In camioane, cu alti tineri ca mine, pe strazile capitalei, adunandu-i si pe altii.
Monica Vidoni Eram in tabara de matematica si ne-au adus spre Timisoara in 22 decembrie. Am venit spre Timisoara in coloana de tancuri ce inainta spre oras. Ne-am intersectat pe drum cu masini cu geamurile deschise, arborand steagul tricolor cu stema taiata. Am mers direct in Piata Operei unde era mare de oameni. Se bucurau toti ca ceausescu fugise.
Nicolae Mesaros Faceam garda cu arma in mana ca sa nu vina „teroristii „peste noi .
Lazar Dinu faceam poze pe strada. Mai bine mergeam la munte sa ma uit in departari. Am fost un bou.
Cornelia Baciu Gravidă, cu oala cu sarmale în sacoșă, incercam să ajungem din Drumul Taberei în Rahova, la socrii. La Favorit am auzit împușcături, erau bariere dar am reușit să trecem. Am ajuns la bulevardul Timișoara și acolo am găsit un domn foarte amabil care ne a dus la socrii. Am crezut că la curte va fi liniște dar am găsit urme de gloanțe în curte. Din Antiaeriană se auzeau împușcături.
Mitras Adrian eram la coada la oua si oamenii fugeau pe strazi ..si ne intrebam ce se intampla cu graba asta necaracteristica acelor vremuri…in scurt timp cineva de langa un bloc alaturat a deschis geamul si ne-a anuntat evenimentele..n-am mai stat la coada la cumparaturi si am fugit si eu spre casa unde mama plangea..se confirmase mortii de la timisoara si era inceputul unei perioade de incertitudine in care inca zacem in tihna..si probabil…o s-o mai tinem asa …multa vreme…
Ag Weinberger Eram la Tg Mures, aveam concert cu Transylvanian Blues Community… am salvat Palatul Culturii de la un dezastru… evident concertul nu s-a mai ținut… au fost cu mine Harry Tavitian, Corneliu Stroe, Catalin Rotaru, Marcel Breazu (cu sunetul) si prietenele noastre…
Anda Niculina Pittis La ora asta, inca la Jilava.
Dordea Mihaela Faceam semne catre helicopter, in timp ce un grup mare agita un brad si canta :ole, ole!
Adrian Voinescu In Brasov, cu sulfetul la gura, asteptam sa se intoarca tata din centru unde placase cu manifestantii de la uzina „Steagu Rosu”.
Marius Galici In stradã , la Sibiu , crezând ca putem schimba destinul ,,generatiilor de sacrificiu,,….dar m-am ales cu o ranã in picior si mai multi prieteni înpuşcați de armatã…curand a murit si SPERANȚA…deci , Alleluia România…
Pãcat de sacrificiile inutile !

Ionut Pavel In armata, la graniceri, la Oltenita.
Barbatei Dana La TVR , duceam mâncare la soldați, făceam control si paza la facultate , ce se putea si cum se putea
Gabriel Ghimpu La Galați, într-un mare grup de tineri demonstranți împotriva lui Ceaușescu; apoi într-un nucleu de revoluționari, constituit ad-hoc, apoi,… a fost o zi lungă( o zi cât o viață de om vertical!)…
Dorin Dorian Eram pe mare cu divizionul de nave militare.Cica aparam tara de teroristi.
Anca Geanta Piata Palatului! Credeam in ceva mai bun…
Ionela Ionita Pe strada..centru Universitate…aveam 19 ani.inconstienti. eram un grup de frumosi nebuni…ma bucur ca toti am scapat cu bine..dar nu voi uita niciodata cosmarul vazind tineri murind..linga noi…si ptr ce???
Kreutzer Ioan Sorin Militar în termen la târgu jiu!.
Cecilia Anastasiei Aveam 20 de ani si am plecat în oras sa protestez împreună cu alți tineri si peste tot se auzeau împușcături era ceva de nedescris: totul era nou pentru noi atunci
Patachi Ghior În creierul munţilor. Singurul loc unde savuram din plin aer pur, apã purã şi puţinã libertate…
Călin Cyfer pe 21 in piața palatului, cu mama si tata, incercand sa iesim cumva cu masina si sa ajungem acasa in brasov. Pe 22 ascultam din casa focurile de arma si vuietul multimii.
Alina Popa Rontescu pe strada … cu speranta la purtator … si m am ales cu NIMIC si cateva vanati si bocanci in gura … actiunea se intampla la spitalul coltea … am pelcat , pe jos, de la lujerului cu o multime de oameni … ce scenariu stupid …
Cristi Schnebli Ai mei au aflat ca se intampla ceva si m-au dus tocmai la Carei. In partea cealalta a tarii.
Georgeta Pipelea Eram la muncă pe șantier. Am aflat imediat ce se întâmplă in țara.
Cristina Leordeanu Plecata cu coloana de la IMGB, ca lucram la Insitutul de langă, pana la Piata Palatului.
Faur Corina Eu eram la munca , lucram la Posta Romana in acea vreme , oamenii veneau speriati la noi , cautau ziare , isi luau banii de pensii ………armata era in cladire ptr paza centralelor telefonice ………cred ca de aceea pentru mine luna decembrie , nu e tocmai plina de bucurie ……….Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care si-au pierdut vietile ! 🙁 ……Trist……..
Stefan Coroian In Cetate, in Sighisoara, in fata Primariei. Ce m-a impresionat n-a fost multimea de oameni, de demonstranti, ci momentul cand se canta Hora Unirii si sasii sighisoreni de langa mine cantau si ei transfigurati si in acelasi timp plangeau. Da…
Camelia Florescu In contract prin ARIA, Italia( Poggibonsi)!
Dan Florescu La Brasov, in centru, impreuna cu o prietena dadeam pateuri soldatilor care erau cu vreo 4 ani mai mici decit mine.
Andreas Eugensson Ma dadeam cu sania la bunici. Ai mei se uitau la TV…
Marian Ivanov Eram in probe pe Mare cu o nava militara. Ne-au pus sa repetam probele pana in 24 dec. Noi civilii , am aflat doar cand am intrat in Port la Mangalia ce se intimplase ! Nu prea intelegeam mare lucru ! Nava aia era noua dar a mai stat la cheu vreo 5 ani . De atunci nu mai erau bani pentru armata ! Acum de unde vor fi ?
Narcis Dumitriu Acasa. Era o zi rece si insorita la Suceava. Am dat drumul intamplator la tv si l-am vazut pa viitorul ministru al culturii si am plecat spre centru. M-am dus la Sediul de partid PCR si am privit multimea si vorbitorii din balcon. Din parcul de vis-a-vis,securisti pe care-i cunosteam din oras,faceau poze… In rest liniste si o atmosfera…” apasatoare „.
George Enache Am fost la Televiziunea Romana,dar mi-a fost rusine sa ma trec pe lista, spre deosebire de altii !!!
Valentin Mocanu Militar în termen la o unitate din Arad. Trimis din 17 decembrie in Timișoara. Misiune de luptă.
George Lazar In primaria Caracal,nu l-am mai prins pe primar,l-a luat armata, chipurile ca l-au arestat dar de fapt l-a protejat de furia noastra si drept urmare ne-a mai condus pana acum 6 ani. Un nemernic,daca il prindeam atunci il linsam!
Indra Dumitru In Bucuresti. Tremuram de frica in casa!
Ileana Sipoteanu În Piața Romană nr.9. O mătuşă a mea locuia acolo. Prin gloanțe şi foc am ajuns la ea. Nu am carnet de revoluționar !
Uri Ferenbac Eram în cursa Dorohoi-Iaşi fiind inginer stagiar. Durata de parcurs a distanței de 154km era de 4 ore jumătate.
Prima reacție a unui navetist a fost: liber la avorturi! Alții erau beți la propriu şi vroiau să bată milițianul din sat pt că nu-i lăsa să fure de la CAP.

Fidelio Mirel Cruciat Bantuiam pe strazile din Sibiu!
Nicu Patoi Eu eram în armata! Topraisar / Constanța
Calinescu Aurelia Eram acasa,tv aprins, copilul 2 ani prin casa, spalam rufe, asteptam cu incordare ceva iminent, priveam din cand in cand ecranul cand a inceput balbaiala si freamatul general! priveam cu uimire si nu-mi venea sa cred ca e adevarat,,,apoi emisiunea s-a intrerupt ,a aparut un tmp mira ,cred; apoi a revenit acasa sotul meu, la tv a aparut scena Dinescu-Caramitru (”fa-te ca lucrezi”)indemnandu-ne sa iesim din case pentru ca Revolutia a inceput ! ne-am lasat copilul in grija unor vecini, am avut grija sa-mi iau buletinul intr-o traista mica purtata pe sub haina,nu stiu de ce m-a sagetat prin cap ca daca o fi ceva nasol sa pot fi identificata, si am plecat catre centrul Bucurestiului ; cum am iesit de pe aleea blocului in strada principala am fost uimita de cat de multa lume era pe strazi, ca la defilare, pe carosabil, cantand, solidarizand, fericiti, entuziasti,hotarati, dezlantuiti, cu soarele inselator dinaintea Craciunului..
Catalin Serban La Ciclop-ul de pe Magheru strigand – ca un idiot – „Am venit ca sa murim”…
Zozo Marian pe baricade dovada degeaba
Alexandru Moldovan Eu eram la coada la paine la un magazin pe strada lunga din Brasov , si a iesit o doamna din casa strigand ca a fugit Ceausescu….in nebunia aia am primit 20 de franzele fara sa le mai platesc.
Stefan Pufulete Militar in termen U.M. 1925 Otopeni.
Alexandra Veronica Stroe La țară, la bunici. Aveam 7 ani.
Horia Sidorof La televiziune
Romi Turc Eram la Servici proaspăt angajat .Pe vremea aceea lucram lAR Ghimbav. Când sa auzit că Ceaușescu a fugit am ieșit toată lumea în curtea fabrici de unde cu mic cu mare am plecat spre prefectura în centru Brașovului. Acolo am rămas până a doua zi când au început să tragă si sa iasă nebunia cu morți și răniți. De câte ori rememorez filmul meu al acelor zile îmi dau seama că puteam să fiu împușcat ln orice moment. Păcat de cei care și-au pierdut viața degeaba în acele zile ,au urmat numai minciuni peste minciuni si altele pe care le știm cu toți.
Tiberiu Geamanu von Landgraf Eram angajat electrician la Spitalul Lupeni și făceam pază de noapte împreună cu soldații la poarta spitalului.Asteptam teroriștii anunțați la televizor.
Bogdan Naumovici În CC. Apoi la televiziune. Seara la facultate, ca doar acolo ne-au dat arme.
