Zece ani cu Byron (18.11.2016)

0
16

Galerie foto de Mihai Comte (click aici!!)
Galerie foto de Mihai Comte (click aici!!)

Articol și foto de Mihai Comte
În zece ani, trupa asta s-a mișcat destul de rapid, cel puțin pentru o trupă românească. După ce mai mulți membri au cochetat cu stilurile mai dure ale rockului (Agathodaimon, Magica etc), Dan Byron (pe numele lui adevărat Daniel Radu – voce, chitară rece, flaut), 6 Fingers (Sergiu Mitrofan – clape), László Demeter (chitară bas), Dan Georgescu (fost tobar, în prezent la chitară electrică) și cel mai nou membru al trupei, Alexandru Mușat (tobe) se laudă  deja cu șase albume de studio și trei DVD-uri live. Nu-i rău deloc pentru o trupă care nu intră în mainstreamul mai mult sau mai puțin impus de producătorii autohtoni și promovat aproape în exclusivitate pe posturile de radio.
După zece ani de muncă aproape împotriva curentului, trupa de rock-alternativ (Wikipedia mai definește muzica lor și ca „adult-alternative” sau „art-rock”), cei cinci și-au sărbătorit cariera printr-o serie de concerte, dintre care ultimul a avut loc vineri, în Club Fratelli Studios din București.
Cum spuneam, deși stilul muzical al trupei Byron nu se înscrie în categoria trupelor cu mare cădere la producătorii radio (un fel diplomat de a spune că nu compun/cântă pise comerciale), clubul era plin încă de la ora 22:00, când pe scenă a urcat Richard Walters, invitat special, în deschiderea „sărbătoriților”. Totuși, era deja clar că marea atracție a serii era Byron, întrucât englezul cu chitară nu a avut parte de prea multă atenție și concentrare din partea publicului. Piesele sale, în general balade, cântate doar la voce și la chitară, au fost aplaudate de mulți oameni abia la final, asta după ce, in timpul recitalului, toată lumea vorbea cu toată lumea, publicul nu prea era atent la ce se petrece pe scenă.
Când, într-un târziu, au apărut pe scenă și cei mult-așteptați, spectatorii s-au îmbulzit către scenă, iar trupa a deschis concertul-aniversar cu piesa „Blow Up My Tears” – de pe Forbidden Drama.
„I can face all the wrong steps I had to make
all the gods I grasped and then I failed to break
I can lose it all again for you to leave this path I take”.
Apoi trupa a „transmis” mesajul clar: „I Don’t Want to Entertain You” – desigur, este doar numele unei piese de pe albumul A Kind Of Alchemy.
„Așa știți să aplaudați?” – pentru fanii din sală întrebarea lui Dan a avut sens, mai ales când solistul a început să aplaude cu mâinile foarte aproape de piept, parcă imitând mișcările unei păpuși de lemn. Era ceva ce urma să aducă aminte de piesa „Marea”, melodie în care „bătăile” de pe fundal sunt chiar bătăi din palme.
După cea mai cunoscută piesă a lor, „Cu Capul în Nori”, Dan Byron a introdus publicului ansamblul Muse Quartet, adică patru tinere, Alina Horez – vioara 1, Nicoleta Petre – vioara 2, Maria Colțatu – violă, Corina Ciuplea – violoncel, care în trecut au mai cântat alături de diferite formații de diferite stiluri muzicale (Vunk, Smiley, Alexandrina Hristov, Golan, Lucia etc). Un plus absolut superb pentru muzică!
„Ce face scriitorul când nu are subiecte?”
Răspunsul a venit prin „Tummo”; după care „Mă Simt Minunat” și „1000 de Chipuri”, pisa cunoscută a formației Kumm.
Ca să nu mai lungim mult, formația a mai cântat și piese de pe ultimul album (Eternal Return), cum ar fi „Peace”, apoi cei cinci au revenit la un album mai vechi și, în timpul melodiei „The Alchemist”, Dan a ieșit de pe scenă și a cântat plimbându-se prin sală (aici, chapeau! în fața operatorului care l-a urmărit cu camera la ochi prin clubul plin – și fără să se împiedice de nimeni, deși mergea mai mult cu spatele!).
Ar fi păcat să nu amintesc și de scenografie: fundalul scenei era luminat de imagini video, în timpul pieselor erau diferite videoclipuri artistice iar între melodii aveau loc un fel de „interjecții” cu diferite imagini din timpul înregistrărilor. Nu am înțeles atunci rostul, dar mi-a picat fisa acasă: era un concert aniversar, deci este normal să prezinți și momente importante din deceniul care tocmai a trecut.
După vreo ora și ceva de cântat, Dan a anunțat „Gone Fishing”, ultima piesă, după care ei se vor duce „la băut”. Cum era de așteptat, ovații la greu, „tachinarea” pe care orice formație care se respectă o face cu publicul (un fel de „noi am zis că e gata, publicul aplaudă, strigă, fluieră, ne cheamă înapoi, așa că fie, venim” – TOATE formațiile cap-de-afiș fac asta, a devenit ceva obligatoriu, nu-i așa?).
Și așa că s-au întors pe scenă, unde au continuat, alături de Muse Quartet, cu „Masă Pentru Doi”, piesă la care a cântat și publicul, un fel de invitație la afterparty-ul anunțat de formație. Nu știu cum a fost cu afterparty-ul, întrucât concertul s-a terminat după ora 1 și vineri fusese zi de muncă.
Dar, înainte să închei, aș vrea să amintesc și faptul că, după ce au primit pe scenă un tort cu lumânări și sala le-a cântat „la mulți ani”, Dan Georgescu (chitară electrică) a ținut să amintească faptul că turneul nu ar fi fost posibil fără contribuția unei întregi echipe. Și a început să îi nominalizeze pe toți, de la sunetist, PR manager, echipa de „lumini”, până la șofer – nu le-am reținut numele, dar personal m-a impresionat asta!
Și cum putea să se termine ultimul concert dintr-un turneu aniversar alfel decat „Perfect”? Piesa, cover după Timpuri Noi, a fost fredonată de toată sala, înainte de îmbulzirea către casă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here