Simona Mihaela Top incremenita … in fata televizorului… !!
Stefan Iordanescu Venisem de la Timisoara si incercam sa intram in CC…
Nelu Hulea În Oradea! În fața primăriei, strigam:JOS CEAUȘESCU,JOS COMUNISMUL! Și vedeam mii de volume din celebrele opere cum zboară pe geamuri, și jos li se dădea foc! Fără violențe!!!!
Ioan Emilian Istrate Eram în clădirea Consiliului Județean Caraș-Severin pe care o ocupaserăm cu o seară înainte, ca și Primăria Reșița. În timpul nopții am scris o proclamație împreună cu o parte din ceilalți revoluționari, în care ne-am pus toate doleanțele noastre. Aceasta a fost citită în fața a 10.000 de oameni adunați în piață, înainte de fuga lui Ceaușescu.
Camelia Popazu La ora 6 am ajuns acasa de la Bucuresti , unde am fost in delegatie si pana la ora 15,30 am stat la munca !
Ilie Gheorghe Mircea In fata televizorului !
Pauseniuc Mircea La televizor….non-stop,…De la ora 14.00 până în ziua următoare la ora 5.00 dimineață. …într-o localitate din Maramureș
Lucian Bologa La meditații de matematică pentru facultate….
Andreea Alexandra Vraja Aveam 1 an si 9 luni. Intamplator este cea mai veche amintire a mea. Eram la bunica in casa, in zona razoare, drumul sarii, orizont. Aveam o patura peste patut si ai mei erau toti pe jos pe burta … ma uitam la ei printre barele patutului, iar tata striga la mine si imi facea din mana sa stau jos, sa stau cuminte sa nu dau patura de deasupra patutului. M-a marcat fenomenal de tare acea scena si initial am crezut ca a fost un vis… pana cand mi s-a confirmat ca asa a fost. Fiind langa Statul major, pe acolo au fost foarte multe altercatii cu arme si circulau tancurile pe strazi. Multe dintre blocurile din jur poarta si astazi semnele impuscaturilor de atunci.
Violeta Anghelache Eram acasa,ma chinuim sa mi îngrijesc copilul (3 1/2 luni)!!!!
Anca Pascale Eram acasa, cu cartea de telefon, sa caut nume de romani se facem demonstratie. Intre timp coseam steaguri romanesti. A doua zi ne-am luat permis de demonstratie s ne-am intrunit vreo 15. A venit televiziunea locala acasa si a luat cateva interviews,
Alexander Nagy Am intrat in Ambasada Romaniei la Bonn, unde Doru Braia ne-a pacalit prezentandu-se drept revolutionar , dar dupa 14 ore (ca ostaticii) ne-au declarat printr-un telex de la Bucuresti „teroristi” pentru ca am ocupat cu forta teritoriu romanesc (am pastrat si acum acest telex care nu intereseaza pe nimeni). Ne-au eliberat trupele germane GSG. Nu am devenit revolutionari.
Nelu Hulea Mai țin minte că cineva flutura la un balcon,un tricou alb- violet a lui POLI-TIMISOARA!
Marinel Ursache Din 17 dec pană in22dec in stradă Ptr cei care nu sunt din Timişoara in CALEA GIROCULUI a fost unul din punctele in care a fost jale A fost foarte cald atunci Un fenomen pe care nici acum nu mi-l explic ,a plouat torential cu fulgere si tunete Dar vă rog atentie la termenul de „”EROU”” corect este VICTIMĂ ,eroi au fost soldatii din cele două războaie mondiale care au luptat pe front Am să explic de ce victimă si nu „erou””In Timişoara ,au fost cazuri in care omul era in balcon ,fuma si a fost impuşcat in cap Iar intro scară de bloc pe C GIROCULUI ,niste oameni s-au adăpostit intro scară de bloc ,au intrat după ei si ia impuşcat pe toti Intrebare :Aceşti oameni sunt victime sau eroi ? Prietenul meu a venit acasă de la servici si a fost impuşcat in picior, EL este EROU? NOI care am fost in stradă am fost manifestanti nu revolutionari IMPOSTORII SUNT „”REVOLUTIONARI” Ce revolutionar a fost ARŞINEL? Corect recompense trebuiau să primească doar cei morti in familie si cei mutilati ATUNCI ,n-am ieşit ptr diplome indemnizatii(2000-3000lei) terenuri spatii comerciale Stiu că voi fi injurat de mamă(dar mama a murit) si alte facilităti Asa au apârut impostorii ,culmea nesimtirii ćă din tortionarii sunt”revolutionari” DZEU să-i odihnească pe cei dispăruti.
Anda-Doinita Ionescu-Marcu Acasă,în vacanță,liceeana în clasa a 11a!!!!
Valerica Cheran Eu am fost la miting pe 21 iar 22 apăram fabrica de elemente … așa ziceau…,
Cosmin Sofron Eram in armata, eu am facut razboiul!!
Burghelea Maria La serviciu (sidex Gl).
Vali Rotari In fiecare an, pe 22 decembrie am sa postez aceste amintiri ale implicarii mele la Revolta Populara. Simt o tristete apasatoare intorcandu-ma cu gandul in timp si, ma intreb, oare ce realizari reale avem noi natiunea romana de la aceea data pana in prezent. https://www.facebook.com/ValiRotari/media_set?set=a.10151089519930298.795200.647475297&type=3&pnref=story&hc_location=ufi
Catalin Gabriel Ciobanu in piata palatului, la CC,dupa ce fusesem si pe 21 la baricada!
Gabriela Necoara Aveam 15 ani si eram acasa, invatam sa gatesc. Am auzit la televizor ca dictatorul a fugit, suntem liberi, oamenii ies pe strazi. M-am imbracat si am iesit si eu, toata lumea mergea spre Consiliul Popular, sau cum se chema primaria pe atunci. Multime de oameni in fata cladirii. Dinauntru, unii aruncau pe geam cartile ceausestilor, altii le dadeau foc jos. Pe cladire, unii incepusera sa taie cu flexul litere de metal „Traiasca tovarasul, traiasca PCR”. Un nene de langa mine la vreo 50 de ani, imbracat intr-un cojoc scurt, cu caciula de miel, stiti genul, a inceput sa strige: „nu taiati tot! Doar Ceausescu. PCR trebuie sa ramana!” Si iata, mare dreptate a avut.
Cristi Bratescu De dimineață, la Universitate, în fața Ministerului Agriculturii. După moartea lui Milea, la CC, ca tot românul revoluționar. Așa că am fost printre miile de oameni care au fost martori în direct ai plecării lui Ceaușescu de pe CC. Ce regret e că n-am păstrat măcar una dintre foile alea de propagandă pe care le-au aruncat băieții cu ochi albaștri din elicopter înainte de asta. Ar fi fost document istoric azi.
Andreea Niculescu
Si noi tot asa . Eram la o Mătușa in centru cind au aruncat din elicoptere acele foi , unele au căzut in curte ! Știam ce se întâmplase . Pe străzi erau oameni care se imbratiseau si spuneau fraților am scăpat suntem liberi.
Gabriela Petrescu La Brasov, la serviciu, priveam pe geam cum se scurgeau spre centru coloanele de muncitori de la Steagul Rosu si cele de la Tractorul, care strigau „Jos Ceausescu!”; toti erau nemultumiti de conditiile de munca si de trai, fara apa calda, fara caldura, fara curent, cu paine pe cartela si alimente rationalizate…acesta a fost fondul nemultumirilor.
Catalin State In multimea din fata de la C.C. la 20 de metri de balcon.
Alexandru Pirvanescu La TVR… sa aparam Romania de teroristi…ca asa zicea tov. iliescu la teveu’….si tipam ca exaltatii si urlam c-au otravit teroristii apa…ca asa zicea tov. brates la teveu… mortii mamii lor….
Gherban Alin in armata romana cu 90 de boabe(3 incarcatoare pline),alarma de razboi si am dormit la posturile de lupta,adica in frig si am mancat de la buctariile mobile.Acu vad pentru ce!Si nu am plecat din Romania.
David Tudor Exact la fel, eu la UM 01392 Medgidia. Astazi in Italia.
Blaga Ioan Lucian La protest…. in fata Ambasadei Romaniei, din Budapesta.
Claudia Melania Pe străzi în fata comitetului central
Dino Shipckone Dimineata in piata Unirii ma uitam la coloana de blindate care umplea bulevardul pana la restaurantul Budapesta, am plecat la Universitate pe jos.La Piata Sfantul Gheorghe cineva a spart un geam la o vitrina si „niste oameni saritori” l-au ascuns instantaneu. Am ajuns in Piata universitatii si am vazut uimit ca toata strada era curata ca in palma desi la ora 12 noaptea, cand am plecat de acolo strada era o baricada in toata regula. In rondul de la Universitate se plantau panselute. Am ocolit si am ajuns la baricada de la Roseti. Aici troleibuzele trase de-a curmezisul strazii inca erau acolo dar in fata lor erau acum doua tancuri. Ne-am urcat pe tancuri. Echipajele au iesit si ne-am dat mana. Am plecat spre CC. O ultima linie de blindate ne-a oprit pentru putin timp in fata la Galeriile de arta. Intr-un final am ajuns in fata CC-ului. Cineva arunca niste acte pe un geam, niste baieti cu niste banderole pe maini au iesit pe balconul CC-ului, un elicopter s-a ridicat si a disparut zburand razant peste cladiri, euforie, bucurie, in balcon a inceput lupta pe microfon, pe strazi lumea se plimba euforica….incepuse show-ul ! Seara au venit si efectele pirotehnice si din pacate alti oameni si-au pierdut viata vinovati sau nu.
Gheorghe Luca student, in vacanta la mine acasa in inima muntilor. comunicare cu exteriorul zero. inchid radioul suparat ca se instituise starea de necesitate, pun o caseta. cand dau drumul la radio stupoare: se canta „desteapta-te romane” si niste comentarii „multumim lui Dumneazeu…”. nu mai intelegeam nimic. erau fraze si cuvinte interzise
Ionutza Furnicutza acasa, cu sora mea, ascultam radio Romania Actualitati la un aparat de lemn mare. adica, mai mult ea ca eu ma jucam. Deh, virsta. Si cand ea mi-a zis ca l-au dat jos pe Ceausescu, eu am intrebat: dar cine ne conduce tara? intrebare pe care n-am s-o uit niciodata. Momentan, mi se pare ca ramane valabila.
Silvia Ilies Pe strada!!!
Margineanu Georgeta IN BUCURESTI GARA DE NORD TRECEAU GLOATELE PE LINGA MINE ma trimisesera de la servici din gorj sa obtin niste aprobari de la bucuresti cidn m-am dat jos din tren curgeau gloantele intr-o veselie m-am pitit tiptil tiptil sa ies din gara sa fug la sediu si acum cred ca am avut zile de am scapat
Alex Tomaselli Aducând un grup de revoluționari (chiar așa!) din Brăila și Galați spre București, unde am participat la diverse acțiuni, fără a dormi mai deloc câteva zile la rând… Pe 20 (!) vorbisem la radio Grozăvești, seara târziu, făcând aluzii antiregim… e un întreg roman ce a urmat. Cert e că nu poate nimeni să mă aburească referitor le ce s-a întâmplat în stradă, căci am fost acolo, sub gloanțe, lângă TVR, la radio, la Piața Palalatului Regal, la Casa Enescu sau lângă gară…
Sim-ion Pop Tocmai la inceputul zilei de 22 dec, eram in Piata Universitatii. Am parasit zona pe la ora 2 din noapte, cand doua tancuri, care au spart baricada, ne-au fugarit. Apoi amiaza acelei zile si seara m-au prins in piata CC, martor la ce s-a petrecut acolo. Da, am asistat la pac-pac!
Cosmina Merca Eram la bunici , aveam 1 an si 4 luni iar sora mea 7 , mama il caută împreuna cu ceilalți membrii a familiei pe tatăl meu , de care nimeni nu știa nimic . Într-un final l-au găsit , la morga , pe 21 a fost împușcat in fatza la Continental\Cluj .
Diana Iordache Si eu petrecusem noaptea de 21 spre 22 in mijlocul macelului de la Inter, nu o sa uit niciodata cat sange era pe jos, baricadele formate din mesele si scaunele albe din fier forjat de la terasa Dunarea, tancurile care iti bagau groaza in oase, le-am vazut cum au intrat in plin in tineri:((( .. iar seara au coborat armele in directia multimii si au inceput sa semene moartea cu trasoarele lor :(( am fugit prin spate pe Batistei, fuga de moarte cu gloantele pe urme, ne-am pierdut pe la Rossetti ca mai apoi toata noaptea sa il cautam pe Radu Alexandru, licean ca si mine, pe care l-am mai gasit ulterior doar la cimitirul eroilor … Cand am ajuns acasa pe la 10.30 dimineata am auzit la radio ca s-a sinucis generalul Milea. Ca e stare de necesitate. Am fugit inapoi in oras unde am prins euforia plecarii Ceausestilor, m-am urcat in camionul cu manifestanti de la Unirea pana la CC, de acolo la TVR, unde am ramas sa o pazim de teroristi … Tin minte cum trecuse Nicu Ceausescu ranit (injunghiat) prin tunelul acela de sticla suspendat, tinut de maneca de Caramitru care ni l-a aratat ca pe un trofeu de razboi! Toata noaptea, mai apoi, am tremurat in tufisurile din fata studiourilor in timp ce „se tragea” asupra noastra din vilele de vizavi, doar ca nu existau gloante, raniti, geamuri sparte, nimic!!! Doar zgomot!! A doua zi cand am plecat de acolo (ne lasasera sa intram inauntru intr-un final, ca am fi murit de frig daca de gloante nu), a inceput sa se traga asupra gurii de metrou Aviatorilor. Ma uitam la turnul TVR ca nu avea niciun geam spart si nu intelegeam de ce, dupa o noapte de impuscaturi! Probabil si-au mai dat seama si altii, asa ca au remediat situatia si au regizat niste pagube pe-acolo … Eu am coborat la metrou efectiv sub o ploaie de gloante, ma mir ca iar am scapat, doar cu un glonte trecut razant pe langa picior, mi-a ars colantii … La metrou am intrat in cordoanele de securitate si acolo am ramas cateva zile, cat a durat nebunia – Aviatorilor, Romana, raniti, ajutoare, zvonuri despre teroristi gasiti de altii, controlat masini in portbagaje prin Primaverii … a fost un iures din care ma si mir ca am scapat intreaga, dar ii imbolnavisem de griji pe ai mei care ma dadusera disparuta
Andrei Alby Albert Eram la servici si auzisem la radio ce se intamplat,,restul e istorie
Liviu Serbanescu Eram cazat cu un prieten la Aro Hotel, ca sa facem Revelionul in Poiana, cu iubitele noastre brasovence. Carasem cu noi ditamai magnetonul Kashtan, plus niste boxe enorme si-o geanta cu benzi de mag. Au urmat niste zile „nebune”, in care ne-am riscat viata, inclusiv cand am capturat un domn care urmarea calm ce se intampla in noaptea de 22 spre 23 in fata Primariei, ca sa se asigure ca asa zisa revolutie decurge conform planului… Au fost impuscati multi atunci. Omul avea buletin de Brasov de cateva zile si doua foi rosii atasate in mijlocul actului de identitate. L-am predat armatei si probabil ca a fost eliberat rapid.
Geanina Stefania Acasa imi serbam ziua de nastere si ziua surorii mele Alexandra nascuta exact in acea zi 22. 12. 1989
Ioan Buda Tzetzu In noaptea de 20/21 decembrie 1989 am plecat din Bucuresti spre Petrosani (unde eram student atunci) in jurul miezului noptii. Am ajuns dimineata la Petrosani, m-am culcat si cind m-am trezit am aflat ca la mitingul de la Bucuresti s-a scandat impotriva lui Ceausescu si transmisia TV s-a intrerupt. In seara urmatoare am plecat din Petrosani spre Baia Mare. In Cluj (unde faceam pauza vreo 3 ore intre doua trenuri) am auzit ca ar fi ceva miscari prin oras, dar nu se stia clar inca ce este. Am ajuns in 22 decembrie, dimineata, in Baia Mare si am dormit citeva ore. Dupa ce m-am trezit, mi-am petrecut timpul uitindu-ma la un film foarte bine regizat. Mi-am dat seama de asta mai tirziu… Prea tirziu, chiar!
Sorin Soso Tecaru Eram in armata, pazeam combinatul petro-chimic Brazi! Ma gandeam sa ni cumva sa iasa cu impuscaturi intre cei de la M.I. fideli lui Ceausescu si cei de la M.A.P.N. pro Revolutia Romana, bine ca n-a fost cazul!
Florin Budescu Eram acasă, la Focşani. Dimineața venisem de la facultate la prima oră. De la Galați.
Doina Ana Ianicic In centrul orasului Ploiesti alaturi de manifestanți.
Mircea Albu În față la CC, adus cu turma de la servici. Eram chiar în fata hotelului, când a început sa vina tsunami peste mine.
Anda Angheluţă Acasa, aveam 14 ani,ascultam difuzorul (radio). Am crezut că-i o piesa de teatru. Noroc ca taică-meu asculta în alta camera Europa libera.
Emilian Gui La primăria din Mangalia. Aveam 18 ani şi eram total inconştient. Tot ce ştiam era că fratele meu e în Timișoara şi nu ştiu nimic de el. Am stat câteva zile şi nopți în stradă. Se trăgea. Acum ştiu că se trăgea prosteşte, au murit oameni nevinovați. Dar teama de teroriști, mai ales că Mangalia e port militar, era mare. Si orice nevinovat putea deveni suspect. S-au dat arme civililor. Mă bucur acum că nu făcusem încă armata, cine stie ce aş fi avut pe constiintă… Se auzea câte un foc de armă şi fugeam toți şi ne îgrămădeam prin primărie, pe sub mese. Revoluționari… Nu am cerut niciodată carnet de revoluționar, deşi mulți dintre cei care au fost pe acolo, au. Nu de asta am ieşit în stradă. Ci pentru fratele meu, pentru Timişoara şi pentru că, în ignoranța mea, realizam totuşi că nu trăim bine. Nu trăim bine nici acum. O țară furată, deşi „nu ne vindem țara”, politicieni corupți, fosti securisti sau revoluționari de carton, criminali în libertate, democrație originală, mizerie, poluare, prostie menținută de către un sistem infect şi contra poporului, manele, mită electorală, falsă democrație „originală”, demagogi, aroganță, opulență, biserică fără Dumnezeu… Mă mir cum de mai pot iubi țara asta… Timpul trece şi luminița de la capătul tunelului nu mai are baterii. Să nu ne uităm morții… Să încercăm încă, să facem ce trebuie. Să rămânem cinstiți şi să avem demnitate, oricât de săraci am fi. Să ne spălăm. Să încercăm să ținem țara asta curată. E ograda noastră. Să încercăm să rămânem români verzi… Vă doresc tuturor minte limpede şi suflet curat!
Nicole Draghici In Braila, faceam carnati cu mama. Am auzit impuscaturi, am stins lumina si vedeam la blocul de vis-a-vis cum se stingeau pe rand luminile. Se vedeau trasoare care luminau printre blocurile de zece etaje. Se tragea din ambele parti, noi avand doua unitati militare la dreapta si la stanga blocului. Sigur se tragea din unitatile militare, n-am inteles niciodata de ce si in cine trageau. Nu am primit explicatii nici dupa 27 de ani. Cam asa am petrecut 22 decembrie 1989:(
Pius Novacovici În Piața Operei , în plin Centrul Timișoarei!
Carmen Elena Eram dupa o lunga noapte de veghe in sediul facultatii de mecanica al Politehnicii din Bucuresti cu inca o mana de studenti. Eram studenta in anul intai… Nici unul din noi nu a fost sa-si revendice „titlul” de revolutionar. Au facut-o cei care stateau morti de frica ascunsi sub pat…
Dana Cristescu Pana la ora 12, am stat in casa (in care abia ne mutasem), nestiind daca sa continui minima curatenie (pentru ca sacii si lazile cu lucruri au ramas nedesfacute inca 3 saptamani) … daca sa sper sau sa ma tem pentru copilul pe care il purtam in pantec… dupa ce, „in inconstienta mea”, spre miezul noptii trecute dadusem ocol Pietii Universitatii si „fotografiasem” ceea ce va ramane pentru mine Revolutia: tinerii ingenunchiati pe asfalt, cu piepturile goale, incercand sa ofere soldatilor de pe tancuri flori si cantand sau rugandu-se. Imediat dupa 12, l-am auzit la tv pe Petru Popescu anuntand vestea cu „sinuciderea” lui Milea si am stiut ca lucrurile sunt ireversibile. Nu banuiam insa costurile si nici avatarurile…Am iesit spre Piata Palatului…intr- o ploaie de fluturasi pe care scria „Dictatorul a fugit!” , aruncati din elicoptere care survolau bulevardele (cine mai statea sa se intrebe atunci ale cui sunt elicopeterele si cand au fost scrise biletele alea asa rapid?!)… si m-am trezit imbratisata si pupata de tot felul de oamenii care pareau ca si-au iesit din minti de fericire…
Radu BG eram acasa ma uitam pe geam cum veneau coloanele de manifestanti la comitetul central. pe urma a inceput degringolada si au venit TAB (unul s-a strica chiar in fata mea).
pe urma am iesit in strada si… cred ca eram revolutionar. da’ nu mi-am luat certificat.

Doru Cetateanu Filmam cu Panasonicul meu M7 ca delegat din partea: României Filai am si delegația + legitimația iar materialul meu l-am predat lor.
Marian Draghia Pe 17 alergam pe străzile Timișoarei, pe 22..tvr 1…
Emyl Emylbas in armata, omule.eram la post. eram militar in termen.sunt multe amintiri de atunci.din pacate mai multe negre.am trecut peste.demult. ai dreptate.dar au trecut anii.ce mi pot aminti foarte des e momentul cand locotenentul meu l a impuscat pe un camarad. a zis ca nu la vazut. si cam atat. ala a murit, s a facut o ancheta dupa.mai nimic.si gata. a fost cumplit pt noi. sau cel putin pt. mine. sa vezi unul pe langa tine ca pica.nu era chiar aproape dar la o anumita distantasi au mai fost .noi stateam in posturi, se tragea si sublocotenentul statea in companie, spunea( ma doare inima).asta era comania ansamblu de la craiova.
Nelu Sava Ascultam de pe 15 dec Radio Europa Libera..stiam ce se intampla la Timișoara..Asteptam momentul cand se va declansa in Bucuresti…si conform strigatului de revolta..”Azi in Timișoara…maine-n toată tara..”.De la ora 13 eram deja câtiva strânși în fatza prefecturii..Într-o ora era o mare de oameni..strigând Jos comunismul..A doua zi m-am trezit in ziar cu o poza a unui grup..printre care eram si eu..din fatza prefecturii..Multi dintre ei aveau sa primeasca certificat de revolutionar…Nu regret nimic pe tema asta..decat doar unu viitor promis si actulamente f obscur copiilor si nepotilor mei..Tragic de trist..
Cristian Hirdau Pana a plecat Ceausescu pe Magheru, la Universitate….seara, in centrul Ploiestiului improvizand baricade contra ‘teroristilor’….
Ana Marina Constantinescu Este mai interesant un chestionar : Unde erati, ce faceati pe 21 decembrie ? Deci, era mult mai imprevizibil sa crezi ce va fi in 21 dec. Eu eram la Piata Romana. Si nu intamplator. De la Casa Scanteii doar pana acolo am putut ajunge …Apoi, ne-au oprit cordoanele de politie..Scutierii si tancurile au venit mai tarziu…De la et.8 al Casei Scanteii se puteau vedea, pe Jiului, cum se adunau trupele USLA..Atunci le-am vazut ptr. prima data…. Da, ati spus ca pe 22″ era ceva real !” Ingrozitor de real si de… nesigur !Ce am facut pe 22 dec. si unde eram ? Pai…f. simplu : chiar langa dl. Ion Iliescu. Pare ciudat sau surprinzator ? Deloc ! La Scanteia, la et.7 , la capatul culoarului, era o camera destinata, probabil ptr. sedinte de birou PCR etc.Atunci, pe 22 dec., cam la ora 12.20, s-a deschis camera aceea ptr. toti care se aflau in Casa Scanteii; cred ca eram cel putin 40-50 persoane , inghesuite, in picioare. Niciun secret, nu inteleg de ce ptr. acest moment circula atatea variante !.Era o camera obisnuita , dar avea un obiect nepretuit, si atunci si mai nepretuit : un TV, desigur alb/negru.!! Toti cei aflati acolo am intrat in camera, inclusiv Ion Iliescu ( De altfel, la et.7 era si Editura stiintifica al carei director era ). Eu am ajuns cu doar cateva momente inainte ca sa izbucneasca pe ecran M.Dinescu si I,Caramirtu strigand celebrul ” Am invins ” !! Un moment unic, bucurie imensa si totodata prea multe intrebari.. Ce s-a mai spus apoi la TV, acum stie toata lumea, a revazut de zeci de ori !.Apoi, impreuna cu o prietena de la AGERPRES, am incercat sa plecam spre Otopeni unde se spunea ca ar fi Ceausescu, incercand sa decoleze..Dar, ne-am intors in oras, fiindca am auzit ca era un zvon fals. Poate primul ! Ne-am intors in oras, la TVR….I. Iliescu a plecat ( insotit sau nu de Velicu, nu pot jura ) spre oras. Deci asta am facut ,asta si am vazut. Dar, ce a fost , ramane inca sa aflu ! Iar ce am auzit in acea perioada nu se poate uita, ca muzica : o Revolutie sangeroasa pe Lambada, Buna seara, iubito si cu sticle de sampanie de la Alimentara de la TVR. Vin, nu se gasea !
Flore Adrian In armata la Iasi. Dupa ce pe 15.12.1989 am fost scosi vreo 20 militari, cu munitie de razboi, in Piata Traian.
Radu BG am numarat 57 de tancuri in jurul salii palatului
Pepino Popescu SIBIU În strada, alergam printre gloanțe . Am avut noroc
Horatiu Grivei Impreuna cu 4-5 colegi de serviciu eram la Arcul de Triumf, voiam sa mergem „sa aparam Televiziunea”. Mai erau cateva mii de oameni acolo iar drumul era barat de care militare. Am facut parte dintre fraierii care au crezut ca e o Revolutie. DAR, cu numai un sfert de ora inainte sa ajungem acolo, murise impuscat UN om….UN OM !!! Din miile care erau acolo. A fost primul mare semn de intrebare… UN OM ! Daca cineva voia sa faca, cu adevarat, rau, i-ar fi putut omori pe toti.
Leopard Trek Acasa, imi faceam griji ptr mama care lucra la Palatul Telefoanelor ptr ca se tragea si acolo. N-am inteles nici in ziua de azi de ce mai erau chemati la serviciu daca acea cladirea era o tinta !??
Mariana Haulica Eram in Piata Eminescu, la Iasi, unde locuiesc, fusesem cu al mic la doctor pt ca avea pojar, dar nu era nimeni la Policlinica, am venit acasa, am deschis tv si radio pe Europa Libera care transmitea continuu de cateva zile, asteptand un jurnal de pranz la tv, pt ca auzisem ca ceasca interzisese adunarile de mai mult d 3 persoane, pe strada….a aparut grupul cu Dinescu si Caramitru, cu steagul, am crezut ca am dat pe Chisinau din greseala si e o pieasa de teatru, a venit si mama, ii daduse drumul de la servici, sora mea era in vacanta si a venit si ea, aici unde stateam era punctul culminant, s-au scos difuzoarele de la casa studentilor si mergeau tare pe Europa Libera, s-a activat imediat Radio Iasi si apoi au inceput sa curga mesajele cu teroristii si noi fugeam de colo colo ba sa aparam telefoanele, ba radioul, ba biblioteca….zilele alea eu n-am dormit deloc, am stat pe radio si tv, pe strazi, zvonuri ca vin camioane cu arabi, ca apa e otravita, au fost si la noi impuscaturi, dar nu stiu cine in cine….cert e ca, atunci cand am realizat ca la tv nu e teatru ci realitatea, am simtit cea mai mare bucurie din viata mea, aveam 35 de ani, eram insarcinata cu al doilea in 5 luni si am ras, am plans, am urlat de fericire ca imi vor creste copiii liberi….cat m-am inselat, dar atunci nu stiam asta si am trait o euforie fara limite…asta mic de 5 ani tipa toate lozincile pe care le auzea, aici in Piata s-a adunat tot Iasul…”.Ceausescu de Craciun este porcul cel mai bun”, „Ole, ole, ole, Ceausescu nu mai e”…..
Boteanu Aurel Opream statia de hidrogen de la ICEM.Directorul legase poarta cu lanturi si lacate…”Noroc” ca gasisem niste gloante de 16 prin apropiere..ICEM e langa lacul Dambovita…Atat..
Andrea Szakacs Pe 22 Decembrie aveam aproape 14 ani si eram cu mama (profesoara) si cu o profesoara la Sovata in Tabara, noi fiind din Hunedoara… A fost o aventura sa ne intoarcem acasa, norocul ca autocarul care ne a adus a ramas cu noi si am avut un sofer curajos care a trecut de militari si de filtre pe drum si a pus un afis mare si pe fata si pe spate..Transport elevi! Poate povestea nu e cea mai interesanta, dar finalul e trist ca am trait toata epoca post decembrista si am avut multe sperante si asteptari, acestea au murit una cate una si acum imi pare rau ca n am plecat la scoala in strainatate si un viitor acolo, nu atat pentru o stare materiala mai buna ( desigur importanta in viata!) dar pentru a trai intr-o societate normala cu reguli si principii.
Ionut Voicu Eram la Sala Palatului cu juma’ de cartier
Alexandru Anghel …prin centrul orasului Ploiesti, unde ma intreba lumea ‘cum faci sa opresti un TAB daca vine spre oamenii iesiti in strada ?’… si… da, aveam si un aparat foto cu mine… iar in fata cordonului de scutieri si soldati de la Primarie m-am intalnit si cu tatal si fratele meu… venisera si ei acolo… as face-o din nou… pentru tatal meu (care nu mai e acum printre noi) si pentru cei care vor fi dupa mine, pentru ca ceea ce am facut eu si altii ca mine a fost bine. Cat priveste ce a fost dupa… si ce e acum… acum avem mai multi hoti ca inainte de 1989 si se fura cu vagoanele, cu vapoarele, cu camioanele, nu programat in cincinal, ca inainte. Nu am nici un carnet de partid, asa ca nu pot fi acuzat de partinire cand spun ca cei ce se perinda pe la Parlament, presedintie si guvern nu se deosebesc unul de celalalt si sunt o apa si-un pamant, indiferent de ce culoare politica sunt. Singura lor calitate e ca alearga sa se imbogateasca, fara a tine cont de oamenii care incearca sa trausca decent muncind cat e ziua de mare…
Carmen Toma În acele zile eram însărcinată în două luni cu băiatul meu! Îmi amintesc că m-am așezat în genunchi în mijlocul casei, m-am închinat și am zis: „Copilul meu se va naște în libertate!” Țeapă! Singura libertate cu adevarat câștigată e aceea că azi putem vorbi (despre) orice, fără teama că vom fi ascultați și pedepsiți pentru părerile noastre! Dar… cam atât! Țara e la fel de roșie ca și atunci… Fără alte comentarii!
Tudor Gabriel Faceam de paza la Intreprindere !
Marian Tudor Eu eram in Brasov….la judeteana de partid..din 21….Aveam un cearceaf pe care scria „Ceausescu,,inamicul public numarul unu”…eram ragusit..nu mai aveam voce..ma certam cu militarii din cordonul de paza carora le spuneam ca si ei au parinti si copii…si sa nu traga in noi..
Stefan Varga In Toronto, lipit de televizor.
John Vergu Vergelius Cu arma in mână fraternizam cu poporul
Daniel Comoreanu Eu cantam la Predeal ..la Rozmarin ..am fost la casa de cultura ca se dadeau arme ..dupa vreo doua ore de cand auzeam la radio dar nu puteam crede urechilor ..asa ca am plecat sa iau arma pt a lupta impotriva „teroristilor” ..normal..se dadeau arme dar fara munitie ..asa ca m am intors la hotel si dupa ce l am dat jos pe seful de unitate ..ca asa era treaba ..am baut vreo saptamana cu toata trupa de bucurie ..si mai bem si acum.
Radu Cristian Intre ora cinci si opt seara am fost in Piata Palatului. Am avut sansa sa iau prima editie a ziarului Libertatea. Am plecat dupa ce a luat foc la modul serios Biblioteca Universitara intrucat schimburile de focuri m-au prins chiar acolo, in fata bibliotecii, ascuns sub un transportor blindat.
Chirita Florian Aveam 13 ani . Stateam in Floreasca si am mers in seara de 22 la televiziune. A fost rau .Un soldat a fost impuscat la nici 5 metri de mine. M-am speriat . Am fugit acasa… Am plans. Eram un copil….
Dănuţ Marin In cazarma la Mihail Kogalniceanu, in alarma de lupta!
Popescu Dan În fata ambasadei României din Haga să-i scoatem afara pe securiștii baricadati înăuntru. Am fotografii și înregistrări din acea zi memorabila împreună cu domnul Sorin Alexandrescu conducătorul proeminent al rezistentei romane anticomuniste.
Dan Lupu Eram consemnat a locul de munca, in Centrul de Calcul, am dat jos panourile cu conducatorul iubit, am baut cu colegii de bucurie si ne-am vazut de treaba, aveam lucrari de terminat. Am stiut de la inceput ca sunt simulatoare si trasoare. Ofiterul Ci plecase inca de dimineata din intreprindere fara sa ameninte ca ne paste inchisoarea. Stia el ceva.
Mircea M. Ionescu …Demonstram, pe seară, în fața Consulatului Român din New York (38-th Street cu 3-rd Avenue), să terminăm, odată, cu dictatura comunistă! După ce, la prânz, fusesem o mână de români, în față la ONU, să cerem să nu intre rușii în România! Clădirea ONU, aveam să aflu peste un timp, era goală, personalul fiind în…vacanța de Sărbători!… Acest episod e într-um Poem din volumul meu „Condamnat la Libertate”!
Ela Samarghitan pe strada la Universitate si apoi la spitalul Coltea la pansat de raniti.
Nelida Dot La servici ,in Ploiesti . Dupa ce a plecat elicopterul ne a dat drumul acasa . Cand am iesit pe poarta institutului am trecut pe langa doi „domni ” care discutau . Am prins doar o frantura dintr-o propozitie : ” acum o sa vina Iliescu..” tot drumul pana acasa m am intrebat cine o fi ala.. seara a aparut la TV ..emanatul..
Razvan Toma Eram inginer la ICM Reșița și aveam delegație în București pentru a rezolva o problemă de achiziționare de scule, undeva lângă piața Amzei, pe str. Nikos Beloianis. Evident că nu mai era nimeni la servici acolo, motiv pentru care m-am întors acasă. Așadar, nimic spectaculos.
Lutu Scobeniuc Pazeam ,ce aveau să fure ulterior alții!!!,ca un prost.
Mihaela C. Spraetz Austria in lagăr lingă Salzburg
Iana Bertea Aruncam primele pancarde de la fereastra apartamentului…folosindu-mi colile de desen pretioase si culorile si… sufltul si imaginatia si energia… ” JOS COMUNISMUL” JOS DICTATORUL” …totul incepea cu „JOS” pina cind mama care traise evenimentele rebeliunii din capitala, mi-a sugerat lozica forte ” OCUPATI RADIO – TELEVIZIUNEA” si …bestiile au ocupat-o! Regia odioasei manipulari se desfasura nestirbita oe platourile tv, sub ochii nostrii mirati, sau orbiti de mult asteptata, prea-stralucitoare lumina a libertatii… mintile stupefiate de mirajul situatiei de moment, si-au auto inhibat puterea intuitiva clar vazatorului ce trece calea ferata cu cinci minute inainte de a-l calca trenul. Apoi, totul incepe cu D – DECEMBRIE (19-22) DEGRINGOLADA. DEJUCARE. DELICT. DENATURARE. DENEGARE. DELUZORIU. DUBITATIV. DECEPTIE. DEFETISM. DEZOLARE. DEMORALIZAR. DEZGUST. DISPRET.
Horatiu Murgu La venirea lui Dinescu pe un Wartburg 1000 la Universitate. Apoi sub balcon. Cine dracu credea ca se vor face liste cu scutiti pe viata de impozite? Nu cred ca a fost cineva acolo pentru asa ceva…
Cata Gh Sunt din Brasov.Am fost activ in grupul celor care au stat la 2-3 metri de armele USLA-silor care trageau focuri de avertisment.Am avut un curaj la cei 21 ani ce-i aveam pe care nu mi-l explic azi.A doua zi,in 22,la Brasov nu s-a intamplat decat „Ratele si vanatorii”.Se murea degeaba după fuga lui Ceausescu.Adevarata Revolutie s-a intamplat in noi însine.In mine s-a intamplat pana cand a aparut Iliescu pe sticla.
Marian Filip Ascultam radio in masina. La un moment dat l-am auzit pe Caramitru cu „am invins” , „libertate” etc. Am continuat sa imi vad de treaba linistit crezand ca este o piesa de teatru… Ceea ce in mare parte a si fost .
Marius Mitrea Veneam spre țară cu nava și ascultam la radio ce se întâmplă! Ne bucuram și plângeam, mai ales căpitanul secund, care avea băiatul in armata la securitate!
Calin Schengen Carmaciu Eram in Alexandria, în spitalul județean, când s-a dat vestea la radio. Nu știam ce să cred, apoi mi-au confirmat și alții de prin spital. Am explodat brusc de fericire și am început să alerg pe culoarele spitalului strigând in gura mare „a căzut Ceaușescu!” Unii se uitau mirați, căci nu aflaseră vestea. Apoi am plecat cu Dacia în centru, unde se aruncau tablourile lui Ceaușescu de la balconul CJ Teleorman și se înșirau pe asfalt, pe strada Dunării, iar noi treceam cu mașinile peste ele, claxonând, asta îmi amintesc din 22 decembrie 1989, la prânz, fără floricele.
Emil Bedreag Eram la munca in TVR, montam la prima ora o filmare facuta noaptea la Brasov, cred ca la fabrica de camioane, cu muncitorii de acolo care luau atitudine despre evenimentele de la Timisoara, numindu-i huligani, iredentisti etc. !!!!! Materialul nu a mai intrat ptr. Ca pe la ora 10 s-a anuntat ca Milea s-a sinucis si apoi lucrurile au demarat spre plecarea lui Ceausescu. Evident nu mai lucra nimeni, asteptam sa se termine odata…si s-a terminat !!!!
Adina Burlacu ….m-am strecurat cateva zeci de minute de la birou acasa, pentru a ma asigura ca baietii mei mancasera si se pregateau de plecat la scoala…Pe drum am aflat vestea grozava si ceea ce se petrecea in Timisoara …..si apoi in toata tara!
Marin Madalina-stefania La țară cu bunica, bunicul era plecat la București, cum se mergea pe atunci”dupa mâncare „, ascultam Europa libera și încercam sa înțeleg ce înseamnă sa faci un om afiș cu tancul.Nu înțelegeam nici plânsul bunicii. Acum îl înțeleg. ..
Cornel Cornel În armată și nu sunt revoluționar că altii
Doina Georgescu In strada! Am urcat intr-un camion cu paine si mancare, asa suna apelul:) Oricum, ma mandresc ca nu aveam 5 ani, nici 11 ani si nici nu eram pe strazi in Medias- discursuri in Parlamentul Romaniei, azi, la sedinta solemna de comemorare a eroilor Revolutiei! Dosarul Revolutiei? Nu exista! Nimeni nu se mai intreaba cum au devenit eroi-postmortem, oameni obisnuiti, dar curajosi! Raman in sufletul nostru, cu tristete si frustrare….
Marilena Doina Mihai Aveam 14 ani si eram in vacanta la Bucuresti, eu fiind din Galati. In acea zi, impreuna cu matusa (atunci 62 ani) la care locuiam in Berceni, am plecat la cumparaturi pentru Craciun. Am asteptat destul de mult tramvaiul pentru a merge la Piata Obor, dar acesta nu sosea. Pe strada vedeam mirate multe masini cu soldati iesind de la cele 2 unitati militate din zona. Nu stiam ce se intampla! Am plecat spre statia de metrou Aparatorii Patriei, cu gandul sa plecam la Obor. Cand am ajuns indreptul statiei amintite, am vazut socate o mare de oameni, erau muncitorii de la IMGB, carora li se adaugau oamenii de pe strada. Toti stigau „Jos Ceausescu!” Nu ne-am putut explica niciodata cum s-a intamplat, dar am ajuns si noi in mijlocul protestatarilor! De la un balcon cineva a strigat ca a murit generalul Milea (eu nu stiam cine era). Am mers asa in coloana pe jos pana in zona Liceul Sincai, Parcul Tineretului. Acolo, de pe toate arterele veneau oameni de la diferite intreprinderi! Nu aveai unde arunca un ac, nu mai puteai iesi din multime! Din cand in cand, cu mare greutate patrundea printre oameni cate un camion, iar doritorii se urcau imediat in el. Nu stiu unde mergeau. Se striga „Armata e cu noi!” Atunci am vazut primele steaguri cu gaura in locul stemei. Noi am ramas sa mergem pe jos cu multimea pana am ajuns in Piata Victoriei! Acolo erau foarte multi oameni si toti strigau ca „Ceausescu a fugit!” Nu ne venea sa credem ce se intampla! Am reusit cu greu sa iesim din multime, sa luam metroul si sa ne intoarcem acasa. Cand am ajuns, am ramas socata vazand pe ecanul Tv ca „apa este otravita” si plangeam disperata ca nu o puteam anunta pe mama de la Galati sa nu o foloseasca! Spre seara am reusit sa iau legatura cu ea, care era si mai disperata stiindu-ma in Bucuresti! In noptile urmatoare, ma uitam cand la Tv, cand pe geam. De pe blocurile de vis-a-vis auzeam cum se trage si vedeam niste luminite colorate, care am auzit ca se numeau „trasoare”. Stiu ca au venit militari din usa in usa sa ceara de mancare si ca barbatii din bloc stateau noaptea de paza sa nu intre vreun necunoscut. Scuze ca m-am lungit cu povestea, dar chiar mi-a facut bine sa rememorez acele momente cumplite!
Doina Bojan In cluj,cu bunica mea si baiatul meu de 3 luni ,stateam in bucatarie ca in camera erau doi securisti si se uitau pe geam. Mai spre dupa masa pe mine si copil ne-au trimis acasa ,pe buni au tinut-o in baie. Nici acuma nu stiu cum am ajuns acasa,deja erau impuscati oameni si era un haos.Pe jos am mers cu bebe in brate vreo 8 km ,eram ingrozita,cred ca era 22 Decembrie.
Ion Stinga La munca in TVR, mă rugam de soldați sa nu tragă în oameni,dacă sar gardul,din fericire nu sa întâmplat nimic,au lăsat armele jos și s-au îmbrățișat cu manifestanții.
Ozana Barabancea Eram in strada ! Fericita si incredibil de curajoasa ! Aici ,langa casa ,la Universitate ! Daca as intoarce timpul inapoi …. m as duce sa imi iau certificatul de Revolutionar ! Atat !!!! Cred ca cei de langa mine ,care au murit sub ochii mei … au murit degeaba !
Mircea Daniel Lupasc Sportiv militar (satisfaceam stagiul militar ) luat din cantonament pusa arma in mana si trimis in Bucuresti apoi Targoviste.
Ana Valentina Merdescu In cantonament in Tabara Cerbul. Profii erau agitati si noi ne bucuram de soare si vacanta ( la 9/10 ani altceva nu prea intelegi decat ca o sa fie o vacanta mai lunga) …
Corcioveanu Cristi Pe la 12 eram în fața Primăriei din Tecuci. La ora 17 am fost chemat să fac parte din primul Front al Salvării Naționale la nivel local.
Traian Cosma Beleam ochii la televizor si-mi injuram soarta! Eram de doua luni in Australia, fara sanse de intoarcere, autocondamnat la 27 de ani…
Stefan Bogdan Lucian In decembrie 1989 avand doar 8 ani jumate eram acasa.
Marian Nicu Am dus copii la bunici la Deva si-am ieșit in strada, la Comitetul de Partid, in fata, odată cu o mulțime de oameni care părăsiseră făbricile… de fapt si comitetul de partid fusese părăsit. Am urcat pe un balcon de acolo si am luat microfonul – care era deja montat (nu stiu de catre cine) dar nimeni n-avea curaj sa vorbească… asta era pe la orele 10-11. Le-am spus ca a venit momentul sa fim liberi si ca poporul a învins. Apoi au prins curaj si-au urcat tot mai multi. Spuneau poezii interzise pana atunci, sau ce-i trecea prin cap fiecăruia… am zis ca gata, asta-i tot si-am plecat acasă, taman bine sa prind la TV circul cu elicopterul si transmisia TVR… Cam asta a fost toată revoluția din provincie.
Mihaela Cristina Fetecau Eu eram pe burta-n casa …ca sa nu ma nimereasca cumva un glont in Drumul Taberei. Varsta 8 ani.
Nenea Daniel Militar TR la Sibiu….fara certificat de revolutionar …..nicio secunda nu mi-a trecut prin cap ideea de a solicita asa ceva
Dan Munteanu In cladirea Consililui Judetean Iasi si manifestatia ce a urmat dupa.Ramas fara voce cateva zile dupa nebunie
Alice Cojocaru Si eu tot la Iasi, in Piata Unirii, absolut intimplator. M-am intilnit cu un coleg de clasa (a9-a), care mi-a spus ceva despre o revolutie, dar nu prea am inteles la inceput. Apoi am vazut cum zburau volumele de o tona din libraria Junimea.
Dan Munteanu Da.Asa a fost.O nebunie de nedescris ,o refulare a tuturor frustrarilor si frustatilor.Practic am fost chiar in primul grup de oameni ce si-au facut intrarea in CJ pe intrarea dinspre Trei Ierarhi cautand balconul principal unde frate-miu si altii au tinut un banner alb cu Iasi- Timisoara strigand din toti rarunchii nume ca :Dan Petrescu,Doina Cornea etc..In acel moment nu incepuse Marea Deratizare a birourilor.Toate inca erau la locul lor.Dupa aproape inca o jumate de ora valuri de oameni dinspre Zona Industriala,Pd Ros au intrat in piata vs Cj unde a inceput demolarea sistemului.Carti ,arhive,lucrurile de pret furate,tocate,facute praf si pulberea din care au rasarit mai apoi emanatii Revolutiei. Imi amintesc de unul Doru Tigau parca apucase fotoliul lasat liber.
Ilie Stoian Cum, făcusem armata la CCA, iar fostul meu percuționist din Progresiv ABC devenise regizor al Teatrului Armatei (după ce, cu o zi înainte fusesem în Piața Palatului, când lumea l-a huiduit pe Ceaușescu), pe 22 m-am dus la CCA, la Marian Ciripan (actualmente, Director Adjunct și regizor al Casei de Cultură a Ministerului de Interne), acolo unde era un comandament militar, oferindu-mi serviciile. Am fost rugat de ofițerii de acolo să caut locuri de unde se trage, pentru a mă întoarce la CCA și a raporta. Așadar, am pornit prin centrul Bucureștiului, am căutat, am găsit, am raportat. S-a tras în mine (pe Regală și pe Magheru), am scăpat, am făcut totul având conștiința că nu greșesc. Niciodată nu am cerut și nu m-am gândit să cer Certificat de revoluționar, deși sunt înregistrat în catastife ca participant activ la evenimente, pentru că am vrut să fiu liber dar, mai ales, copii mei și ai tuturor să fie liberi. Scriam acum două zile, aici: ȘI MORT DE FOAME SĂ FIU, DORESC SĂ FIU LIBER Că veni vorba, Andrei și Iulia, ESTE PRIMA DATĂ CÂND POVESTESC ACESTE LUCRURI, doar cei foarte apropiați le cunosc. Să nu uit! La mine în casă s-a tras, atunci!
Claudia Hering Eram in Suedia cu ochii la tv
Cristi Ciocan Otopeni in armata….ii executam pe cei nevinovati
Carmen Rodikaa Am scos steagul pe balcon. Îl am și acum. Apoi tancul cu tineri a trecut pe stradă, prin fața blocului, așa că mi-am pus o geacă albă peste pulover și am ieșit în stradă, urmând tancul spre Televiziune. Am intrat cu mulțimea în curtea Televiziunii și am urlat de toate, îmi venea și să plâng, și să râd. Am stat acolo până spre seară, când niște vecini cu care mă întâlnisem m-au convins să mă întorc acasă. Apoi…. s-a tras mult.
Simona Guias Acasă. ..mă uitam la tv și credeam ca e o piesa de teatru…chiar mă gândeam. ..ca dacă i-ae vedea nea Nicu…!!??? Aveam 12 ani…a fost îngrozitor, nu m-a văzut tatăl vreo 2-3 luni, lucra în armată.
Iuliana Boanghis Eram studenta la Brasov si am reusit sa plec acasa cu ultimul tren la ora 12. Imediat dupa a inceput macelul…. Din pacate au ramas colegii mei din Arges care nu au mai reusit sa plece… Asa a ramas Costel Constantinescu, colegul meu, impuscat mortal ,in parcul central in noaptea dintre 22 si 23 decembrie 1989…
Michael Colceriu Eu am fost la Sibiu in zilele acelea, am fost 6 colegi cu care am iesit la manifestatii si care am ramas blocati in hotelul Continental, vreme rea… ploua cu gloante. Pe 23 decembrie am reusit sa plecam acasa, teferi toti. In 2011, doi dintre ei (brasovenii) au murit in accidentul produs de Serban Huidu de la Timisul de Sus
Virgil Ştefan Niţulescu Pe stradă. M-am dus, ca prostul, să apăr Radiodifuziunea publică!!
Emil Tandea Cautam sucuri si apa la alimentara in rogerius daca spune-a taticu ilici ca e otravita apa de la robibet. Saraca femeie, ne- a lasat sa intram in magazie si sa luan tot, 4 cico si 6 litri de borsec la jumate. Otraviti am fosti de atunci si nu de bauturile respective. Pacat
George Din Diaspora Ma gandeam cati din cei din balconul primariei sunt informatori ai militie sau securitatii. Ma gandeam ca altii din balcon erau bisnitari. Ma intrebam cum dracu nu moare nimeni cand se tragea ca la balamuc. Ma rog au murit unii care s-au impuscat singuri si unii care au fost executati ca ” revolutia ” sa para reala. M-am bucurat ca prostu’ cand a fost impuscat Ceausescu.
Am sperat ca prostu vreo 10 ani ca se va schimba ceva.
S-a schimbat intr-adevar. Si acum regret ca n-am fugit in 1990.

Florin Vladislav in Girocului la telefoane.nu am carnet din ala ….fain
Constantinescu George Şi eu am fost în centrul Ploieștiului la Casa Albă, în jurul orei 12:00, după consumarea evenimentelor de la UPETROM-Uzina „1 mai”…unde a fost nasol…!
Evenimentele s-au precipitat după ora 7:30; muncitorii din secțiile uzinei s-au adunat pe platoul din fața Blocului Administrativ în care erau birourile directorilor Centralei Industriale de Utilaj Petrolier, cele ale directorilor Uzinei „1 mai”, ale secretarului Comitetului PCR, Preşedintele Sindicatului, principalele servicii şi birouri tehnice, comerciale, financiar, contabilitate, Centrul de Calcul, etc….!
Când oamenii au început să se agite şi să protesteze, directorul Anastase Cornel (tatăl Robertei Anastase) a ordonat sudarea porților mari pentru maşini, ca oamenii să nu iasă din curtea uzinei, ceeace a determinat creşterea revoltei generale!
După ora 9::00 au apărut maşinile de pompieri care au folosit tunurile cu apă contra mulțimii, apoi au venit trupele de miliție care au început să tragă rafale de AKM şi au împrăștiat gaze lacrimogene….! Oamenii s-au refugiat în interiorul clădirii, alții au sărit peste porți şi gardul viu, alții s-au retras în spațiul dinspre interiorul uzinei, dar în scurt timp miliția a plecat şi oamenii au plecat in masă pe Bulevardul Castanilor spre centrul oraşului spre Casa Albă, care deja fusese ocupată de mulțime! Am rămas câteva ore, apoi am plecat acasă!
Am văzut apoi la TVR ce se întâmplă în București, până târziu în noapte….! Târziu am înțeles că Revoluția fusese deja confiscată de Ion Iliescu şi apropiații lui…!

Florin Vladislav pe 22?…..pai din 15……aveam deja o saptamana la data despre care se face aici vorbire.dar …parca pe 22 am mers din Girocului ,la gara de sud,in fratelia……ca veneau trenuri cu garzi patriotice inarmate de la Craiova.aia saracii habar nu aveau despre ce era vorba in propozitie.in fine…..a fost demult.
Vlad Colceriu Alergam pe ulița Chindeni din Voșlobeni, urlam cât ma țineau plămânii ca e revoluție, cu bunica fugind după mine „Tași Vladuț că ne bagi la pușcărie!!!” (Eu aveam 9 ani).
Bekő László Pe traseul : Modarom-Piata Sfatului-Securitate. aveam 23 de ani si plin de entuziasm….acum mi-a trecut.
Marian Tudor si eu am fost pe acelasi traseu…tin minte ca la sediul securitatii erau expuse niste ARO pline cu arme….s-a devastat tot ce era pe acolo…s-a gasit mancare..salam, cascaval..si tin minte ca am vazut un formular tipizat pentru anchetarea femeilor ce faceau avort.
Claudia Maria Tanasa Brasov, in fata la Modarom , alaturi de colegii de liceu, plini de speranta si entuziasm .Acum, din cand in cand , mai trec prin Brasov…doar cu entuziasm!
Hintia Gabriela In unitate. asteptam vestile din oras, eusi cei camine, asteptam vesti si executam ordineleprimite
Lumi Fota In piata din fata Prefecturii, de la 10 dimineata pana la 6 seara. In Craiova.
Papsiu Leontin Haideti cu noi …..haideti cu noi…si realizez ca totul a fost de atunci si pina acum numai o mare pacaleala
Alexandra Opris Eram la spitalul Municipal, in Bucuresti…. insarcinata….
Se tragea asupra spitalului si doctorii si asistentele ne spuneau sa stam langa geam, dar in partea de jos, ghemuite.
In felul asta, gloantele, venind cu bolta, nu ne-ar fi lovit.
Din fericire, in rezerva in care ma aflam, nu s-a intamplat nimic…
Cam asa a fost !!!

Marian Toi Eram în Tvr. Îmi lăsasem soția și copii de 3 și 5 ani încuiați în casă . M-am întors acasă pe 25. Sunt fără certificat de revoluționar și nu regret. Adevărații și unicii eroi sunt cei care si-au viața în acele zile.
Bradut Dima Eram în fata tastaturii, ca si acum. In biroul de alături colegii se isterizau de la știrile de la radio. Eu ma simteam protejat în bula mea de confort: scriam un program de calcul, ca si acum , în care am strecurat comentariul: „Azi 22 Decembrie 1989, la ora …, s-a sinucis generalul Milea”. Mai am discheta aceea de 8 inch cu programul din 1989, și dacă găsesc pe undeva o unitate de citire a dischetei, poate ca-mi scot dovadă de revoluționar.
Bogdan Dumitru Toader lucram la Metrorex si scoteam capul le Aviatorilor , Romana etc . apoi zile si nopti ” filtre ” la intrarile de metrou unde ne aduceau oamenii mancare si apa !
Grozav Alexandru Cu AKM-ul de găt în Ghencea , eram în alarmă de război .
Iovan Mihai Inarmat cu un cutit si o sabie confectionate de mine ,ma deplasam la I.M.Orastie cu scopul de a identifica si anihila „teroristi”…..Ce-l care m a ajutat sa confectionez sabia imi este prieten pe facebook si poate confirma
Ivasc Valentin Militar in termen la o unitate militară din Ineu, de pe 22 până pe 5 Ianuarie asiguram paza armata in Păncota, Arad.
Cornisteanu Mircea Eram împreună cu Tudor Gheorghe în balconul comitetului județean de partid Dolj, spunîndu-le zecilor de mii de oameni din piața Mihai Viteazul că,în sfîrșit,a venit vremea lor ! Mai este de așteptat oleacă….
Nichifor Geo Cocker In Lugoj,armata,trebuia sa sapam niste santuri in asfalt ca sa pozitionam tunurile inspre oras…ordine,chestii din alea ce nu se discuta…cica ar fi venit dinspre oras un batalion de teroristi si noi trebuia sa tragem in ei dar nimeni nu s-a gandit ca doar suflul la un proiectil ar zbura geamuri si tot ce era in jur fara sa va mai zic ca la cateva zeci de metri erau blocuri…
Ciprian Praţia Aveam 3 ani, eram cu bunicii mei la Suceava in holul apartamentului si nu intelegeam de ce ei plang… apoi a sunat mama si s-au linistit. Abia mai tarziu mi-a spus ca se aflase la mica distanta de balconul de unde vorbea Ceausescu
Ioan Manole Manolescu In strada! Atras ca un magnet de Bisericuta …, de Piata …, de Balcon …! La cita pregatire militara aveam, eram deja intrigat de haosul focurilor de arma! Nu erau replici? Erau focuri haotice in toate sensurile, fara reactie si fara efect?! Mi-a lasat un gust amar si m-a pus pe ganduri …! M-am uitat admirativ si intrigat, de ce sa nu recunosc, la incarcarea a doua camioane cu echipamente si haine si ” cutii ” dintr-o cladire de pe strada Batistei si, si am fugit! Incepusera sa traga de pe un TAB! Pacat! Unii si-au luat halcile de bunastare! Altii, cei mai multi, ne-am luat „hapurile” amare de asa zisa libertate!
Corneliu Stroe Eram in turneu cu trupa de blues organizat de teatrul din Oradea cu Harry Tavitian, AG Weinberger.si Marcel Breazu 7de la Celelalte cuvinte. Pe 22 eram la Tg Mures si am fost blocati in palaul culturii pina seara si am vazut din mansarda cum se trgea a fost cumplit era sa ne impuste de abia am ajuns la gara.
Vlad Gorcinski Pe drumul de întoarcere dintr-un turneu cu Holograf în Moldova.
Satran Marius Eram in barul de zi al Cazinoului la o cafea naturala si un Milcov, cu prietenii. Ce vremuri ? Geta,barmanita, ne-a chemat in spate ,afara, sa auzim la un radio dintr-un Olcit cum fugea Ceasca cu elicopteru’.
Cojan Ileana Tremuram de frica acasa fiindca fiul meu era pe stada si nu l-am vazut cateva zile – ce plini de sperante eram – apoi in iunie „90” nu am putut sa intru la universitate sa-mi inscriu fiul la examen fiindca era plin de mineri – si uite asa n-i s-au naruit ,pana azi, sperantele !
Doru Iliescu În zona hotel București!
Christian Graf Zapolya Eram la SECURITATE in Brasov
Othello Florentin Milcof Am ajuns in in fata CC-ului exact cand pleca elicopterul. Apoi ne-am dus la televiziune si mai apoi din nou la CC. Iesisem si in 21 iar acum era o alta lume (pe 22) pana seara pe la 6. Dupa aia a inceput dementa cu teroristii. In 21 era sa mor cand ne-a alergat un tab, la piata Romana, iar inainte m-au paruit niste baieti „dezvoltati” in actuala piata Lahovari (pe vremea aia se numea Cosmonautilor). A doua zi, pe 23 era sa mor, iar, in fata Ateneului, se tragea, practic, din toate partile. Din 24 m-am dus la parinti si mama m-a inchis in casa pana pe 3 ianuarie. Am protestat, inutil insa…
Daiana Herea Eu eram acasa, speriata, nu pricepeam ce se intampla. La un moment dat am si plans. Imi amintesc de mama care spunea: „Schimbarea regilor – bucuria nebunilor”. Privind retrospectiv, vazand cum ” capii” revolutiei de la noi, brusc, au devenit patroni… Oare n-a avut dreptate?
Armanda Filipine In strada! Tineri si nelinistiti… dupa ce am ascultat-o, stupefiati, pe Ana Blandiana la radio… apoi am mers spre cladirea adminstratiei, la Braila, unde pana seara s-a adunat multime de oameni.
Vichi Stephanovici In strada, Brasov.
Elke Hibner Cu bunica acasa si cu frica in san pt mama si tata care au iesit afara pe strada cu toata fabrica I.A.R. Brasov….
Cezar Domintean de servici la bucatarie in armata. in Timisoara
Marian Radu Intr-o tabara studenteasca gratuita la Izvorul Muresului. Am ajuns chiar in ziua de 22. In perioada sederii am organizat apararea taberei de ,,teroristi”. Tot in acea perioada am beneficiat de lucrurile de protocol de la vila lu’ Nicu Ceausescu (ciocolata, tigari Kent, Coniac Albanez, sa).
Edmond Gabriel Ionescu Mama era la munca, tata m-a luat cu el in centrul orasului Ploiesti. Am strigat ….m-am bucurat….am fumat prima mea tigara oferita de tata.
Calarasu Valeriu In armata….pe poziții de lupta
Elena Botez Piața Victoriei…Timişoara
Dan Kuki Schengen Georgescu eram in uniforma de premilitara cu arma si munitie aparand spitalul de urgenta si ajungand sa conduc un grup de „medicine sans frontier” veniti cu un autocar bulgaresc la televiziune, unde am ramas inca 3 zile sii nu am cerut certificat de revolutionar ca doar nu de aia m-am implicat.
Iliescu Victor Ma jucam pe HC-85 – acasa in cetru Bucurestiului, langa bloc (pe atunci fara bulina) securistii cantau „Ole, ole, Ceausescu nu mai e”.
Adrian Gaidampas La Intercontinentl
.Ar trebuii ca tot tineretul sa iasa la Inter ptr. un viitor mai bun.Noi ne_am facut datoria

Stan Cornel In fata CC al PCR.
Ovidiu Marius Am fost in armata La Râmnicu-Sărat. Luam gloanțele la bibani sa nu se împuște între ei …
Daniel Andrei In armata. Pazeam de „teroristi” o statie de transformare undeva langa fosta fabrica de rulmenti din Alexandria.
Sandu Toma Piata Romana… strigam ca prostii cand am vazut elicopterul lui Ceausescu plecand …dupa care… a trecut pe un TAB „revolutionarul” Caramitru…
Mia Gherasim La servici ,Agentia CentralaTarom ,pe Domnita Anastasia colt cu Brezoianu….
Vasi Cristea tremuram in casa, deja realizasem ca ceva nu este in regula!
Neculai Vlad Chestionar tampit mai nea Partos. Macar daca-l faceai acum 27 ani, ca nu mai aveam atatia si atatia „revolutionari”. Daca nu este iar o diversiune tipica, pot crede ca este o gluma proasta pentru ajunul Craciunului! 2016. Da apropo, matale ce faceai?
Mary Chumbley Aveam 19 ani, si in ziua aia aveam meditatie la Filosofie pentru admiterea la Drept. Profesoara mea era casatorita cu un jurnalist cunoscut, si probabil avea anumite informatii si o idee mai buna despre ceea ce se intampla in jur… A profitat de faptul ca eram foarte racita si m-a trimis acasa, zicand ca ne vedem saptamana viitoare, cand o sa ma simt mai bine. Eu am plecat spre serviciu, dar am hotarat sa merg mai intai in centru, La Farmacia 1, sa-mi iau niste medicamente pentru raceala. Cand am iesit de la Metrou, la Universitate, era nebunie peste tot, oamenii strigau si marsaluiau cu semne, steaguri si pancarte, totul parea pur si simplu ireal, de parca eram dintr-o data intr-o alta lume!! M-am intors imediat din drum, si m-am dus direct la serviciu, unde am urmarit uimiti, si plini de speranta atunci, toti, mersul evenimentelor! Ce-a urmat se stie… Iar pe profesoara de Filosofie n-am mai vazut-o, pentru ca examenul de admitere la Drept s-a schimbat din Filosofie si Economie Politica in Istorie si Limba Romana… Inca ma mai gandesc la ea uneori – era o femeie extraordinara si un exceptional intelectual!!
Sorin Barbu In fata blocului era Un bloc in lucru si muncitorii de acolo plecaseră iar noi furam Carbit sa Dam cu pocnitori ….
Jeanina Blinof Catarati pe gardul Palatului , urmarind ce se intampla la CC!
Domnule Andrei Partos, chiar aseară scriam aceste amintiri.
Iata, pe scurt, ziua de 22 decembrie 1989, văzută şi trăită de mine.
Pentru mine, acea zi a fost într-adevăr ZIUA CEA MAI LUNGĂ. O zi care mi-a marcat atât copilăria, cât şi viaţa.
Eram in clasa a II-a, fusesem făcut pionier pe 13 octombrie 1989. Pe 16 decembrie luasem vacanţă şi eram foarte bucuros. Totul s-a petrecut în oraşul Constanţa.
Pe 22 decembrie dimineaţa, cred că pe la 9, am plecat cu bunicul meu patern Mircea, la Teatrul de Păpuşi, la piesa “Povestea porcului” de Ion Creangă. Toată clasa era acolo. Pentru cei care nu ştiu, pe vremea lui Ceauşescu, toate instituţiile de învăţământ avea o activitate culturală foarte bogată (vizitat muzee, mers la teatru sau cinema, excursii prin împrejurimi).
Imediat ce piesa s-a terminat, bunicul meu m-a luat şi am plecat spre casă. Teatrul de Păpuşi se afla chiar pe malul mării, în zona veche a oraşului. În drum spre casa bunicilor, care se afla vizavi de magazinul Tomis, în centrul oraşului, ne-am oprit la o librărie, pentru a-mi cumpăra un caiet de vocabular. Şcoala reîncepea pe 9 ianuarie şi aveam de învăţat o poezie despre Tovarăşa Ceauşescu (ziua ei fiind pe 7 ianuarie). Îmi placea la nebunie să recit poezii dedicate Tovarăşilor. Încă mai ştiu multe dintre ele.
Am ajuns acasă un pic peste ora 11 şi bunica Iolanda ne-a întâmpinat la uşă un pic speriată. Ne-a spus “Este stare de asediu. S-a sinucis generalul Milea”. Imediat după ce m-am schimbat în haine de casă şi m-am spălat pe mâini, bunicul a dat drumul la Radio Europa Liberă. În oraş, încă era linişte.
Pe la ora 13, s-a anunţat că Ceauşescu a fugit şi, dintr-o dată, au început maşinile să claxoneze, lumea se săruta pe stradă, tineri cu steagurile cu stema tăiată scandau “Ole, ole, ole, ole/Ceauşescu nu mai e…”
Bunica mea a început să plângă. Ambii bunici erau trecuţi de 70 de ani şi apucaseră bine perioada de dinainte de comunism (adică până în 1944). CÂT VOI TRĂI, NU VOI UITA NICIODATĂ PRIVIREA DE ATUNCI A BUNICULUI MEU. NU PLÂNGEA, DAR ERA O PRIVIRE CARE SPUNEA “NU CREDEAM CĂ AM SĂ MAI APUC SFÂRŞITUL ACESTUI REGIM”.
Ca să fac şi eu pe micul revoluţionar, am ieşit la fereastră şi mi-am ars cravata de pionier. Pe la 13:30, am dat drumul la Televizor, şi vorbea Sergiu Nicolaescu. Am ţinut toată ziua şi noaptea televizorul deschis. Am văzut perindându-se în faţa micului ecran, zeci de oameni. Îmi aduc aminte cum Teodor Brateş a anunţat că “teroriştii” au otrăvit apa. De asemenea, îmi aduc aminte cum bunica mea s spus “Ăştia sunt nişte KGB-işti”, în momentul când au apărut Alexandru Bârlădeanu şi Silviu Brucan.
Bunicul nu prea a stat să vadă ce e la televizor, s-a dus să asculte Radio Europa Liberă.
Tatăl meu a trecut puţin. Doar ce ieşise din tura de noapte, fiind pilot în Port.
Apoi, dupa ora 14:00, a venit mama, care doar ce ieşise de la servici (lucra la Oficiul de Calcul al CFR-ului). Îmi aduc aminte că îmi adusese cadou un avion de jucărie, pe care-l mai am şi acum. Avioanele, maşinuţele, mitralierele cu zgomot şi ursuleţul Martinică, erau jucăriile mele preferate. Mama ne-a spus că (tot în centru, dar mai spre gară), fuseseră prinşi nişte “terorişti” arabi, pe acoperişul blocului de 8 etaje, în care mai locuim şi acum.
Spre ora 16:30, emisia s-a întrerupt pentru o vreme şi atunci bunica, mama şi cu mine ne-am îmbrăcat şi ne-am dus pe la Primărie să vedem ce mai e pe acolo. La Primărie treburile se liniştiseră, însă se tot scanda prin oraş “Ole, ole, ole, ole/Ceauşescu nu mai e…” şi, ocazional, trecea câte un camion plin cu tineri cu steagurile cu stema ruptă.
Era o vreme neobişnuit de caldă. Dacă ar fi fost frig si ar fi nins, ar mai fi ieşit oare atâta lume pe străzi?
Reveniţi acasă am dat iar drumul la Televizor. Mama a rămas să doarmă la bunici. Îmi aduc aminte că se transmitea atât din studioul TVR, cât şi din Piaţa Palatului (azi Piaţa Revoluţiei). Pe la 19:00 s-a anunţat că Ceauşeştii au fost prinşi la Târgovişte.
Îmi aduc aminte şi de intervenţiile lui Iliescu. S-a adresat la balcon cu “dragi tovarăşi” şi a fost huduit. În acel moment, transmisia s-a întrerupt.
Apoi, au venit în vizită Roni cu Daniela, nişte prieteni tineri de-ai bunicilor care, în vara următoare, au emigrat în SUA.
La telefon a sunat Melanica, sora buncii stabilită de mai bine de 40 ani în Israel. Apoi bunica a telefonat altei surori Cornelia, care locuia la Bucureşti. Mama şi-a sunat sora care, pe atunci, locuia şi ea în Bucureşti. Toată lumea era bine. Doar Chichi, verişoara mea primară, elevă şi ea, era supărată că nu va mai fi comandată de detaşament. )))
Pe la ora 20, a început să se tragă în Piaţa Palatului şi, atât Biblioteca Centrală Universitară, cât şi Muzeul de Artă al României (pe care îl vizitasem în vara acelui an şi mi-a plăcut enorm), au fost incendiate parţial. Atât mama, cât şi bunica s-au întrebat la un moment dat “Doamne, e război civil, dar cine trage în cine? Şi de ce nimeni nu trage în balcon unde sunt cei care vorbesc?” Mulţi români şi-au pus aceaste întrebări care au rămas fără răspuns.
Pa la ora 22:00, a fost adus Nicu Ceauşescu în studioul TVR, înjunghiat, bătut şi speriat.
Am adormit în faţa televizorului, care a rămas deschis şi după miezul nopţii.
Îmi aduc aminte şi de zilele de 23, 24 şi 25.
Mama a rămas la bunici, fiindu-i frică să rămână singură acasă, blocul nostru fiind păzit de armată. Pe 23 seara, s-a difuzat la TVR filmul “Ringul” de şi cu Sergiu Nicolaescu. Atunci, mai toată lumea a fost nemulţumită. Nu era momentul ca domnul Nicolaescu să se promoveze aşa.
Pe 24 decembrie, ziua de ajun, am fost cu mama în două vizite (la o prietenă de famlie şi apoi la o mătuşă). Seara, am fost invitaţi la doamna Silion, o vecină a bunicilor să facem ajunul acolo. Eu, părinţii, bunicii…Acolo am văzut cum a fost arestată Zoia Ceauşescu. La acea masă erau prezenţi şi doi buni prieteni ai bunicilor Puica şi Mitică. Îmi aduc aminte cum Puica, o doamnă sarcastică şi cu umor negru, le-a spus alor mei “V-am spus eu că în România, comunismul se va prăbuşi într-un imens hohot de râs?”
Sper miezul nopţii, eu şi mama ne-am dus să ne culcăm şi tatăl meu ne-a condus până la apartament. Noi stăteam la scara cealalată şi trebuia să urcăm pe acoperişul blocului de trei etaje ca să ajungem la apartamentul bunicilor. Era noapte, cred ca era miezul nopţii, şi se trăgea. Deasupra magazinului Tomis erau trasoare. Mie mi se părea ca totul e ca într-un film de acţiune. Ulterior am aflat că în Constanţa, au murit cam 39 de oameni.
A doua zi, spre seară, s-a anunţat execuţia Ceauşeştilor.
CAM AŞA AU DECURS PENTRU MINE ZILELE DE 22,23,24 ŞI 25 DECEMBRIE 1989. NU LE VOI UITA NICIODATĂ.
Ataşez la această postare prima fotografie cu mine, făcută după decembrie 1989, în faţa casei naşilor mei. Sunt alături de verii mei Alec şi Georgică, naşul meu Liviu Brătulescu şi un bun prieten de familie Liviu Roncea (cel care e lângă mine).

 

PLAYLIST: Pentru cei care au crezut în Revoluție

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here